La data de 24 august/ 5 septembrie 1867 se năștea, la Brăila, unul dintre artiștii români ai căror nume sunt strâns legate de evoluția domeniului artistic pe teritoriul țării noastre, în perioada modernă. Este vorba despre artistul de etnie aromână Arthur Verona (1867-1946), unul dintre fondatorii societății artistice denumite Tinerimea Artistică (1901-1947).
Datorită legăturii profunde dintre opera artistului și Tinerimea Artistică, vom face o trecere în revistă a însemnătății acestei societăți artistice, în relație cu climatul artistic existent la acea vreme în societatea românească, și, bineînțeles, vom aminti rolul pe care Arthur Verona l-a jucat în această perioadă de efervescență în arta românească.
Apariția primelor reprezentări artistice moderne s-a realizat, pe teritoriul țării noastre, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în contextul unei deschideri tot mai mari a artiștilor români spre arta occidentală. Astfel, în câteva decenii s-a produs o recuperare rapidă a decalajului artistic între spațiul românesc și cel european. Cele mai abordate teme în pictura românească a acestei perioade sunt reprezentate de portrete, naturi moarte și rareori nuduri, realizate cu ajutorul unei palete întunecate de culori.
Acest efort de sincronizare rapidă a artei românești cu cea europeană nu a permis o evoluție normală, curentele artistice succedându-se într-un ritm rapid și complex.

Ca o reacție a tendinței din această perioadă spre rigiditate și idealizare, cât și datorită lipsei de elemente inovatoare în artă, unii artiști români au simțit nevoia exprimării trăirilor autentice și a realităților sociale din spațiul autohton.
Astfel, efortul spre inovație a început cu înființarea Societății Ileana, în iulie 1897, de către mai mulți pictori, printre care Ștefan Luchian, Nicolae Vermont și Constantin Artachino. Deși existența ei a fost de scurtă durată, această inițiativă a artiștilor a avut ecou în societatea românească, jucând mai apoi un rol important în fondarea grupului intitulat Tinerimea Artistică, pe 3 decembrie 1901.
Tinerimea Artistică (1901-1947), având în componența sa doar artiști, a reușit să devină un grup de referință în viața artistică din România din prima jumătate a secolului al XX-lea, promovând arta în cadrul publicului larg, abordând teme realiste și subiecte culese din viața țăranilor și a oamenilor de rând, totodată făcând artă pentru artă și nu de dragul unui beneficiu personal. Printre membrii fondatori s-au numărat: Ștefan Luchian, Nicolae Vermont și Constantin Artachino, Arthur Verona, Kimon Loghi, Frederic Storck, Ipolit Strâmbulescu, Gheorghe Petrașcu și Ștefan Popescu.
Arthur Verona a fost ales, în anul 1910, președinte al Tinerimii artistice, fiind unul dintre pictorii iluștri ai grupului. În activitatea sa artistică, Verona nu s-a axat pe o singură temă sau stil artistic. În opera sa se găsesc portrete, natură moartă, peisaje rurale dar și scene religioase. A folosit stilul plein-air dar și stilul de atelier, a realizat atât pictură de șevalet cât și pictură monumentală și pictură murală. Printre opere importante se numără În codrii Herței, Cosașii, Spartul horei, Nuntă în Moldova, pictura Castelului Bran, pictura tavanului Scării Voievozilor din Palatul Regal.
Deși în ultimii ani de existență societatea Tinerimea Artistică nu a mai urmărit principiile promovate inițial, datorită unor cauze de ordin uman, contribuțiile ei în dezvoltarea domeniului artistic pe teritoriul țării noastre rămân neîndoite, picturile semnate de membrii societății stând mărturie spiritului inovator și autentic al acestei inițiative colective, care a dominat scena artistică românească – mai ales în perioada sa de apogeu, între anii 1901 și 1916.
În baza de date Bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Național puteți descoperi mai multe creații ale pictorului.
Vă recomandăm, de asemenea, să accesați Cataloagele Salonului Oficial de Artă (1928-1947), în volumele din 1933, 1937, 1944, 1945 aflându-se și opere ale lui Arthur Verona.
În plus, în Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale puteți accesa publicații ce acoperă teme de interes în arta românească, unele exemple fiind:
- „Imaginea țărăncii în pictura românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX”
- „Pictura românească. Întoarcerea la tradiție”
- „La peunture roumaine moderne et la France / Pictura românească modernă şi Franţa”
- „Consideraţii privind natura statică în pictura românească interbelică”