La data de 21 septembrie 1847 are loc inaugurarea primei lucrări moderne de alimentare cu apă a Bucureștiului, „Stabilimentul fântânilor de la Mihai Vodă”. Apeductele sunt utilizate încă din timpuri vechi, iar o primă etapă de perfecționare a acestora are loc în timpul romanilor.

În acest sens, Roma era considerat orașul cel mai bine aprovizionat cu apă din întreaga lume. În capitală, apa ajungea prin 11 apeducte, care au fost construite pe parcursul a 500 de ani și aveau o lungime totală de aproape 350 de kilometri, dintre care doar 47 de kilometri treceau pe la suprafața solului, restul fiind îngropate.

Tronson dintr-un apeduct, ce datează din perioada secolelor IV-VI, descoperit în cadrul cercetărilor arheologice de la Tropaeum Traiani, în anul 2005, fotografie preluată din Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2005.

Primele intenții de realizare a unui astfel de sistem în București au apărut încă din anul 1830 „pentru scurgerea mocirlelor”, iar în anul 1880 s-a hotărât ca apa să fie adusă de la Arcuda până în rezervorul de la Cotroceni. De la această dată au început să fie realizate tot mai multe bazine, cât și lucrări de captare a apei din mai multe locuri.

Pentru mai multe informații vă invităm să accesați site-ul Bibliotecii Digitale a Publicațiilor Culturale – ProEuropeana, unde veți putea descoperi un articol referitor la apeductele teritoriului Callatian.

În baza de date a Bunurilor Culturale Mobile Clasate în Patrimoniul Cultural Național, puteți vizualiza un proces verbal în cadrul căruia este analizată situația rețelei de conducte și vane și capacitatea debitului , din 31 iulie 1896, perioadă în care încep și se sfârșesc lucrările de aducțiune a apei de la Timişeşti la laşi, pe o distanţă de 106 Km. Totodată, puteți vizualiza o conductă din lemn de arin, deținută de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Baia Mare.