Astăzi este Ajunul Sfântului Apostol Andrei, unul dintre cele mai importante și pline de semnificații din calendarul tradițional, pentru că marchează un punct de trecere, finalul anului: „fetele, după confecționarea unei păpuși din cârpe, numite Andrei, substitut al anului vechi, și așezarea ei pe o laviță, o jelesc ca pe un mort”.

În credințele vechi, această noapte este un moment propice desfășurării de practici magice cu caracter oracular. Acum se poate prevesti dacă anul următor va fi unul îmbelșugat, dacă vremea va fi bună, sau dacă fetele își vor întâlni ursitul.

Icoana Sfântului Apostol Andrei (din registrul Marea Deisis), din colecția Muzeului Naţional de Artă al României, clasată în categoria Tezaur.

Iată ce au ele de făcut: „în Bucovina și Vaslui, printre alte practici, fetele fac o turtiță, numită și turta de Andrei, coaptă pe vatră, punând în aceeași cantitate apă (uneori neîncepută, adusă cu gura), sare și făină, măsurate cu o coajă de nucă, pe care o mănâncă înainte de culcare, urmând ca acela care le va apărea în vis că le aduce apă să le devină soț”.

Însă magia poate avea și o latură întunecată: Ajunul Sfântului Andrei este, de asemenea, „momentul în care se dezlănțuie forțele malefice; fie că sunt oameni (strigoi vii sau morți), fie că sunt animale (lupii), ei găsesc ecou în tulburările atmosferice ale anotimpului care și-a intrat deja în atribuții, fenomenele care însoțesc viscolul și crivățul fiind asociate adesea cu sufletele neliniștite ale morților necurați, care acum capătă putere și acționează nestingheriți pe pământ”. Ca pericolul să fie evitat, „se ung vitele, ușile și ferestrele casei și grajdului cu usturoi, pentru ca fermecătoarele să nu se atingă de animale, sau să pătrundă în casă”.

Nu uitați că mâine, după ce trecem cu bine peste toate astea, avem de rupt „mai multe rămurele din fiecare arbore roditor (mai cu seamă din meri, peri și trandafiri); apoi legăm în mănunchiuri câte trei astfel de rămurele diferite, destinând câte un mănunchi fiecărui membru al familiei; punem rămurelele într-un vas cu apă ca să înmugurească, considerându-se a fi norocos cel căruia îi înfloresc, sau îi înmuguresc, sau măcar îi înverzesc mlădițele; ori se pun boabe de grâu la încolțit în farfuriuțe diferite; de remarcat că rămurelele înverzite pot fi apoi folosite la Anul Nou în componența sorcovelor”.

Toate informațiile de mai sus au fost extrase din Dicţionarul de Simboluri şi Credinţe Tradiţionale Româneşti, întocmit de Romulus Antonescu și regăsit pe site-ul Direcției Patrimoniu Digital.

Mai multe despre această sărbătoare, în articolul din Biblioteca Digitală, Sărbători şi sărbătoresc în satul tradiţional sălăjean. Sărbători înaintea Crăciunului sau cei doi sfinţi: Sfântul Andrei şi Sfântul Nicolae, de Olimpia Mureșan.