𝘍𝘦𝘳𝘳𝘰 𝘴𝘢𝘦𝘷𝘪𝘰𝘳 𝘧𝘢𝘮𝘦𝘴 𝘦𝘴𝘵 / 𝘍𝘰𝘢𝘮𝘦𝘵𝘦𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘮𝘢𝘪 𝘢𝘱𝘳𝘪𝘨𝘢̆ 𝘥𝘦𝘤𝘢̂𝘵 𝘧𝘪𝘦𝘳𝘶𝘭
– Vegetius III.3
Armata este o instituție statală cu organizare proprie și are rolul de apărare împotriva amenințărilor externe ori, cum din păcate istoria o arată de atâtea ori, de atac și represiune a altor state sau populații.
Pentru o bună funcționare a acesteia, încă din cele mai vechi timpuri s-a pus problema aprovizionării – atât pe timp de pace, cât și pe timp de război.
În epoca romană, din cauza limitelor impuse de „mare clausum” (adică perioada cuprinsă între lunile noiembrie și martie, când navigația maritimă era periculoasă și declarată închisă), armata trebuia să fie deja aprovizionată cu resurse necesare unei perioade lungi de timp. Drept urmare, era indicat ca trupele să aibă provizii de grâu pentru un an întreg, sau chiar pentru doi, după cum afirmă Tacitus (scriitor antic, 56-120 p.Chr.) în Agricola, 22, 2-3.
De asemenea, în perioada romană timpurie, soldații își asigurau singuri echipamentul și hrana, fiind îndemnați să aibă cu ei nu doar rații pentru trei zile, ci și o seceră pentru a putea recolta cereale. Odată cu războiul din 406-396 a.Chr. împotriva orașului etrusc Veii, statul roman a plătit o soldă pentru hrană, dar echipamentul au trebuit să și-l asigure pe cont propriu până la reformele militare ale lui Caius Marius din anul 106 a.Chr.
Mai târziu, în secolul al IV-lea, aflăm din Codex Theodosianus (corpus de legi ale imperiului roman din perioada 312-438 p.Chr.) că soldații trebuie să primească din depozitele statului și să care cu ei rațiile pentru 20 de zile, necesare supraviețuirii (Codex Theodosianus VII.4.5).
Toate aceste recomandări porneau de la considerentul că armata trebuia să se aprovizioneze din timp și cu cantități mai mult decât suficiente, care să fie depozitate în locuri fortificate. În acest fel, erau evitate pierderi de vieți omenești cauzate de foamete, fenomen ce putea să apară pe timp de război – din cauza lipsei mijloacelor de aprovizionare. Principiul este bine punctat de Vegetius, (scriitor antic, secolul al IV-lea p.Chr.), prin afirmația: „armatele cel mai adesea erau distruse de foamete decât în bătălie, iar înfometarea era mai crudă decât sabia” (Vegetius De Re Militari III.3).
După cum puteți vedea în imagine, pe columna împăratului Traian ridicată la Roma, în urma războaielor de cucerire a Daciei, sunt înfățișate scene ce arată aprovizionarea militarilor – pornind de la transportarea bunurilor esențiale din cele mai apropiate porturi, până la colectarea proprie a resurselor – pe metope sunt înfățișați soldați recoltând grâul.
În Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale pot fi găsite numeroase articole despre armata din diferite perioade istorice. De asemenea, alte teme relevante, regăsite în articolele din Biblioteca Digitală sunt:
În Baza de date a Bunurilor Culturale Mobile Clasate puteți vedea o serie de medalii oferite celor care au slujit în corpurile de armată.