.star.jpg (13826 bytes)

TEATRUL ROMÂNESC

     Repere istorice

Ion  Cazaban                      

Antichitate Pe teritoriul Dobrogei, în cetățile grecești de pe litoralul Pontului Euxin, apar forme de teatru similare celor din Grecia Antică (există mărturii arheologice); scriitorul Ion Marin Sadoveanu, în cartea "Taurul mării", descrie "dionisiacele" locale.

Sec. X - XVII

Forme străvechi de spectacol popular - călușul, drăgaica, unchiașii, cucii, turca sau brezaia.

Sec. XVI - XVIII

Manifestări spectaculare la curțile domnești și boierești - alaiurile, pantomimele, dansurile, teatrul de umbre și de păpuși, acrobații, pehlivanii, scamatorii, saltimbancii. Pe teritoriul Transilvaniei apar forme de teatru profesionist în limbile maghiară și română.

Sec. XVIII - XIX

Alte forme de spectacol popular - Irozii, păpușile, Jienii, nunta țărănească, ursul, capra, Vicleimul.

1755 - 1756

Teatrul școlar în Transilvania - spectacole organizate de prof. Grigore Maior, regia Vasile Neagoe Orbul, cu elevii de la Gimnaziul din Blaj (prezentat și în alte localități : Sebeș, Alba Iulia, Vinț Cut).

1777 - 1780

Occisio Gregorii in Moldavia tragedice expressa, atribuită lui Samuil Vulcan - jucată de elevii de la internatul Gimnaziului din Blaj.

Sec. XIX

Spectacole în limba română pe baza unor texte clasice.

1815

Vecinătatea periculoasă de August von Kotzebue - trupa lui Johann Gerger, sala Redutelor, Brașov.

1816

Mirtil și Hloe, după Gessner și Florian - organizat de Gh. Asachi, Casele C. Ghica, Iași.

1819

Hecuba de Euripide - Teatrul de la "Cișmeaua roșie", București.

1827

"Societatea literară" - București. Inițiată de Ion Heliade Rădulescu și Dinicu Golescu, urmărește înființarea unui teatru național și asigurarea repertoriului său.

1833

"Societatea Filarmonică" - București.

1834

"Școala de muzică vocală, declamație și literatură" a Societății Filarmonice. Primul spectacol al elevilor : Mahomet de Voltaire, pregătit de actorul - profesor C. Aristia.

1836

"Conservatorul filarmonic - dramatic" Iași. În repertoriul elevilor : piese de Kotzebue, Gh. Asachi.

1850

Premiera comediei Coana Chirița la Iași de Vasile Alecsandri, la teatrul din Iași. Începe seria montărilor unor importante piese originale care vor intra în fondul dramaturgiei clasice românești.

1851

Principalul reprezentant al școlii naționale de comedie, actorul Matei Millo, întreprinde primul turneu în țară.

1852

Inaugurarea Teatrului cel Mare din București.

1864

Înființarea conservatoarelor de muzică și declamație - Iași și București.

1867

Premiera dramei istorice Răzvan și Vidra de Bogdan Petriceicu Hașdeu, cu Mihail Pascaly, actor de factură romantică, în rolul principal - Teatrul cel Mare, București.

1868

Primul turneu al lui Mihai Pascaly în Transilvania și Banat.

1870

Se înființează "Societatea pentru fond de teatru român în Transilvania" care organizează adunări anuale în diverse orașe ardelenești, stimulînd viața cultural-artistică în limba română.

1875

Teatrul cel Mare din București devine Teatru Național, sub directoratul scriitorului Alexandru Odobescu.

1877

Apare legea pentru constituirea "Societății dramatice" a actorilor din București.

1879

Premiera comediei O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale și a dramei Despot Vodă de Vasile Alecsandri - Teatrul Național din București.

1884

Premiera comediei O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale - Teatrul Național București. Particularitățile de stil și exigențele dramaturgiei caragialiene influențeaza formarea și jocul comedienilor de la sfârșitul secolului: Ștefan Iulian, N. M. Mateescu, Maria Ciucurescu, Ion Brezeanu, Ion Niculescu, Ion Anestin.

1890

Premiera dramei Năpasta de I. L. Caragiale - Teatrul Național, București.

1891

Primul turneu al unei trupe românești peste hotare: la Viena, Grigore Manolescu și Aristizza Romanescu prezintă Hamlet și Romeo și Julieta. Cei doi protagoniști, alături de C. I. Nottara, Ion Petrescu, de actorii "școlii de comedie caragialeană" dau prestigiul artistic scenei românești în această perioadă.

Sec. XX

1902

Premiera dramei Vlaicu Vodă de Al. Davila, cu Aristide Demetriade în rolul titular - Teatrul Național, București.

1905 - 1908

Primul directorat al lui Al. Davila la Teatrul Național din București (al doilea directorat: 1912 - 1913).

1907

Cel mai important regizor român de la sfârșitul secolului 19 și din primele decenii ale noului secol, Paul Gusty, este numit director de scenă la Teatrul Național din București.

1909 - 1914

Se înființează primele companii teatrale particulare: la București "Davila", "Marioara Voiculescu", "Bulandra".

Se afirmă o nouă pleiadă de actori: Aristide Demetriade, Petru Liciu, C. Belcot, Aglae Pruteanu, Constantin Radovici, Maria Filotti, George Storin, Petre Sturdza, Marioara Voiculescu - fiecare o personalitate distinctă, aducând un suflu nou, modern în interpretarea scenică.

1919

Se inaugurează Teatrul Național din Cluj. Alte teatre naționale vor fi deschise la Cernăuți și Chișinău.

1920 - 1940

Diferite grupări culturale și de avangardă vor susține tendința, profund justificată, de sincronizare a scenei românești cu mișcarea teatrală europeană: "Studio" (1920), "Poesis" (1921), "Insula" (1922 - 1923), "Atelier" (1923), "Contimporanul" (1925), "13 + 1" (1932 - 1933). Tendința este vizibilă și în spectacolele novatoare realizate de teatrele naționale sau de companiile particulare ("Marioara Voiculescu", "Bulandra").

Mulți actori de origine română strălucesc pe mari scene ale lumii: Elvira Popescu, De Max, Yonel, la Paris, Mihai Popescu la Viena, etc.

În perioada interbelică, se conturează o nouă concepție despre artă și funcția regizorului prin activitatea lui Soare Z. Soare, Victor Ion Popa, Aurel Ion Maican, Ion Sava, George Mihail Zamfirescu - regizori animatori care promovează o teatralitate manifestă și o vizualitate stilizată (deseori expresionist, constructivist).

Sub conducerea lor regizorală, creațiile actoricești vor echilibra tradiția și modernitatea, vor demonstra vitalitate și disponibilitate stilistică, trecând de la compoziție psihologică la stilizare ludică. Dintre actorii care se impun acum: Aura Buzescu, Ion Manolescu, Nicolae Bălțățeanu, George Vraca, Tony Bulandra, Ion Iancovescu, Gheorghe Timică, V. Maximilian, Ion Finteșteanu, Mihai Popescu, George Calboreanu, Grigore Vasiliu Birlic, Miluță Gheorghiu, Constantin Ramadan, Leni Caler, Magda Tâlvan.

Dramaturgia originală cuprinde noi titluri importante datorate lui Camil Petrescu (Jocul ielelor - 1919, Suflete tari - 1922, Danton - 1925), Lucian Blaga (Tulburarea apelor - 1923, Meșterul Manole - 1927, Cruciada copiilor - 1930, Avram Iancu - 1934), G. M. Zamfirescu (Domnișoara Nastasia - 1927, Sam - 1928), Mihail Sebastian (Jocul de-a vacanța 1936, Steaua fără nume - 1943), V. Eftimiu, G. Ciprian, Adrian Maniu, V. Voiculescu, Al. Kirițescu, Tudor Mușatescu, etc.

1945 - 1955

Se înființează un mare număr de teatre (dramatice, de păpuși) în majoritatea principalelor orașe (peste 30 de teatre dramatice și 20 de păpuși).

1946

Ion Sava montează cu măști Macbeth de Shakespeare - Teatrul Național București.

1947

Noua lege a teatrelor - expresie a regimului politic instaurat în țară.

1948

Naționalizarea teatrelor particulare.

1948 - 1954

Stagiuni predominate de un repertoriu selectat ideologic și de soluții scenice naturaliste - totuși cu cîteva succese memorabile în montarea clasicilor: O scrisoare pierdută și O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, Revizorul de Gogol - regia Sică Alexandrescu; Romeo și Julieta de Shakespeare, Trei surori de Cehov - regia Moni Ghelerter.

1955 - 1965

Arta spectacolului începe să se diversifice tipologic, intrând într-un proces de "reteatralizare" sesizat, inițial, în concepția decorurilor și costumelor (realizate de Toni Gheorghiu, Tody Constantinescu, Liviu Ciulei), apoi în unitatea creației scenice. Se manifestă o preferință evidentă pentru teatrul "popular", imaginativ și semnificativ, cu modaliltăți ce aparțin "epicului", "agitatoricului" sau "dezbaterii" publice. Stilistica regizorală operează cu metafore, simboluri, hiperbole, tinzând către o "poezie scenică".

1956

La Teatrul Națiunilor din Paris, Teatrul Național bucureștean prezintă O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale - regia Sică Alexandrescu, Ultima oră de M. Sebastian - regia Moni Ghelerter.

Obiectivele teatrale pe care le propun regizori ca: Liviu Ciulei, David Esrig, Radu Penciulescu, Horea Popescu, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu, Marietta Sadova, Dinu Cernescu, Sorana Coroamă - pretind potențarea și diversificarea expresivității actorului, necesară interpretării unor spectacole "totale".

1965 - 1989

Principalii dramaturgi din această perioadă: Horia Lovinescu, Paul Everac, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, Dumitru Radu Popescu, Paul Anghel, Marin Sorescu, Romulus Guga.

O lungă serie de spectacole memorabile atestă evoluția profesională, dialectica viziunii și metodelor de lucru, proprii unor regizori care vor dobândi un incontestabil prestigiu internațional: Liviu Ciulei, David Esrig, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Gyorgy Harag, Vlad Mugur, Lucian Giurchescu, Dinu Cernescu, Crin Teodorescu, Valeriu Moisescu, Horea Popescu. Lor li se adaugă, din noile promoții: Andrei Șerban, Aureliu Manea, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Silviu Purcărete, Tompa Gabor, Dan Micu, Mircea Cornișteanu, Alexandru Dabija, Mihai Mănuțiu, Victor Ion Frunză, Dragoș Galgoțiu, Alexa Visarion.

Scenografia este semnată de: Paul Bortnovski, Elena Pătrășcanu Veakis, Adriana Leonescu, Ion Popescu - Udriște, T. Th. Ciupe, Dan Nemțeanu, Emilia Jivanov, Dan Jitianu, Mihai Mădescu, Vittorio Holtier, Puiu Antemir, Ștefania Cenean, Adriana Grand, etc.

Cele mai valoroase spectacole contemporane au fost posibile datorită unui mare număr de talente actoricești, de diferite generații și formații artistice, perioada interbelică: Mihai Popescu, Clody Bertola, Emil Botta, Radu Beligan, Alexandru Giugaru, Grigoe Vasiliu Birlic, Ștefan Ciubotărașu, Jules Cazaban, Irina Răchițeanu - Șirianu, Fory Etterle, Dina Cocea, Colea Răutu, Ion Lucian, Marcel Anghelescu; din anii imediat postbelici: Toma Caragiu, Constantin Codrescu, Octavian Cotescu, Olga Tudorache, Tamara Buciuceanu, Ileana Predescu, Carmen Stănescu, Marcela Rusu, Silvia Ghelan, Lohinszky Lorand, Ștefan Mihăilescu - Brăila; sau din promoțiile următoare: Silvia Popovici, George Constantin, Vasile Nițulescu, Gheorghe Cozorici, Constantin Rauțchi, Sanda Toma, Gilda Marinescu, Mihai Pălădescu, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Leopoldina Bălănuță, Gina Patrichi, Irina Petrescu, Stela Popescu, Victor Rebengiuc, Valeriu Ogășanu, Valeria Seciu, Ștefan Iordache, Ion Caramitru, Silviu Stănculescu, Mitică Popescu, Dionisie Vitcu, Mircea Albulescu, Dem Rădulescu, Amza Pellea, Mariana Mihuț, Florin Zamfirescu, Rodica Tapalagă, Mircea Diaconu, Ilie Gheorghe, Horațiu Mălăele, etc.

1989 Evenimentele din decembrie au însemnat, pentru teatrul românesc, eliberarea de cenzură, de control ideologic, de directivele unei politici cultural opresive.
1990 - 1997 Căutările teatrale se deschid spre sugestii, surse de inspirație și argumente teoretice foarte diferite, cultivând șocul emoțional, determinat de teme, imagini dramatice sau soluții de reprezentare. În stilistica lor eterogenă, aceste căutări se definesc prin jocul cu limitele obișnuite și distincțiile general acceptate. Asistăm la un heteromorfism teatral, în care contrastele șocante înseamnă asumarea unor opoziții de profunzime; realitate - ficțiune, veridic - convențional, tragic - ludic, violență - parodie.

În dramaturgie, se afirmă: Matei Vișniec, Vlad Zografi.

Spectacolele realizate de regizorii: Andrei Șerban (O trilogie antică, Livada de vișini, Teatrul Național din București), Alexandru Tocilescu (Hamlet, Teatrul "Bulandra" din București), Silviu Purcărete (Ubu Rex cu scene din Macbeth, Titus Andronicus, Phaedra, Danaidele, Teatrul Național din Craiova), Alexandru Darie (Poveste de iarnă, Trei Surori, Teatrul "Bulandra" din București), Mihai Mănuțiu, Cătălina Buzoianu, Tompa Gabor cunosc numeroase succese pe scenele celor cinci continente.

Premierele fiecărei stagiuni fac obiectul selecțiilor pentru festivalurile - multe cu participare internațională - organizate la Arad, Bacău, Bîrlad, Botoșani, Brăila, București, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Piatra Neamț, Pitești, Satu Mare, Sf. Gheorghe, Sibiu, Timișoara, Tg. Mureș.

francflag.gif (224 bytes)[English]

home | informații generale | repere istorice | premiere | personalități | teatre | contactați-ne !

cIMeC - Institutul de Memorie Culturală București