NĂPASTA

(dramă muzicală)

          Acțiunea se petrece într-un sat românesc de munte, la sfârșitul secolului XIX.
          ACTUL I. În fața cârciumii lui Dragomir (tenor), într-o zi de sărbătoare, țăranii petrec. Seara, după plecarea tuturor, la o masă, învățătorul Gheorghe (bariton) citește ziarul apoi, împreună cu Dragomir și cu soția acestuia, Anca (soprană) comentează știrea despre evadarea ocnașului Ion (bas) pădurarul, condamnat cu ani în urmă pentru uciderea lui Dumitru, primul soț al Ancăi. Adevăratul ucigaș este de fapt Dragomir, dar cu bună știință el a lăsat ca pedeapsa să cadă asupra unui nevinovat. Anca privește bănuitoare chipul încruntat al soțului ei. Iritat, acesta îi reproșează că a acceptat să se căsătorească cu el deși niciodată nu l-a putut uita pe cel mort. Însoțit de Gheorghe, Dragomir, pleacă furios.
          ACTUL II. În toiul nopții, obosit și flămând, Ion ajunge la cârciuma lui Dragomir. Acest străin epuizat îi inspiră milă Ancăi, și tânăra femeie îl adăpostește și îl hrănește. În curând ea descoperă că-l are în față chiar pe Ion, ocnașul evadat. Gheorghe, de mult timp îndrăgostit de Anca, îi spune acesteia că Dragomir a hotărât să plece și încearcă să o convingă să-și părăsească soțul. Anca însă este frământată de enigma morții lui Dumitru, pe care încă nu a dezlegat-o.
          Revenind amețit de băutură, Dragomir își anunță soția de hotărârea luată: va pleca din sat. Din răspunsurile pe care le capătă la întrebările anume ticluite, Anca este tot mai convinsă că Dragomir este cel care l-a ucis pe Dumitru și se hotărăște să nu-l lase pe ucigaș nepedepsit.
          ACTUL III. Anca înțelege că Dragomir vrea să-și piardă urma pentru ca să treacă și ultimul an din sorocul hărăzit, după care oricum crima va fi prescrisă. Chinuit de amintirea omorului făptuit, Dragomir are coșmaruri, iar apariția lui Ion în casă îl descumpănește cu totul. Anca îi dezvăluie ocnașului numele adevăratului ucigaș. Cuprins de furie, Ion se repede la Dragomir gata să-l sugrume pentru a-și răzbuna suferința anilor petrecuți în ocnă. Anca îl oprește și treptat Ion se domolește. Rămas singur cu Dragomir ocnașul îl întreabă de ce nu vrea să-și mărturisească crima. Cei doi bărbați hotărăsc să plece împreună pentru a scăpa de ocnă, dar Anca apare amenințătoare în calea lor. Disperat, Ion se înjunghie cu un cuțit. Stăpână pe sine Anca își acuză soțul de moartea lui Ion. La semnalul ei - o lumânare în geam - Gheorghe intră în casă și Anca îl trimite în sat să aducă oameni care să îl aresteze pe Dragomir pentru crima comisă.
          Rămas singur cu soția lui, Dragomir mărturisește că a ucis din dragoste pentru ea. Auzind cum oamenii se adună, el înțelege că Anca l-a trădat și se repede s-o sugrume. Prea târziu însă. Sătenii intră în casă. În fața tuturor, Anca își acuză soțul de uciderea lui Ion. Omorând și scăpând nepedepsit, ucigașul va plăti acum pentru o crimă pe care nu a comis-o; trupul ocnașului Ion zăcea într-o baltă de sânge. "Pentru faptă, răsplată și năpastă pentru năpastă", este aspra sentință rostită de Anca.

"4 secole de teatru muzical" de Ana BUGA și Cristina Maria SÂRBU București, Editura DU Style 1999

inapoi