ORD nr. 2062 publicat în M.Of. nr. 387 din data: 08/18/2000

OMC 2062/2000

Ordin nr. 2062 din 9 iunie 2000 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evidenţa, gestionarea şi inventarierea documentelor specifice bibliotecilor publice


Ministerul Culturii

Ordin nr. 2062

din 9 iunie 2000

pentru aprobarea Normelor metodologice privind evidenţa, gestionarea şi inventarierea documentelor specifice bibliotecilor publice

Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 387 din 18 august 2000



Ministrul culturii,
în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 134/1998 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii, cu modificările ulterioare, şi ale Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată,
emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice privind evidenţa, gestionarea şi inventarierea documentelor specifice bibliotecilor publice, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul culturii,
Ion Caramitru


Bucureşti, 9 iunie 2000.
Nr. 2.062.

ANEXĂ



Ministerul Culturii

Normă metodologică

din 9 iunie 2000

privind evidenţa, gestionarea şi inventarierea documentelor specifice bibliotecilor publice

Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 387 din 18 august 2000

CAPITOLUL I
Principii generale


Art. 1. - (1) Ca parte integrantă a sistemului informaţional naţional, bibliotecile publice produc, înmagazinează, organizează, pun în valoare şi difuzează informaţii de interes public, local, naţional şi internaţional. De asemenea, bibliotecile publice deţin colecţii de documente formate în timp şi dezvoltate permanent prin achiziţii, schimb interbibliotecar, donaţii, transfer şi, după caz, depozit legal naţional sau local.
(2) Prin bibliotecă se înţelege şi serviciile ori structurile specializate deţinătoare de colecţii de documente specifice (cărţi, periodice şi materiale purtătoare de informaţii) care însumează peste 3.000 de unităţi de evidenţă şi care funcţionează în unele instituţii sub denumirea generică de biblioteci.
Art. 2. - Colecţiile bibliotecilor sunt formate din următoarele categorii de documente:
1. documente specifice:
a) tipărituri (cărţi, periodice şi extrase din cărţi sau din periodice, almanahuri, calendare, partituri, atlase, hărţi, foi volante, afişe, anunţuri, programe, proclamaţii, descrieri de invenţii, norme tehnice, cataloage de produse sau de reclamă, reproduceri de artă în serie, albume, stampe, gravuri, portrete, tablouri, ilustrate, produse filatelice etc.);
b) înregistrări multimedia: discuri, casete, microfişe, microfilme, filme, diapozitive, compact discuri şi altele asemenea;
c) documente multiplicate în serie prin proceduri fizico-chimice diferite (litografiere, xerografiere, fotografiere etc.);
d) manuscrise;
e) alte documente (de exemplu: filme, acte de stare civilă şi de evidenţă a populaţiei, cu valoare documentară, care fac parte din colecţiile speciale sau din studii locale);
f) documente electronice, informatice, software;
g) materiale purtătoare de informaţii pentru nevăzători şi alte categorii de persoane defavorizate;
2. documente nespecifice bibliotecilor, altele decât cele prevăzute la pct. 1.
Art. 3. - Nu fac parte din colecţiile de documente ale bibliotecilor:
a) documentele publicate în serie, care au un alt regim de păstrare: filme de orice fel, în afara celor necesare în activitatea de bibliotecă; acte de stare civilă şi de evidenţă a populaţiei, bancnote şi alte documente cu valoare: bilete de bancă, mărci poştale, documente de plată şi speciale, altele decât cele menţionate la art. 2 pct. 1 lit. e);
b) documente fără valoare informaţională în sine: formulare tipizate, registre, chitanţiere, boniere şi alte documente care se constituie în suport pentru înscrisuri.
Art. 4. - Documentele cuprinse la art. 2 fac parte din categoriile tezaur sau fond al patrimoniului cultural naţional mobil ori sunt bunuri culturale comune, după caz
Art. 5. - (1) Documentele care sunt bunuri culturale comune nu sunt considerate mijloace fixe, cu excepţia celor care se constituie în colecţii speciale şi în depozit legal local.
(2) Cotele de uzură fizică sau morală se aplică numai în cazul unor documente de bibliotecă, din categoria bunurilor culturale comune, în funcţie de frecvenţa de circulaţie, valoarea informaţională şi durata de utilizare stabilită prin prezentele norme metodologice.
Art. 6. - Celelalte bunuri din dotarea bibliotecilor fac parte din categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar, după caz, şi sunt evidenţiate, gestionate şi inventariate în conformitate cu prevederile legale.

CAPITOLUL II
Evidenţa, gestionarea şi inventarierea documentelor specifice
bibliotecilor publice


Art. 7. - Bibliotecile evidenţiază, gestionează şi inventariază documentele specifice pe care le deţin, în sistem manual sau automatizat, în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice.
Art. 8. - (1) Evidenţa manuală a documentelor de bibliotecă (cărţi, publicaţii periodice şi alte documente grafice şi audiovizuale) se ţine pe formulare tipizate, astfel:
a) evidenţa globală - pe registre de mişcare a fondurilor (R.M.F.) - structurată pe trei părţi (1 - intrări; 2 - ieşiri; 3 - recapitulare);
b) evidenţa individuală - pe registre de inventar (R.I.) - cu numerotare de la 1 la infinit;
c) evidenţa preliminară pentru periodice - pe fişe tipizate, până la constituirea lor în unităţi de evidenţă;
d) evidenţa analitică - pe fişe analitice de evidenţă însoţite de imagini foto - pentru bunurile culturale care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil.
(2) Fiecărui document de bibliotecă, înscris în registrul de evidenţă individuală, îi revine un număr de identificare unic. Acelaşi număr este înscris şi pe documentul în cauză, direct sau prin aplicarea unor etichete, inclusiv cod de bare, în funcţie de natura suportului pe care este imprimată informaţia. Documentele se marchează cu ştampila bibliotecii în gestiunea căreia se află.
(3) Fiecare document de bibliotecă, purtător al unui număr de identificare, constituie o unitate de evidenţă sau un volum.
(4) Constituirea unităţii de evidenţă, în cazul publicaţiilor periodice, seturilor de diapozitive, documentelor foto şi al altor materiale se face potrivit prezentelor norme metodologice.
(5) În actele de evidenţă nu sunt admise ştersături sau modificări decât în cazuri justificate, prin procese-verbale de constatare ale căror numere se înscriu la rubrica "Observaţii".
(6) Evidenţa globală şi individuală realizată în sistem automatizat va cuprinde toate elementele de identificare a unităţilor de evidenţă, respectiv a loturilor din care acestea fac parte, cu respectarea conţinutului de informaţii prevăzut de R.M.F. şi R.I. Această evidenţă poate fi la nevoie transpusă pe dischetă şi/sau liste pe hârtie.
(7) Modificările intervenite în evidenţa individuală realizată în sistem automatizat (scoateri şi intrări din şi în evidenţă) se notifică după acelaşi procedeu ca şi în cazul evidenţei manuale, iar documentele de motivare (procese-verbale) se păstrează în dosar separat.
Art. 9. - (1) Documentele specifice care aparţin bibliotecilor se constituie în gestiuni.
(2) Gestiunea bibliotecilor, în sensul prezentelor norme metodologice, reprezintă totalitatea colecţiilor de documente deţinute de aceste instituţii în spaţii adecvate şi ordonate metodologic.
(3) Bibliotecarii nu sunt obligaţi să constituie garanţii băneşti, dar răspund material, potrivit legii, pentru eventualele pagube produse în gestiune din culpa lor.
Art. 10. - (1) Intrarea în gestiune a documentelor se poate produce în următoarele situaţii: prin achiziţii, schimb interbibliotecar, donaţii, constituirea depozitului legal naţional sau local, transfer, sub formă de rezultat al unor cercetări şi activităţi proprii etc.
(2) Intrarea în gestiune a colecţiilor de documente impune efectuarea următoarelor operaţiuni:
a) dacă documentele intră cu acte însoţitoare de provenienţă (facturi, procese-verbale de donaţie, acte de transfer etc.), se confruntă datele înscrise în acte cu existentul, se verifică/se stabileşte preţul pentru fiecare bun, precum şi adiţionarea corectă a actului; orice nepotrivire între actele însoţitoare şi situaţia existentă a bunurilor se specifică într-un proces-verbal.
b) dacă documentele intră fără acte însoţitoare, se întocmesc acte de intrare, stabilindu-se numărul lor, preţul/exemplar şi totalul, starea fizică, potrivit hotărârii comisiei de evaluare care funcţionează în cadrul bibliotecii;
c) dacă documentele provin din cercetări şi activităţi proprii ale bibliotecilor (cercetări bibliografice şi documentare, culegeri tematice, editări etc.), se întocmesc acte de intrare ca şi în cazul prevăzut la lit. b).
(3) Operaţiunile efectuate pe perioada de la primirea din partea furnizorului până la predarea în grija bibliotecarilor din sectorul de relaţii cu publicul, operaţiunile de verificare/confruntare a actelor însoţitoare cu existentul, întocmirea actelor de intrare, înscrierea în registrele de evidenţă primară şi individuală, precum şi alte operaţiuni de prelucrare biblioteconomică revin bibliotecarilor desemnaţi să le efectueze.
(4) După prelucrarea biblioteconomică (clasificare, cotare, catalogare, inventariere) documentele sunt predate, sub semnătură, pe baza actelor de dispecerizare, bibliotecarilor care le gestionează, în scopul depozitării, conservării şi introducerii acestora în circuitul lecturii publice.
Art. 11. - (1) Scoaterea temporară din gestiune, fapt ce nu atrage scoaterea din evidenţă a documentelor specifice bibliotecilor, poate avea loc în următoarele situaţii:
a) transfer temporar între instituţii din ţară pentru organizarea unor expoziţii sau a altor activităţi specifice, efectuat pe baza actului de transfer între biblioteca deţinătoare şi instituţia primitoare. Bunurile care fac parte din patrimoniul cultural naţional se transferă temporar numai cu aprobarea oficiului judeţean pentru patrimoniul cultural naţional, compartiment funcţional în cadrul muzeelor judeţene sau naţionale, după caz;
b) transfer temporar în străinătate, în vederea organizării unor manifestări specifice. Între biblioteci româneşti şi instituţii culturale din străinătate se efectuează astfel de transferuri temporare, pe baza unui document asiguratoriu emis de primitor, prin care acesta se obligă la plata despăgubirilor corespunzătoare, în cazul pierderii, degradării sau distrugerii bunurilor respective. În cazul transferului care are ca obiect bunurile ce fac parte din patrimoniul cultural naţional, acesta se efectuează numai cu aprobarea Ministerului Culturii;
c) împrumutul către utilizatori al unor cărţi, periodice şi alte documente spre consultare în sălile de lectură sau la domiciliul acestora, pe perioade limitate (până la 30 de zile), efectuat pe baza documentelor de evidenţă a cititorilor, conform Regulamentului de organizare şi funcţionare a bibliotecilor publice;
d) împrumutul interbibliotecar la nivel naţional şi internaţional, care se efectuează pe bază de documente specifice. Publicaţiile periodice şi cele care fac parte din patrimoniul cultural naţional nu fac parte din acest tip de împrumut.
(2) Scoaterea definitivă din gestiune a unor documente determină scoaterea din evidenţa globală şi individuală şi se produce în următoarele situaţii:
a) transfer definitiv, sub formă de donaţie, de la o bibliotecă la altă instituţie din ţară, conform legislaţiei în vigoare; transferul definitiv în acest caz se produce astfel: pentru bunurile culturale comune, dacă mai rămâne cel puţin un exemplar în colecţie sau dacă nu este necesar instituţiei donatoare, dar este absolut necesar instituţiei primitoare, şi numai cu acordul forurilor superioare care au în subordine unitatea donatoare; pentru bunurile culturale care fac parte din patrimoniul cultural naţional, cu aprobarea Ministerului Culturii. În mod excepţional, pentru întregirea unui titlu în mai multe volume, a unei serii, colecţii sau în alte cazuri asemănătoare, ordonatorul principal de credite poate aproba, cu acordul ambelor părţi, transferul definitiv al unui bun cultural de acest tip, care se află într-un singur exemplar în colecţiile instituţiei donatoare;
b) transferul definitiv de la o bibliotecă românească, sub formă de donaţie, pe bază de acord intervenit între părţi, la o instituţie similară din străinătate; acest transfer se produce astfel: pentru bunurile culturale comune, dacă în colecţiile bibliotecii donatoare mai rămâne cel puţin un exemplar după efectuarea donaţiei, cu acordul instituţiei sub autoritatea căreia funcţionează biblioteca donatoare; pentru bunurile culturale care fac parte din patrimoniul cultural naţional, dacă în colecţiile bibliotecii donatoare mai rămâne cel puţin un exemplar după efectuarea donaţiei, cu aprobarea Ministerului Culturii;
c) restituirea unor bunuri culturale către alte persoane juridice sau fizice din ţară, ca urmare a unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive;
d) în cazul distrugerii din cauza forţei majore (incendii, inundaţii, cutremure şi alte calamităţi);
e) în cazul distrugerii sau dispariţiei unor bunuri culturale din neglijenţă ori din culpă, găsite lipsă la inventariere sau nerestituite de utilizatorii care le-au împrumutat;
f) bunurile sunt uzate fizic sau moral.
Art. 12. - (1) Scoaterea din evidenţă, respectiv din gestiune, a documentelor aflate în situaţiile prevăzute la art. 11 alin. (2) lit. c) poate fi efectuată numai pe baza hotărârilor rămase definitive, emise de organele care au constatat/au judecat cauza, conform legislaţiei în vigoare.
(2) Scoaterea din festiune, respectiv din evidenţă, a documentelor aflate în situaţiile prevăzute la art. 11 alin. (2) lit. e) se face astfel:
a) în cazul distrugerii din neglijenţă de către bibliotecar, alţi salariaţi ai bibliotecii, utilizatori, participanţi la activităţi culturale etc., pe baza unui proces-verbal de constatare a faptei şi a documentelor de recuperare a pagubei;
b) în cazul distrugerii din culpă de către gestionari, alţi salariaţi ai bibliotecii sau alte persoane (utilizatori, participanţi la activităţi culturale etc.), pe baza documentelor emise de organele care, la sesizarea bibliotecii păgubite, au constatat/au judecat paguba produsă;
c) în cazul dispariţiei prin efracţie a unor documente, pe baza actelor emise de organele abilitate care au constatat/au judecat paguba produsă;
d) în situaţia documentelor găsite lipsă la inventar, pe baza procesului-verbal de constatare şi a actelor de recuperare a pagubei, emise de comisia de inventariere;
e) în cazul lucrărilor nerestituite de cititori, pe baza actelor de recuperare valorică şi a fişei-contract sau a documentelor care atestă insolvabilitatea restanţierilor în cauză.
(3) Documentele de constatare a pagubei produse, în situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a)-e), rămase definitive, au calitatea de titlu de creanţă, respectiv de titlu executoriu.
(4) Scoaterea din gestiune şi din evidenţă a documentelor de bibliotecă aflate în situaţiile prevăzute la art. 11 alin. (2) lit. f) se face pe baza actelor întocmite de comisia care a propus scoaterea din funcţiune a lucrărilor uzate fizic sau moral.
(5) Documentele care fac parte din patrimoniul cultural comun, uzate fizic şi moral, pot fi scoase din gestiune, respectiv din evidenţă, înainte de expirarea perioadei de utilizare numai dacă nu mai pot fi recuperate prin mijloace specifice (legătorie) sau dacă aceste operaţiuni depăşesc valoric preţul de inventar, în cazul celor uzate fizic, ori nu pot fi valorificate prin schimb interbibliotecar, în cazul celor depăşite moral. În aceste cazuri aprobarea pentru scoaterea din funcţiune se dă de către conducerea bibliotecii, dacă nu au durata normală de utilizare îndeplinită.
Art. 13. - (1) Recuperarea pagubelor produse colecţiilor de documente ale bibliotecilor se face astfel:
a) înlocuirea documentului distrus/nerestituit/găsit lipsă la inventar, cu excepţia celor care fac parte din colecţiile speciale, cu unul identic (acelaşi titlu, aceeaşi ediţie, în stare fizică bună). În acest caz noul exemplar primeşte numărul de identificare al documentului înlocuit;
b) înlocuirea documentului distrus/nerestituit/găsit lipsă la inventar cu unul similar (acelaşi titlu, ediţie nouă, în stare fizică bună). În acest caz noul document primeşte un nou număr de identificare, iar actul de intrare a acestuia va urma regimul stabilit conform art. 8;
c) prin recuperarea valorică, luându-se în calcul valoarea de utilitate şi preţul pieţei la data constatării pagubei. Nivelul valoric de recuperare poate fi redus până la 90% în cazul în care valoarea de utilitate a documentului este scăzută (există mai multe exemplare în bibliotecă, are o circulaţie redusă, prezintă un grad avansat de uzură, nu este de profilul bibliotecii) sau poate fi majorat cu până la 100%, dacă valoarea de utilitate este deosebită (raritate, frecvenţă de circulaţie etc.);
d) recuperarea pagubelor produse prin furt şi constatate la inventarierea colecţiilor uzuale din secţiile cu acces liber la raft se face prin reducerea valorii de înlocuire, actualizată cu un coeficient de risc cuprins între 20% şi 50% din valoarea pagubei, în funcţie de mărimea fondului, de frecvenţa medie a utilizatorilor şi de condiţiile specifice ale spaţiului de organizare şi prezentare a colecţiilor;
(2) La calcularea cuantumului de recuperare a pagubei, precum şi la casarea publicaţiilor uzate fizic se vor lua în considerare atât durata minimă de utilizare a publicaţiilor-carte (3 ani la colecţiile uzuale pentru copii şi 5 ani la colecţiile uzuale pentru adulţi), cât şi gradul de deteriorare înregistrat de fiecare publicaţie, în funcţie de circulaţia ei şi de calitatea suportului material. În acest sens se vor aplica coeficienţi de diminuare a valorii pagubei cu 10%-50%, conform unui algoritm de 10% pe an.
(3) Cheltuielile efectuate de bibliotecă pentru recuperarea pagubei produse (cheltuieli poştale, taxe de timbru, formulare tipizate etc.) se suportă de cel care a produs paguba.
(4) Sumele încasate, reprezentând contravaloarea documentelor nerecuperate fizic, revin bibliotecii şi se folosesc pentru completarea fondului de unităţi de bibliotecă, dacă au fost recuperate în anul în care au fost constatate pagubele, iar cheltuielile au fost efectuate în acelaşi an.
Art. 14. - Conducerile bibliotecilor pot dispune, în cazuri de forţă majoră (incendii, calamităţi naturale), scoaterea din evidenţă, respectiv din gestiune, a unor documente ce nu pot fi recuperate, conform legislaţiei în vigoare; propunerile de scoatere din evidenţă, în asemenea situaţii, se aprobă de ordonatorul de credite competent, potrivit legii.
Art. 15. - (1) Pentru documentele specifice bibliotecilor durata de utilizare se stabileşte în funcţie de valoarea, circulaţia şi gradul de uzură ale acestora, după cum urmează:
a) documente care fac parte din patrimoniul cultural naţional şi din depozitul legal local - nelimitată;
b) documente care constituie colecţiile de bază ale bibliotecilor şi care nu se împrumută la domiciliul beneficiarilor - 15 ani (în funcţie de durata valorii informative a documentelor);
c) documentele care constituie colecţiile uzuale ale bibliotecilor şi care se împrumută la domiciliul utilizatorilor, cu excepţia documentelor care fac parte din colecţiile pentru copii - 5 ani;
d) documentele care fac parte din colecţiile pentru copii - 3 ani;
e) publicaţii periodice de informare generală, în cazul bibliotecilor care nu constituie colecţii de bază, în afara celor achiziţionate pe profilul bibliotecilor şi a actelor normative - 3 ani.
(2) Durata de utilizare pentru bunurile specificate mai sus se stabileşte de la data intrării acestora în bibliotecă.
Art. 16. - Rezolvarea curentă a problemelor de evidenţă, gestionare şi inventariere a documentelor la nivelul fiecărei biblioteci este de competenţa comisiei de evaluare a gestiunii şi a compartimentelor specializate ale instituţiei. În cazul bibliotecilor fără personalitate juridică aceste operaţiuni revin conducerii bibliotecii şi compartimentului financiar-contabil al instituţiei sau autorităţii publice în subordinea căreia se află biblioteca.
Art. 17. - (1) Documentele specifice bibliotecilor se inventariază la următoarele intervale:
a) o dată la 2 ani - gestiunile bibliotecilor care deţin până la 10.000 de unităţi de bibliotecă (U.B.);
b) o dată la 3 ani - gestiunile bibliotecilor care deţin între 10.001-50.000 de U.B.;
c) o dată la 5 ani - gestiunile bibliotecilor care deţin între 50.001-250.000 de U.B.;
d) o dată la 7 ani - gestiunile bibliotecilor care deţin între 250.001-600.000 de U.B.;
e) o dată la 10 ani - gestiunile bibliotecilor care deţin între 600.001-1.000.000 de U.B.;
f) la bibliotecile care deţin peste 1.000.000 de unităţi de bibliotecă termenele de inventariere se stabilesc de consiliile de administraţie, cu acordul instituţiilor în subordonarea cărora se află, dar nu mai mult de 15 ani.
(2) În afară de perioadele prevăzute la alin. (1), inventarierea se efectuează şi cu ocazia predării/primirii gestiunii, în cazuri de forţă majoră sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive.
(3) Documentele de bibliotecă, dacă nu fac obiectul unei activităţi bibliotecare, dar nu au nici caracter comercial, aflate în patrimoniul unor instituţii publice, agenţi economici şi al altor persoane juridice, se inventariază la intervalele specificate pentru biblioteci, conform prezentelor norme metodologice.