Joi 27 mai - ora 11 - ora
14 - ora 17 - ora 19.15
Universitatea
Naţională de Muzică din Bucureşti, Studioul "Chopin"
- Ora 11
Dimineţi de muzică nouă:
recitaluri-workshop
BARRIE WEBB (trombon) (Marea Britanie)
Nika Shirocorad (pian) (Republica Moldova)

Program:
Brendan Colbert (Australia) - Schräg(European Premiere)
Kanako Okamoto (Japonia) - Toward the Light**
Stephen Barchan (Anglia) - Burlesque for Barrie*
Stuart Greenbaum (Australia) - In Transit*
Ernst Krenek (Austria-SUA) - Five Pieces for
Trombone and Piano
Barrie Webb
Barrie Webb urmat Universitatea de muzică din Cambridge şi apoi
a studiat trombonul cu Vinko Globokar şi dirijatul cu Constantin
Bugeanu. Binecunoscutele sale interpretări solistice includ numeroase
prime audiţii şi multe concerte, transmise de BBC, Radio France,
RAI (Italia), RRTV (Romania), etc. Repertoriul său cuprinde peste
100 de lucrări, majoritatea fiindu-i dedicate, iar din 1995 a început
înregistrarea lor pe CD-uri pentru Radio France, MPS (UK), etc. Din
1988 Barrie Webb a apărut şi în postura de dirijor, conducând
orchestre şi ansambluri din Europa, Australia, Asia şi SUA.
Barrie Webb este profesor la Universitatea Huuddersfield. Din 1984 până
în 1994 a predat la Darmstadt Internationale Fereinkurse fur Neue
Musik, iar ăn 2003 la Akyioshidai Contermporary Music Seminar
and Festival, în Japonia. Din 2000 a susţinut numeroase
concerte cu scop educaţional în Japonia, Korea, China şi
Australia.
Nika Shirocorad
Nika Shirocorad s-a născut în St. Petersburg în 1979 într-o
cunoscută familie de graficieni şi pictori care s-a stabilit
în Republica Moldova. Din 1997 a studiat pianul şi apoi compoziţia
în cadrul Conservatorului naţional din Republica Moldova, absolvind
în 2002. A câştigat Concursul internaţional de pian
Yevgeny Koku din Chişinău, Moldova, şi Concursul internaţional
de pian Soleartinsky din Minsk, Belarus. În 1997 a obţinut locul
al II-lea la Concursul internaţional de pian din Kiev, Ucraina. Nika
a apărut în numeroase festivaluri internaţionale, interpretând
concerte de Mozart, Chopin, Rachmaninov şi Skriabin. În 2003
a susţinut cursuri de Master la Conservatorul din Odessa, Ucraina.
BRENDAN COLBERT
Născut în Australia ăn 1956, Brendan Colbert a cântat
în diverse formaţii experimentale în anii '70 la clape,
înainte de a-şi începe studiile de compoziţie în
anii '80, avându-i ca profesori la început pe Brenton Broadstock
şi apoi pe Riccardo Formosa. Lucrările sale au fost comandate
şi interpretate de multe orchestre, festivaluri şi solişti,
printre care Symphony Australia, the Queensland Symphony Orchestra, Duo
Contemporain, Libra, Barrie Webb. Cele mai recente prime audiţii
sunt cele ale lucrărilor DisTanz şi Scorn. Printre
lucrările recente se numără Shades Future Past şi
Schrag.
Schräg
Schräg înseamnă în limba germană "Oblic". "Întreaga
artă este un fel de mărturisire, mai mult sau mai puţin
oblică". (James Baldwin). Schräg a fost compusă pentru
proiectul pentru trombon solo 2004 Melbourne-Philippine şi
a fost interpretată în primă audiţie de către
Barrie Webb pe 18 aprilie 2004, la Melbourne.
KANAKO OKAMOTO
Kanako Okamoto a absolvit the Aichi Prefectural University of Fine Arts
and Music, unde şi-a obţinut şi Masterat-ul în compoziţie.
A devenit membră a Federaţiei Compozitorilor din Japonia în
1999 şi a Alianţei Femeilor din Muzică în 2003. Lucrările
sale au fost interpretate la ediţia a 20-a a Festivalului Ligii Compozitorilor
asiatici 1999, la Federation Music Week 2001 în Melbourne, The Asian
Composers' League Forum în Seul 2002, Japan Federation of Composers
exchange concert "2002 Korea" în Tokyo 2003 şi la International
Festival of Women in Music Today, Seul, 2003.
"Toward the Light" (2003)
Aceasta este a doua piesă pentru trombon şi pian a lui Kanako
Okamoto, după Light and Shade (2002). Cele două piese
reflectă ideea de întuneric şi lumină, transpuse în
echivalentele lor sonore, muzicale. "Toward the Light", compusă în
2003, este scrisă într-un stil mai tradiţional iar sonoritatea
este puternică şi eroică.
STEPHEN BARCHAN
Stephen Mark Barchan s-a născut în Middlesbrough în 1982.
În prezent este student la Universitatea din Huddersfield, avându-l
ca profesor de compoziţie pe Richard Steinitz şi la dirijat
pe Barrie Webb. S-a numărat printre câştigătorii celei
de a patra ediţii a Concursului pentru tinerii compozitori "Andrej
Panufnik" şi ai Concursului "Denis and Maud Wright Award". Este fondatorul
şi dirijorul Ansamblului Catalyst.
"Burlesque for Barrie" (2003)
"Burlesque for Barrie" a fost scrisă în 2004 pentru Barrie Webb.
Piesa se axează pe o celulă alcătuită din patru sunete,
căreia îi sunt aplicate tehnici ca de exemplu sistemul de rotaţie
stravinskian. Pe lângă caracterul teatral al lucrării,
se pot observa puternice influenţe caracteristice jazz-ului şi
muzicii spectrale.
STUART GREENBAUM
Stuart Greenbaum s-a născut în 1966 în Melvourne şi
a studiat cu Brenton Broadstock şi cu Barry Conyngham. În prezent
predă compoziţia la Universitatea din Melbourne. Muzica sa se
situează la interferenţa dintre stilurile clasic şi popular,
mai ales jazz şi minimalism.
A obţinut distincţii importante printre care se numără
Premiul Heinz Harant pentru cel mai bun compozitor australian, precum
şi Albert H. Maggs Award.
"In Transit" (2001)
"In Transit" (privelişte de la o fereastră), poate fi considerată
ca fiind o lucrare programatică numai într-un sens foarte general.
"Privitorul" se poate să se uite către Pământ din
spaţiu, sau dintr-un aeroplan, sau dintr-un tren, privind pe fereastra
din dreptul locului său. În oricare din aceste variante, pasagerul
se află undeva între liniştea locului în care se află
(în care zgomotele lumii exterioare nu se pot auzi) şi realitatea
vitezei cu care el trece prin acele locuri.
Ernst Krenek
S-a născut la Viena în 1900. Punctul său de plecare
în activitatea de compozitor îl constituie romantismul mahlerian,
deşi curând centrul său de interes s-a mutat către
un mod de abordare mai experimental, neo-clasic, atonal, şi cu perioade
de creaţie în care se observă influenţa muzicii de
jazz. În această ultimă perioadă a creat probabil
cea mai cunoscută lucrare a sa, opera Jonny Spielt Auf. În
1938, în timp ce era influenţat de dodecafonism, Krenek a emigrat
în SUA, unde a predat la mai multe universităţi.
"Five Pieces" pentru trombon şi pian
Lucrarea a fost compusă în 1967, cu un an după Sequenza
5 pentru trombon solo. Ambele lucrări au fost comandate de către
Stuart Dempster, fiind unele dintre cele mai importante opus-uri pentru
trombon solo din anii '60. În cadrul lucrării se pot observa
mai multe efecte, atât pentru trombon cât şi pentru pian.
Cu toată scriitura atonală agresivă, muzica lui Krenek
îşi are sorgintea în romantismul mahlerian, mai ales în
cadrul celor două părţi lente - II şi IV. 
Aula Palatului Cantacuzino
- Ora 14
Profil componistic:
Anatol Vieru (România)
Prezintă: Valentina Sandu-Dediu (România)
ANATOL VIERU
Născut
la Iaşi în 1926, decedat la Bucureşti în 1998, compozitorul
Anatol Vieru studiază la Conservatoarele din Bucureşti (cu Leon
Klepper, Paul Constantinescu, Constantin Silvestri) şi Moscova (cu
Aram Haciaturian), în această ultimă instituţie fiind coleg
cu Edison Denisov, Alfred Schnittke, Sophia Gubaidoulina, Tiberiu Olah
(ş.a.). Debutul în public îl marchează Suita în
stil vechi (1946), printre alte prime lucrări numărându-se
oratoriul Mioriţa, Cvartetele de coarde nr.1 şi 2, Concertul
pentru flaut. Din anii '60, începe să fie cunoscut în vestul
european, printr-un prestigios Premiu "Reine Marie José" (1962) pentru
Concertul de violoncel. Apoi, Fundaţia "Koussevitzky" îi va
comanda o creaţie - Steps of Silence pentru cvartet de coarde
şi un percuţionist (1968). De asemenea, participă la cursurile
centrului de avangardă muzicală europeană de la Darmstadt
şi scrie special pentru Festivalul de la Donaueschingen Sonnenuhr
(Clepsydre I) în 1969, lucrare urmată în acelaşi
an de un alt reper important al creaţiei lui Vieru, şi anume
Le Crible d'Eratosthčne. Se cristalizează deja principiile
de tehnică şi estetică muzicală ce vor guverna limbajul
compozitorului: pornind de la sistemul modal (neomodal), el asimilează
sugestii de la Bartók, Enescu, Webern, Messiaen, Şostakovici. La
sfârşitul anilor '50, tratează intuitiv modurile prin teoria
mulţimilor (intersecţii, reuniuni, complementare), iar în
anii '60 conştientizează faptul că auzul muzical obişnuit
receptează scările de sunete ca pe nişte mulţimi,
în sensul matematic al cuvântului. Fără a fi matematician,
Vieru extrage un model matematic ad-hoc. El nu preia serialismul în
stilul anilor '60, ci fixează moduri, încrustându-le în
marile blocuri sonore cu care experimentează asupra timpului muzical.
De aceea, forme muzicale ca "clepsidre", "site", "ecran", "psalmi" revin
în diverse ipostaze în creaţiile sale, fără ca
aceste prototipuri să devină o "manieră": compozitorul detestă
să compună "ŕ la Vieru", era binecunoscut pentru nonconformismul
său şi se declara în primul rând pentru o artă
vie, bazată pe motivaţii interioare. În 1973, va locui
un an în Berlinul Occidental, beneficiind de o bursă oferită
de "Deutscher Akademischer Austauschdienst", când compune Simfonia
a II-a, Tachycardies. Apoi, revenit la Bucureşti, scrie două
opere neagreate de oficialităţi: Iona în 1976 (după
tragedia lui Marin Sorescu şi gravurile lui Escher) şi Praznicul
calicilor în 1978-80 (după o piesă de Mihail Sorbul).
Şirul simfoniilor continuă cu cea de-a III-a, "Et la terre
trembla", lucrare tragică şi catastrofică (1979). Paralel
cu intensa activitate componistică şi cu cea didactică
desfăşurată până la sfârşitul vieţii
la Universitatea de Muzică din Bucureşti (unde predă compoziţia
şi îndrumă doctorate în compoziţie), Anatol Vieru
se preocupă de formulări muzicologice: în 1980 îi
apare la Bucureşti Cartea modurilor (pentru carte primeşte
titlul de doctor în muzicologie), completată cu o a doua parte
şi tipărită integral în limba engleză în 1993.
Autorul va constata similitudinea ideilor sale (de aplicare matematică
în compoziţie) cu cele din muzicologia americană, va publica
studii şi va ţine conferinţe la Darmstadt, Jerusalim, la
universităţi din S.U.A. şi Canada, despre propriile lucrări
şi principii de scriitură, despre postmodernismul muzical -
pe care nu-l consideră un curent sau o şcoală, ci mai degrabă
o situaţie istorică în care coexistă muzici modale,
tonale şi seriale, o tehnică muzicală nonexclusivistă
dar integratoare, care astăzi a devenit necesară. Drept mărturie
a vocaţiei sale teoretice stau şi cele două volume de eseuri,
Cuvinte despre sunete (Bucureşti, 1993) şi Ordinea
în Turnul Babel (Bucureşti, 2001). În 1986, Vieru este
distins cu renumitul premiu "Herder", atribuit la Universitatea din Viena
pentru totalitatea creaţiei sale, pentru "calităţile excepţionale,
inovaţiile şi fantezia muzicală". Vastul ansamblu al compoziţiilor
sale include 6 simfonii, numeroase concerte, lucrări orchestrale,
vocale, corale, camerale, tipărite la Salabert, Schott, Editura
Muzicală, reproduse pe cd-uri la firmele Olympia şi
Electrecord. Interpreţi şi orchestre de prestigiu i-au
interpretat - în ultimele decenii - principalele lucrări; amintim
doar pe Zubin Mehta, Ghenadi Rojdestvenski, Andrzei Markowski, Natalia
Gutman, Vladimir Orloff, Constantin Silvestri, corul Madrigal,
Musica Nova, Berliner Kammeroper, Regina Symphony Orchestra, orchestrele
Suisse Romande, Südwestfunk ş.a., desigur şi un mare
număr de interpreţi români.
Valentina Sandu-Dediu

Aula Palatului Cantacuzino
- Ora 17
După-amieze de muzică nouă:
ansambluri în concert
Ansamblul ARS NOVA (România)

Conducerea muzicală: Cornel Ţăranu
Gavril Costea (flaut)
Aurel Marc (oboi)
Ioan Goilă (clarinet)
Alexandru Marc (corn)
Vasile Toda (fagot)
Program:
Adrian Pop (România)- Sonata pentru cvintet de suflători
**
Dora Cojocaru (Canada) - 5 momente efemere **
Peter Szegö (România) - "Ipostaze" pentru cvintet de suflători
Cornel Ţăranu (România) - Flaine Quintette **
ADRIAN POP
Născut la Cluj în 10 septembrie 1951. Primele studii muzicale
cu tatăl său, dirijorul Dorin Pop, personalitate marcantă
a vieţii muzicale româneşti. Studii de compoziţie
la Academia de Muzică "Gh. Dima" din Cluj, cu profesorii Sigismund
Toduţă şi Cornel Ţăranu. Primele afirmări
componistice încă din timpul studiilor - Premiul "Dinu Lipatti"
(Bucureşti 1974) şi Premiul Naţional al Insîtutelor
de Artâ (Craiova 1975). O serie de alte premii marchează progresul
carierei sale de compozitor: Premiul Uniunii Compozitorilor din România
(1978, 1981, 1989), Premiul revistei "Tribuna" din Cluj (1988), Premiul
"George Enescu" al Academiei Române (Bucureşti, 1996), premii
la concursurile internaţionale de compoziţie de la Tours (1979),
Arezzo (1979), Roodepoort/Africa de Sud (1983), Trento (1983, 1985, 1987),
Spittal (1986). Lucrările sale au fost interpretate de unele ansambluri
prestigioase din ţară şi din străinătate, între
care Dresdner Staatskappelle, Filarmonica "G. Enescu" Bucureşti,
Orchestra Naţională Radio Bucureşti, Filarmomca
"Transilvania" din Cluj, Filarmonica "Moldova" din Iaşi,
Filarmonica "Banatul" din Timişoara, Corul de cameră
"Madrigal" Corul de cameră "Cappella Transylvanica", Corul
Radiodifuziunii Române - Bucureşti, Corul Filarmonicii
"Transilvania" din Cluj ş.a. Adrian Pop desfăşoară
o activitate, nu numai intensă în domeniul compoziţiei:
este profestor de armonie la Acadenua de Muzică "Gh. Dima"
din Cluj şi consultant artistic al Festivalului "Toamna Muzicală
Clujeană" şi al Filarmonicii "Transilvania" din Cluj
(instituţie al cărei director artistic a fost între anii
1991-1995), membru fondator şi vicepreşedinte al Societăţii
Române Mozart.
Sonata pentru cvintet de suflători (1997)
Titlul lucrarii mărturiseşte deja una dintre intenţiile
componistice a autorului - de a realiza o lucrare racordabilă la
gândirea formală tradiţională. Cele trei mişcări
ale acesteia utilizează principiile de construcţie ale sonatei
bitematice, a rondo-ului şi temei cu variaţiuni, desigur cu
un considerabil grad de libertate, care însă nu va altera în
mod esenţial aceste principii. Limbajul sonor este de factură
modală, iar scriitura instrumentală solicită din plin calităţile
de coeziune ritmică şi timbrală, de susţinere şi
expresivitate ale ansamblului, oferind protagoniştilor şi unele
binevenite momente de bravură individuală. Prima audiţie
absolută a lucrării a avut loc în Franţa, în
cadrul Festivalului "Flaine-Musique", iulie 1997, în interpretarea
Cvintetului "Circé" din Grenoble. Prima audiţie în România
aparţine Cvintetului Ansamblului "Ars Nova" din Cluj, în cadrul
Festivalului "Toamna Muzicală Clujeană", octombrie 1997.
DORA COJOCARU
Dora Cojocaru s-a născut în România. A studiat compoziţie,
pedagogie şi pian la Academia de Muzică din Cluj / România
şi a obţinut o diplomă în compoziţie la Academia
de Muzică din Köln Germania. În 1997, a susţinut un doctorat
în muzicologie cu o lucrare care a fost publicată în 1999.
Activitatea sa de creaţie şi cercetare se reflectă prin
premiile şi bursele obţinute (Premiul Societăţii Române
Mozart / 1997, premiile Uniunii Compozitorilor / 1989 şi 1999, burse
H. Boell, Socrates, P. Sacher etc.) şi prin prezentarea compoziţiilor
proprii pe scenele europene, din Asia şi America. Ansamblul "Arta"
a prezentat "5 momente efemere" în 2000, la Festivalul "World Music
Days" din Luxemburg.
5 momente efemere
5 momente efemere pentru cvintet de suflâtori (1996) sunt scurte
fragmente muzicale cu caracter contrastant (Animato / Scorrevole / Concitato
/ Addolorato / Ardente), care pot fi cântate într-o ordine liberă.
Ele promovează fie ideea de continuitate sau discontinuitate sonoră
care rezultă din combinarea unor gesturi gesturi muzicale distincte.
Dincolo de acest dualism, materialul tematic al celor 5 momente este unitar,
de natură cromatică, desfăşurându-se printr-o
ritmică bogată, în succesiuni de structuri cât mai
surprinzătoare.
PETER SZEGÖ
Peter Szegö - compozitor şi dirijor. Născut în 1954,
a absolvit în 1979 Academia de Muzică din Cluj, la clasa de
compoziţie a lui Cornel Ţăranu. În prezent este conferenţiar
universitar la disciplina Contrapunct în cadrul aceleiaşi Academii
de Muzică, după o perioadă în care a funcţionat
ca dirijor la Opera Maghiară din Cluj şi a formaţiei de
muzică contemporană "Anonymus", pe care a înfiinţat-o
în 1992 şi cu care a realizat o serie de cinci CD-uri la prestigioasa
casă de discuri "Hungaroton". Creaţia sa cuprinde în principal
muzică de cameră şi simfonică. Este doctor în
muzicologie cu o teză despre tehnicile de compoziţie în
Mikrokosmos de Bartók.
"Ipostaze" pentru cvintet de suflători
Lucrarea, scrisă în 1987, este concepută pentru un
cvintet căruia i se substituie şi instrumentele "paralele":
flauto piccolo, corn englez, clarinet în Mib şi contrafagot
(ad libitum, cele 4 părţi având durate diferite, cea mai
scurtă fiind finalul) altemează structura "măsurată"
cu cea liberă, uneori aleatorică, sunetul determinat cu cel
nedeterminat, momentele tensionate (predominante) cu "oaze" modale sau
chiar premodale, vizând zone ale arhaicului, ale arhetipului. Este
o muzică viguroasă, dură, caracteristică autorului.
CORNEL ŢĂRANU
Cornel Ţăranu s-a născut la Cluj, în 1934. A studiat
la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" (1951-1957), având ca
profesori câteva dintre cele mai importante personalităţi
muzicale ca Sigismund Toduţă (compoziţie), Antonin Ciolan
(muzică de cameră) şi Eliza Ciolan (pian). între 1966-1967
a efectuat specializări în Paris, cu Olivier Messiaen şi
Nadia Boulanger, iar între 1968-1969, la Darmstadt, cu Gyorgy Ligeti
(analize muzicale) şi Bruno Madema (dirijat). Din 1957 este cadru
didactic la Academia de Muzică "Gheorghe Dima", actualmente find
profesor, disciplinele Compoziţie şi Stilistică muzicală.
Este doctor în muzicologie (1974) şi membru corespondent al
Academiei Române din 1993. Conduce doctorate şi este membru
în Comisia de atestare a Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Este vice-preşedinte al Uniunii Compozitorilor din România din
1990. Universităţile de Muzică din Bucureşti şi
Chişinău i-au conferit titlul de Doctor Honoris Causa. Creaţia
lui Cornel Ţăranu include 4 simfonii, un concert pentru pian,
un concert pentru saxofon (Mirroirs), operele de cameră Secretul
lui Don Giovanni şi Oreste-Oedipe, cantate şi lucrări
vocal-camerale: Cântece fară dragoste, Cântece nomade,
Cântece fără răspuns, Hommage ŕ Paul Celan, piese
pentru ansambluri camerale: Ghirlande, Incantaţii, Prolegomene,
sonate pentru pian, flaut, oboi, clarinet, violă, contrabas, lieduri
pe versuri de poeţi români şi străini, lucrări
corale ample (Supplex), madrigale şi multe altele. A scris
muzică de film, colaborând cu regizori români şi străini.
A obţinut importante premii cum sunt: Premiul Uniunii Compozitorilor
(1972, 1978, 1980, 1982, 2001), Premiul Academiei Române (1973),
Premiul Internaţional al Discului al Fundaţiei "Koussewitzky"
(1982). Este "chevalier des Arts et des Lettres" (2001). Lucrările
sale sunt publicate la Editura Muzicală Bucureşti, Salabert
şi Leduc, Paris. Un număr important de discuri, inclusiv pe
CD, ale Casei de Discuri "Electrecord", Bucureşti, "Hungaroton",
Budapesta şi "Attacca", Amsterdam îi sunt consacrate. A avut
concerte, lecturi şi master-classes la diferite academii muzicale
şi colegii cum sunt: Trenton State College, New York University,
Milwaukee University, The George Enescu Society of USA, Institut de Ribaupierre,
Lausanne, Musikhochschule München, The Rubin Academy for Music, Tel Aviv.
Cornel Ţăranu este directorul artistic şi dirijorul formaţiei
de muzică contemporană "Ars Nova" - cu care a realizat concerte
în ţară şi străinătate, precum şi înregistrări
la studiouri de radio (Paris, Bruxelles, Londra) - şi directorul
artistic al Festivalului "Cluj Modern".
Flaine Quintette
Lucrarea Flaine Quintette (Editura Muzicală, 2002) este concepută
pentru cvintet de suflători, scrisă între anii 1996-1997
fiind prezentată la Festivalul din Flaine (Franţa), de unde
derivă şi denumirea ei. E concepută în 4 părţi:
Intrada, Sonata Interotta, Cantilena şi Final. Intrada şi Cantilena
reprezintă ipostaze ale unui "leit-acord", ce va genera într-o
proiectare melodică şi elemente tematice din Sonata Interotta,
a cărei repriză va apare în Final. Scriitura modal-cromaticâ,
balansul între "giusto şi rubato", iată câteva din
caracteristicile lucrării, care a mai fost prezentată şi
în România de către cvintetul Ansamblului "Ars Nova" din
Cluj. (Cornel Ţăranu) 
Societatea Română
de Radiodifuziune, Studioul "Mihail Jora" - Ora 19.15
Seri de muzică nouă: concert
coral
CORUL ACADEMIC RADIO (România)
Dirijor: Dan Mihai Goia (România)
Program:
Adrian Pop -Hic canit hymnus
Radu Paladi -Freamăt de codru (versuri de Mihai Eminescu)
Dan Buciu -Balada florii (versuri şi motive muzicale populare)
Adrian Mociulschi - Requies (text religios)
Felicia Donceanu - Diptic coral (Lacrima , Păstrează) (versuri
de Tudor Arghezi)
Petru Stoianov - Cuvinte şi strigături (Suită pentru
cor mixt a cappella şi solişti)
(versuri de Nichita Stănescu)
Cătălin Târcolea - Madrigal (versuri: Corina Brăneanu)
Irina Odăgescu -Ţuţuianu - Incantaţii (Poem coral)
**
Cornel Ţăranu - Corinda (versuri populare)
CORUL ACADEMIC RADIO
CORUL ACADEMIC RADIO - fondat în 1940 sub conducerea lui Ion
Croitoru s-a impus în scurt timp ca o formaţie de elită,
condusă fiind - de-a lungul anilor - de Dumitru D. Botez , Dumitru
D. Stancu , Gheorghe Danga, Constantin Petrovici, Emanoil Elenescu , Alexandru
Şumski ,Carol Litvin , Aurel Grigoraş , pentru ca - în
prezent - la pupitru să se afle Dan Mihai Goia. Mii de minute de
înregistrări speciale , concerte a cappella şi vocal simfonice
(Simfonia a IX-a de Beethoven ; Misa în si minor ,
Mathäuss Passion , Oratoriul de Crăciun de Bach ; Anotimpurile
de Haydn; Misa Încoronării şi Recviem-ul
de Mozart , Recviem-ul de Verdi ; Requiem-ul german de
Brahms ; Carmina Burana de Orff ; Simfonia a III-a de Enescu,
etc.) şi emisiuni TV au determinat atât diversificarea repertorială
cât şi afirmarea concertistică la cote valorice aparte
. Numeroşi compozitori români au scris lucrări pentru această
formaţie , care le-a prezentat pe scenă în primă audiţie
absolută dar le-a şi înregistrat . CORUL ACADEMIC RADIO
efectuat turnee în Germania , Bulgaria , Spania , Grecia , Cipru
, Israel , etc .colaborând adesea cu orchestre de renume sub baghete
de prestigiu din ţară şi din străinătate (Sergiu
Comissiona , Iosif Conta , Horia Andreescu , Ilarion Ionescu Galaţi
, Corneliu Dumbrăveanu , Igor Markevici, Enrique Garcia Asensio ,
Sakari Oramo , Jin Wang, Neil Thompson, James Levine ş.a.). În
1996, această formaţie a primit Premiul Uniunii Criticilor Muzicali.
Dan Mihai Goia
Născut
la Cluj-Napoca, România, a studiat vioara, viola, pianul, canto,
absolvind Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti
unde a abordat dirijatul coral sub îndrumarea unor maeştrii
precum Marin Constantin şi Petre Crăciun . Membru al Corului
Naţional de Cameră "Madrigal" (1971 -1995), a apărut şi
la pupitrul acestei celebre formaţii devenind , în 1998 , director
general adjunct şi dirijor secund. Din 1997 conduce Corala Bărbătească
Ortodoxă "Te Deum Laudamus" cu care a susţinut concerte în
ţară şi în străinătate (Olanda , Franţa
) realizând totodată patru CD-uri ce cuprind muzică religioasă
românească şi din repertoriul universal. Membru al Uniunii
Compozitorilor din România, a scris zeci de opusuri corale, muzică
de cameră, o suită simfonică precum şi Baletul "Albă
ca Zăpada". Între anii 1990-2003 a fost profesor de dirijat
şi ansamblu coral la Universitatea Naţională de Muzică
din Bucureşti fiind deopotrivă doctorand în muzicologie.
Din anul 2000 este dirirjorul Corului Academic Radio.
ADRIAN POP (biografia la pagina…Ziua V, concert ora 17)
Hic canit hymnus (Astfel răsună imnul)
Lucrarea corala Hic canit hymnus, compusa in anul 1995,
utilizeaza textul latin al imnului vesperal dedicat memoriei Sfantului
Martin de Tours. Alcatuirea corala imbina stroficitatea imnului cu elemente
polifonice inspirate de motet. Melodica silabica, cu discret parfum gregorian,
este integrata unui limbaj armonic accesibil, modal diatonic.
RADU PALADI
"Freamăt de codru"
Radu Paladi s-a născut în anul 1927. În ansamblul creaţiei
sale, un loc important îl ocupă lucrările corale. Din cele
12 poeme pentru cor mixt a cappella, compuse pe versurile poetului Mihai
Eminescu, astăzi se va executa lucrarea "Freamăt de codru"
scrisă în luna mai 1989. Versurile acestui poem înfăţişează
tabloul mirific al pădurii în miez de vară; farmecul şi
seninătatea naturii contrastează cu nostalgia poetului, părăsit
de iubită. Printr-un dialog imaginar cu universul necuvântător
al codrului, caruia poetul îi insuflă viaţă, el evocă
momentele de fericire pierdută. Izvoare şi lacuri, copaci şi
păsări, îi sunt alături în dragostea lui şi,
într-o comuniune deplină cu poetul, evocă fiinţa iubită,
care însă nu se va mai întoarce.
DAN BUCIU (biografia la pagina …Ziua III, recital ora 11)
Balada florii
Tatăl meu, Mircea Buciu, prim solist al Operei Române din
Bucureşti în perioada 1940-1965, obişnuia să cânte
frecvent şi muzică religioasă şi muzică folclorică.
Una din lucrările sale favorite (şi ale publicului !) era Balada
Florii, o melodie aflată la intersecţia doinei cu balada, o
melodie splendidă, caracteristică folclorului românesc.
Fără a mă îndepărta prea mult de versiunea auzită
în copilările am încercat o transpunere corală investită
cu o mare valoare sentimentală pentru mine; o muzică tradiţională
(folclorică) cu mijloace muzicale relativ tradiţionale. Rezultatul
… Balada Florii. (Dan Buciu)
ADRIAN MOCIULSCHI
Adrian Mociulschi, compozitor.A studiat compoziţia la clasa Academicianului
Ştefan Niculescu, în cadrul Universităţii de Muzică
din Bucureşti (1992-1997) precum şi istoria filosofiei cu Profesor
universitar dr.Gheorghe Vlăduţescu, la Institutul Teologic de
Grad Universitar "Sfânta Tereza" din Bucureşti (1998-2000).
A fost distins cu premii internaţionale (Premiul IV la Concursul
de Compoziţie pentru Pian "Trofeul Himalaya", Ediţia I, Beijing
1995, "Premio Presidente Diputacion de Valencia", Ediţia a
II-a, Montserrat 2000) şi naţionale (Premiul UCMR la
Concursul de Creaţie Corală, Ediţia a IIa, Bucureşti
1995, Premiul I la Concursul de Creaţie Corală, Ediţia
a IV-a, Bucureşti 1997) atribuite pentru compoziţiile sale.
În prezent este asistent universitar la catedra de compoziţie
a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti
şi doctorand în estetică al aceleiaşi instituţii.
Este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România
precum şi al SIMC.
Partiturile sale sunt editate sub îngrijirea Institutului "Alfons
el Magnanim" din Valencia ("Cuarteto de Cuerdas", 2000) şi
interpretate în festivaluri internaţionale (Săptămâna
Internaţională a Muzicii Noi, Semana Internacional de Música
de Cámara). "Liniile de forţă ale câmpului său de
creaţie străbat în egală măsură teritoriile
simfonic, cameral şi coral. Vorbitor fluent al limbajului muzical
contemporan, compozitorul s-a integrat realităţii creatoare
cotidiene, fapt ce i-a înlesnit procurarea unei scriituri adecvate
sentimentului de tip "pustiu solar fără lumină", "incandescenţă
pietrificată a răsăritului prefabricat" (în "Scherzo"
pentru Cvartet de coarde). Abordând cu dexteritatea practicianului
genul miniaturii pianistice (Kubufonie pentru pian ) apelează şi
la complexa scriitură orchestrală (în Symphonia I), în
cadrul căreia îşi manifestă predilecţia pentru
expunerea dilatată pe suprafeţe întinse - expresie sonoră
a dimensiunii atemporale care circumscrie muzica sa. Dotat şi cu
expresivitatea masivă a ethosului dionisiac, valorile sale contemplative
tind să se materializeze tot mai clar în lucrări de inspiraţie
liturgică gregoriană (Requies) sau de factură scenică
barocă (Concertul pentru şapte clavecine vituale) - direcţie
originală în spaţiul românesc actual şi care,
de altfel, îi ilustrează foarte fidel personalitatea."
Requies
Requies pentru cor şi pian este o lucrare de inspiraţie
liturgică. Titlul înseamnă "pace" în limba latină,
iar muzica este circumscrisă meditaţiei soteriologice. Limbajul
este de factură clasică - prin armoniile tonale - dar modulaţiile
succesive anulează principiul tonalităţii de bază,
printr-un proces oarecum similar celui din muzica lui Wagner. Lucrarea
a fost distinsă cu Premiul Special "Anton Dogaru" la cea de a IV-a
Ediţie a Concursului Naţional de Creaţie Corală de
la Bucureşti. (Adrian Mociulschi)
FELICIA DONCEANU
Felicia Donceanu s-a născut la 28 ianuarie 1931, la Bacău. După
admiterea la Institutul de Teatru din Bucureşti, secţia regie,
s-a dedicat muzicii pentru care a arătat un real talent încă
din copilărie. După absolvirea Conservatorului de Muzică
din Bucureşti în 1956, devine membră a Uniunii Compozitorilor
şi Muzicologilor din România. De-a lungul anilor a fost o prezenţă
constantă în viaţa de concert românească; în
acelaşi timp lucrările sale s-au bucurat de o largă audienţă
în multe ţări europene ca şi în SUA. Felicia
Donceanu scrie versuri pentru copii, pictează, face decoraţiuni.
În domeniul creaţiei muzicale a abordat genuri variate, predominând
muzica de cameră. În mod deosebit compune pentru instrumente
solo şi ansambluri dar instrumentul favorit este "vocea". Ciclurile
de cântece pentru voce şi pian, în special lucrările
pentru diferite ansambluri de cameră cu voce alăturată
instrumentelor şi uneori, cu teatru instrumental, dovedesc preferinţa
autoarei pentru o abordare sincretică a artelor cărora le rămâne
devotată. A compus, de asemenea, un număr considerabil de madrigale
pentru cor a capella ca şi piese pentru cor şi diferite
instrumente. Se bazează adeseori pe poezia românească dar
compune muzică şi pe lirica engleză, franceză, latină
şi germană. A obţinut de opt ori premiul Uniunii Compozitorilor
şi Muzicologilor din România, o menţiune specială
la Concursul de Compoziţie de la Mannheim (1961) precum şi alte
premii şi distincţii la nivel naţional. În mod deosebit
este ataşată Premiului "George Enescu", primit în 1984.
Caracteristicile distinctive ale personalităţii sale artistice
sunt profunda sensibilitate la etosul românesc precum şi atitudinea
neconformistă faţă de exerciţiul şi adevărata
esenţă a creaţiei.
Dipticul "Lacrima" şi "Păstrează" (1993) - pentru cor
mixt a cappella
Dipticul "Lacrima" şi "Păstrează" (1993) - pentru cor
mixt a cappella se înscrie, în creaţia mea destinată
vocii (lieduri sau ansambluri corale), într-un şir amplu de
piese - variate ca spirit şi expresie - inspirate din lirica poetului
Tudor Arghezi. Alegerea şi alăturarea acestor două poezii
este motivată de convingerea ce o am că în viaţă
trebuie să fim mereu pregătiţi pentru acel moment decisiv
ce-ţi poate marca definitiv existenţa. Culegi, alegi, păstrezi,
deoarece cândva "o să ai nevoie de lacrimile toate, toate ..."
(Felicia Donceanu)
PETRU STOIANOV (biografia la pagina… Ziua II, concert ora 16.30)
Cuvinte şi strigături
Lucrarea se încadrează organic în creaţia corală
definită printr-o largă panoramare, de la cantatele pentru cor
şi solişti (Această ţară de vis - v. Nichita
Stănescu), la poemele-cantată (Omagiu eroilor, A te sprijini
pe propriul tău pământ - v. Nichita Stănescu),
poeme madrigal (Zori de-aş fi - v. Eugen Barbu), de la suite,
triptic (Ţara în toamnă - v. Marius Robescu) sau
diptic (Colindă de ţară - v. Nichita Stănescu)
la madrigale sau coruri pe voci egale. Suita pentru cor mixt şi solişti
(sopran, alto, tenor, bas) Cuvinte şi strigături datează
din anul 1987 şi cuprinde opt numere cu participarea diferenţiată
a partidelor corale şi a soliştilor în dialog cu corul:
Ce?, Respirarea aerului de sub aripă, N-ai să vii, Scrisori,
Dezîmblânzirea, Pomule, copacule, Cântec de scos apa din
urechi, Strigătură. În întregul ei, este o descindere
nuanţată într-un laborator ideatic nichitian; ambientul
tono-modal este colorat cu intenţii ironico-ludice sau reconsiderări
folclorice, în directă legătură cu sensurile şi
semnificaţia Cuvântului prin care se poate recrea
o lume, aşa cum o şi fac poeziile semnate de Nichita Stănescu.
(Carmen Stoianov)
CĂTĂLIN TÂRCOLEA
Născut în Bucureşti, Cătălin Târcolea
a avut norocul să aibă părinţi pe prima balerină
a Ansamblului Naţional RAPSODIA ROMÂNĂ şi
pe un important dirijor-violonist. Astfel, încă de la vârsta
de cinci ani el şi-a făcut simţită prezenţa pe micul
ecran interpretând la vioară un Menuet de Mozart. Deşi
studia vioara la Liceul de muzică, la 17 ani Cătălin Târcolea
este atras de nai şi adoptă acest instrument ca principal instrument
al carierei sale. În paralel cu vioara şi naiul, Cătălin
Târcolea cânta şi la pian, instrument pe care-l va studia
ca instrument secundar în timpul studiilor de specialitate, compoziţia,
pe care o absolvă la Academia de Muzică CIPRIAN PORUMBESCU.
Cătălin Târcolea a susţinut numeroase turnee de concerte
şi înregistrări atât în ţară cât
şi în străinătate.A participat la show-uri TV precum
RONDUIT TOURNEE şi TED SHOW în Olanda, THE
HANK PLANTE SHOW în Houston, Texas, USA, OBJECTION
TV Show difuzat de reţeaua TBS Tokyo, Japonia, show-ul
TV special conceput pentru C.Târcolea, NAIUL BINE TEMPERAT,
realizat de regretatul Tudor Vornicu, Ileana Pop şi regizat de Andrei
Brădeanu, precum şi numeroase alte apariţii TV în
ţară şi străinătate. În 1979 şi-a început
cariera discografică cu primul album din cele trei - pe care avea
să le înregistreze cu Rick van der Linden (ex Ekseption),
un altul cu grupul SUPERMAX şi multe alte albume înregistrate
cu cei mai buni muzicieni din România şi din străinătate.
Astfel că până în prezent, Cătălin Târcolea
este autorul a 17 albume.
În aceeaşi perioadă, ca şi după aceea, Cătălin
Târcolea duce o bogată activitate în domeniul jazz-ului înregistrând
patru albume şi fiind prezent alături de formaţia sa la
Festivalul Internaţional de Jazz Praga 1984, alături
de nume precum Buddy Rich, Cecil Taylor, Arturo Sandoval, Didier Lockwood
etc. În 1985 efectuează un turneu de şase luni în SUA
unde în afară de cursuri de predare a naiului pe la diferite
campus-uri de vară ale unor universităţi americane, are
prilejul de a susţine un concert (al sfârşitului stagiunii
1985) cu Orchestra Simfonică din Houston dirijată de maestrul
Sergiu Comissiona, care îl consideră pe Cătălin
Târcolea "...un muzician de mare versatilitate..."
Acest concert a fost descris de presa de specialitate drept "Senzaţia
întregii stagiuni". În 1990 a fost invitat pentru a
treia oară în Japonia unde cooperează cu firme precum Korg
şi Yamaha.
Cu Yamaha realizează prima înregistrare audio tridimensională
pe care această firmă urma s-o prezinte la Târgul de Toamnă
Tokio 1990. În 1992 îi apare al 14-lea disc din discografia
sa, albumul solo Dr. Music, unde Cătălin Târcolea
în calitate de compozitor, aranjor, interpret şi producător
combină sunetele electronice cu cele acustice într-o varietate
de genuri muzicale, pe scurt denumite fusion music. Între 1991 şi
1995 este prezent în calitate de compozitor la multe festivaluri
şi concursuri naţionale şi internaţionale. În
1994 apare cel de al 15-lea album Colinde (prima ediţie) sub
antetul propriei firme de producţie muzicală, CiTy Music,
album ce conţine cele mai cunoscute colinde tradiţionale româneşti
şi care se vrea o simbioză a celor două mari sisteme muzicale,
occidental şi oriental, respectiv tonal, modal. În cotidianul
Meridian, binecunoscutul muzicolog Viorel Cosma scria
în legătură cu acest album: "Cătălin Târcolea
nu s-a mulţumit cu citarea melodică, ci a încercat să împrumute
fiecărei colinde o haină armonică inedită, şi
o formă complexă, amplă, polifonică, orchestrată cu
o rară fantezie coloristică, paleta timbrală inedită
a sintetizatorului, străbătută de glasul particular, învăluitor
al naiului, conferind fiecărei piese un farmec nebănuit". În
1996 Cătălin Târcolea a scris muzica pentru două seriale
TV (difuzate pe RTL), muzica pentru piesa Dansul sergentului Musgrave
de John Arden, piesă realizată de Teatrul
Mic,sub direcţia regretatei Leopoldina Bălănuţă,
a scos cea de a II-a ediţie a albumului Colinde şi a
participat la realizarea coloanei sonore a filmului La Tregua-Armistiţiul
a celebrului cineast Francesco Rosi, având-ul în rolul
principal pe John Turturro. Cătălin Târcolea a interpretat
la nai temele muzicale principale ale filmului, scrise de celebrul compozitor
Luis Bacalov, câştigător al premiului Oscar 1996.Din
1998 şi pâna în prezent, Cătălin Târcolea
a dus o bogată activitate componistică. Astfel, în 1998
Cătălin Târcolea a iniţiat un nou proiect muzical intitulat
"ALTER EGO" , proiect materializat într-un album realizat
de Zone Rec. cu titlul " X - TREME ".Pe acest album Târcolea
semnează muzica, aranjamentele/orchestraţiile, programările
synth, interpretările la cla viaturi şi regia muzicală.
În 1999 C. Târcolea a compus şi produs albumul "Eu
Sunt Mona" al cântăreţei de patrusprezece ani SIMONA
NAE şi tot în acelaşi an, afost distins cu Premiul
Uniunii Compozitorilor -la secţiunea jazz. Este membru al Uniunii
Compozitorilor din anul 1990, şi membru al Uniunii Artiştilor
şi Realizatorilor de Film (UARF). În anul 2000, printre
alte activităţi muzicale, cum ar fi susţinerea unor recitaluri
alături de trio-ul său de jazz, C.Târcolea a compus şi
produs un album pentru o altă cântăreaţă de cincisprezece
ani,care se numeşte ANNABELLA.În prezent, C.Târcolea
a lansatcel de-al 17-lea album din cariera sa discografică, album
care se intitulează "Standards " - o premieră
mondială-, având în vedere că până
la data apariţiei acestui album nu s-a mai înregistrat un abum
similar care să cuprindă standard-uri de jazz cântate
la nai, şi se pregăteşte pentru finalizarea şi
evident lansarea altor două noi albume. Unul din cele două noi
albume, îl va avea pe C.Târcolea ca pianist, alături de
grupul său "Alter Ego". Pe acest album vor apărea
ca invitaţi Nico, Berti Barbera, Ioana Hărţescu,
Florin Ochescu, Sorin Rpmanescu, Cristian Soleanu, ş. a..
Madrigal (versuri de Corina Brăneanu)
Piesa "Madrigal", a fost compusă în anul 1988 de Cătălin
Târcolea pentru cor mixt, pe versurile foarte inspirate ale lui Corina
Brăneanu. Scrisă într-o formă clasică de lied,
în spiritul celebrelor madrigaluri renascentiste, dar într-o
manieră neo romantică.
IRINA ODĂGESCU-ŢUŢUIANU
Irina Odăgescu-Ţuţuianu - compozitoare. Născută
în 1937, a absolvit Universitatea de Muzică din Bucureşti
la clasa de compoziţie Alfred Mendelsohn şi Tiberiu Olah. A
urmat cursuri de compoziţie la Darmstadt, cu Xenakis, Ligeti şi
Stockhausen (1972 şi 1976). A abordat muzica vocal-simfonică,
simfonică, camerală, corală şi de film, obţinând
o importantă serie de distincţii: Premiul Uniunii Compozitorilor
şi Muzicologilor din România (1978, 1979, 1981, 1986, 1988,
2001), Premiul pentru creaţie corală (1970, 1977, 1979, 1981,
1985 şi 1987) şi Premiul "George Enescu" acordat de Academia
Română în decembrie 2003 pentru anul 2001, Premiul "Zilelor
Mondiale ale Muzicii" de la Graz (1982), medalia de Argint la Concursul
intemaţional de muzică polifonică de la Iabgue (Columbia,
1981), Medalia şi Diploma Concursului intemaţional de compoziţie
"Viotti - Valsesia" de la Vercelli (Italia, 1982). Lucrările sale
au fost interpretate în unele ţări din Europa, cele două
Americi şi Asia (Franţa, Spania, Austria, Olanda, Germania,
Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Rusia, Suedia, Norvegia, Marea Britanie,
SUA, Peru ş. a.). A susţinut conferinţe despre compozitorii
români ai secolului XX la Universitatea din Pau (Franţa, 1993)
şi despre femeile compozitoare din România la Universitatea
din Faibanks (Alaska). Este profesor doctor îa Universitatea Naţională
de Muzică din Bucureşti, secretar al Uniunii Compozitorilor
şi Muzicologilor din România şi a fost vicepreşedinte
al Asociaţiei Naţionale Corale din România încă
de la fondarea acestei Asociaţii până în 1998.
"Incantaţii"
"Incantaţii" este o lucrare "inedită" în palmaresul
creaţiei personale, deoarece este singura de până acum
care nu mai porneşte de la starea textului (extrem de importantă,
definitorie chiar, în toate celelalte opusuri) către starea
muzicii, ci invers - de la starea particulară a muzicii către
starea textului. Poemul coral "Incantaţii"face parte din cea
de a doua categorie de lucrări ale subsemnatei, mai ample, mai elaborate,
lucrări cu tentă modală, mai puţin explicite în
ceea ce priveşte influenţa folclorului, mai implicite ca penetraţie
a atmosferei modale sau arhaice, de sorginte bizantină. (Irina Odăgescu-Ţuţuianu)
CORNEL ŢĂRANU (biografia la pagina...Ziua V, concert
ora 17)
Corinda (versuri populare)
Corinda este o lucrare corală ce foloseşte un material
folcloric autohton din zona Valea Drăganului, în care apar două
colinde vesele cu unele conotaţii comice. Există două secţiuni:
prima cvasi-rubato, a doua fiind o secţiune giusto. Limbajul este
modal în concordanţă cu structura colindelor originale.
(Cornel Ţăranu)
Caietul-Program al Festivalului SIMN
2004
|