Distinsa doamnă ADINA STORIN mi-a oferit cu generozitate volumul Sunt vagabondul vieții mele. La început m-am mirat, fiind o culegere de versuri. Citind, m-am luminat: spre final am încercat un sentiment de mare mulțumire. În prima parte, sunt consemnate versurile unor mari șlagăre, multe evergreen-uri, încredințate și unui disc compact, foarte isteț atașat ultimei coperți. Prezentarea grafică – foarte sugestivă, DIANA STORIN. Disc realizat de Editura Muzicală. Volum tipărit de Editura Hasefer a F.C.E.R.

În prima parte a cărții sunt consemnate ca într-o mini istorie a finalului de secol, hit-uri reprezentative ale compozitorilor importanți ai muzicii ușoare românești: Temistocle Popa, Edmond Deda, Radu Șerban, Vasile Veselovschi, Vasile V. Vasilache, George Marcu, Laurențiu Profeta, Ion Cristinoiu, toate pe versurile eruditului Dr. Aurel Storin. Masterizarea – Mircea Drăgan. De ce am scris hit-uri? Iată ce ne povestea la Radio, amuzat, Luigi Ionescu: mergând pe stradă, oameni necunoscuți mie mă strigau – Măi, lalele. După titlul șlagărului lui Temistocle Popa îndelung difuzat și în epocă, la Radio. Piesa care a fost aleasă pentru titlul volumului este interpretată de G. Dinică. Majoritatea compozitorilor citați sunt prezenți cu mai multe șlagăre... (Balada, Parfumul străzilor de Radu Șerban ș.a). Ascultînd-o pe Mihaela Mihai cântând, îmi vine în minte o scenă petrecută la Restaurantul Marea Neagră din MAMAIA, unde Horia Moculescu aduna cu arta sa componistică și pianistică, valuri de lume. Pe scenă, Sergiu Zagardan, interpreta celebrul hit al compozitorului, Salcia. La final, Mihaela s-a ridicat intempestiv de lăngă noi, a mers pe scenă și a cântat la rândul ei, piesa. A fost prima și ultima oară când vedeta a urcat pe o scenă de restaurant...

Am slujit timp de 50 de ani, Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București. Am așezat în spinarea unor cântece, o seamă de cuvinte, peste 400 de piese, scrie soția hăruitului artist, care a fost timp de decenii secretar literar la Revistă, și redactor șef la Realitatea evreiască, publicație de succes, a semnat cărți de poezie, comedii muzicale, librete pentru operete, scenarii pentru teatru radiofonic și film. În toate a fost rechemat (cea mai evidentă dovadă a succesului). De altfel, teza sa de doctorat, Teatrul de revistă, dimensiunea literară, a fost apreciată cu calificativul Magna cum laude...

Volumul prefațat cuprinde și cuplete pentru Teatrul de revistă, de asemenea o interesantă culegere fotografică. Din prima categorie, cea dedicată revistei (Adio, Boema și A fost odată Teatrul Barașeum), au valoarea unor evocări istorice , încărcate de emoție, scrie Ștefan Cazimir în primele pagini ale cărții.

În fine, în capitolul Versuri cu părul alb, se marchează finalul drumului poetic al lui Aurel Storin. Citez din versurile acestuia: Mă schimb și eu, M-a mai schimbat și timpul, Trecu o toamnă, Iarna vine iar, Mi-a mai rămas puțin din calendar, Și-ncet, încet îmi trece anotimpul...

NUMELE LUI AUREL STORIN NU TRECE. El rămâne de referință pentru scena și divertismentul național.