In memoriam Emilia Comişel
(Constanţa Cristescu, muzicolog – 20 aprilie 2010)

Ieri, Emilia Comişel, reputata etnomuzicologă şi profesor universitar, discipolă directă a marelui întemeietor de şcoală etnomuzicologică românească Constantin Brăiloiu, şi-a luat rămas bun şi a plecat pe drumul fără de întoarcere, în ţara fără dor. S-a stins pe 19 aprilie şi ne-a părăsit la vârsta memorabilă de 97 de ani, lăsând lumii o moştenire impresionantă. Sigur că nu este vorba de o moştenire imobiliară sau financiară, ci de una ştiinţifică şi culturală care le întrece pe toate şi care nu este preţuită la adevărata sa valoare de generaţiile actuale.

A fost o strălucită continuatoare de şcoală etnomuzicologică pe drumul trasat de Constantin Brăiloiu, căruia, de alfel, i-a îngrijit cu dăruire şi perseverenţă opera, publicându-i-o postum în opt volume. Volumul al 8-lea intitulat Constantin Brăiloiu, Opere, a văzut lumina tiparului în Editura Muzicală la finele anului 2009, constituind volumul prin care pasionata etnomuzicologă şi-a încheiat misiunea temerară asumată faţă de memoria profesorului ei. Cele opt volume de opere etnomuzicologice ale lui Constantin Brăiloiu stau la temelia şcolii etnomuzicologice româneşti, care, din nefericire, se află actualmente într-o gravă criză de specialişti.

Remarcabile sunt, în bibliografia etnomuzicologică a secolului al XX-lea, volumele intitulate Antologie folclorică din Ţinutul Pădurenilor (Editura Muzicală, 1964), Folclorul copiilor (Editura Muzicală, 1982), multiplele studii publicate în Revista de folclor, în volumele Studii de muzicologie editate de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, dar şi în diverse anuare şi reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, adunate apoi şi republicate în două volume de Studii de etnomuzicologie (Editura Muzicală, vol. 1/1982, vol. 2/1992). A redactat ca unic autor, cel mai bogat şi complex tratat de Folclor muzical (EDP, 1967), ce constituie şi astăzi modelul elaborării cursurilor universitare, dar şi al unor îndrumătoare profesionale pentru specialişti şi amatori de folclor.

Multiple cercetări pe teren ale tradiţiilor populare, culegeri şi transcrieri profesionale de folclor, analize amănunţite menite să surprindă particularităţile zonale şi locale ale unor repertorii folclorice, dar şi o muncă asiduă pentru perfecţionarea continuă a metodologiei de cercetare, transcriere şi sistematizare a folclorului muzical, sunt câteva dintre direcţiile în care Emilia Comişel şi-a adus substanţial aportul. Editarea audio în colecţii de discuri document a folclorului românesc face parte din eforturile şi relizările Emiliei Comişel, de menţionat în acest sens fiind Antologia muzicii populare româneşti, în colaborare cu Constantin Brăiloiu (1940-1942) şi apoi cu Ovidiu Bîrlea (1966, Electrecord).

O neobosită muncă de îndrumare a tinerelor talente şi de promovare a folclorului în toate mediile socio-culturale atât în calitate de profesor, cât şi în calitate de om de ştiinţă etnomuzicolog.

Emilia Comişel a rămas ca un monument în memoria etnomuzicologiei româneşti şi internaţionale, căci ea s-a dedicat în exclusivitate cercetării şi promovării acelui filon de cultură orală care reprezintă creaţia artistică a poporului necărturar: folclorul.

A plecat dintre noi cu o modestie ce sfidează lumea actuală, modestia omului care s-a ocupat timp de o viaţă de creaţia artistică a oamenilor modeşti şi foarte modeşti, a cărei trăsătură fundamentală este, printre alte căteva definitorii, anonimatul.

Dumnezeu să o odihnească şi să-i binecuvânteze moştenirea lăsată lumii.