Constanta CRISTESCU – cronici muzicale

Emisiunea-concurs de pe TVR1 intitulată Vedeta populară a ajuns iarăși la final de sezon. Ieri, în duminica de 10 iunie, am urmărit semifinala. Nouă concurenți, tot unul și unul, s-au luptat, punându-și la bătaie talentul, farmecul și inteligența scenică, să câștige un loc în finală.

Totul a fost frumos, până când am constatat cu stupefacție subevaluarea valorică a concurentei bistrițene Lenuța Purje, un veritabil tezaur uman viu. Este motivul pentru care am decis să fac câteva observații referitoare la juriul acestui show-concurs.

Juriul este compus din profesorul și horitorul Grigore Leșe, o personalitate complexă în domeniul folclorului, redactoarea TVR Elize Stan, două cântărețe reputate pentru reprezentativitatea lor stilistică zonală – Niculina Stoican și Cornelia Rednic – și poetul Mircea Dinescu, redactor de emisiune gastronomică.

În general, jurații au dat dovadă de tact, de simț artistic nativ și înțelepciune în evaluarea concurenților, dar și de inteligența și talentul de a transforma actul stressant al jurizării în spectacol plin de bună dispoziție și antren.

Nu întotdeauna, însă, juriul reușește să convingă auditoriul și nici concurenții că evaluarea sa este corectă și convingătoare, deși unii jurați vor să arate că sunt mai docți decât ceilalți.

Afirmația unui jurizat de calibrul lui Mircea Dinescu – de altfel simpatic în sinceritatea cu care își afirmă necunoașterea în domeniul folclorului și impostura sa într-un asemenea juriu – că bistrițeanca Lenuța Purje nu are ce căuta în acel show-concurs de folclor este adevărată doar prin faptul că ea se ridică mult deasupra nivelului acelui concurs, fiind o veritabilă păstrătoare de tezaur folcloric și o interpretă atât de profundă și spectaculoasă în simplitatea ei nespectaculară, încât copleșește și publicul și juriul, făcându-l incapabil să o evalueze. Lenuța Purje și mama ei Teodora Purje sunt adevărate tezaure umane, ce trebuie recunoscute ca atare de comisiile de specialitate UNESCO pe România și plasate acolo unde le este locul în patrimoniul cultural național și universal. Stilul lor de interpretare atât de neaoș, de curat, de firesc, împlinește, cu virtuozitate vocală nativă, un repertoriu de o valoare patrimonială incomensurabilă. Lenuța Purje este un tezaur uman viu și și-a etalat cu convingere și mândrie, în fața lumii, ce are mai valoros și mai frumos în sufletul și-n mintea sa: capodopere folclorice din locul ei de baștină.

Cum poate Elize Stan să-i reproșeze Lenuței Purje că a luat tonalitatea mai sus, când aceasta a fost convenită și exersată anterior în repetiție cu orchestra? Doamna Elize Stan nu știe ce și cum să reproșeze unuia pe care vrea musai să-l depuncteze. Așa s-a întâmplat și cu concurentul pădurenean Alin Ienciu, căruia Elize Stan i-a reproșat la faza anteriaoră a concursului, că are intonația falsă, imprecisă, iar la etapa aceasta și-a corectat-o. Păi nu știe Elize Stan că intonația în folclor este netemperată și, prin urmare, i se poate părea uneori imprecisă? Cu aceasta, etnomuzicologii veritabili sunt obișnuiți. Despre asta se scrie în toate cursurile universitare de folclor, în studiile etnomuzicologice reputate elaborate într-un secol de etnomuzicologie românească de la Brăiloiu încoace, iar dânsa nu le cunoaște... Vai, vai!

Lui Mircea Dinescu nu i se poate reproșa că nu știe folclor, lui i se poate reproșa doar că ocupă un loc în juriul unei asemenea emisiuni-concurs de folclor. El face show, însă un show jenant în care își etalează necunoașterea și incapacitatea de a evalua concurenții la nivelul profesional așteptat de ei, de public și de specialiști. Jurizarea sa este mai mult decât jalnică.

Cele două vedete din juriu, veritabile cântărețe de folclor, Niculina Stoican și Cornelia Rednic sunt prezențe fermecătoare, înțelepte, cu bun simț și o intuiție nativă, dar și cultivată a valorii. Sunt de felicitat pentru modul în care evaluează concurenții și în care se exprimă, dar și pentru spontaneitatea reacțiilor de trăire artistică personală a actului artistic al concurenților.

Grigore Leșe, sfetnicul și decanul de vârstă al juriului, este cel care are, poate, cuvântul cel mai greu de spus în evaluarea concurenților. El trebuie să se armonizeze cu opiniile celorlalți și să facă show împreună cu ei. Și reușește, căci este artist și om de omenie. Chiar dacă glasul nu-l mai ajută la horit ca odinioară, înțelepciunea cu care cumpănește, evaluează și crează echilibru în disputele valorice ale juraților, îl plasează în postura de „bătrân al satului”, deci de înțelept al juriului, care trebuie respectat.

Iată că o asemenea emisiune-concurs oferă publicului mai multe sfere de evaluare, aceasta nereducându-se doar la evaluarea concurenților de către jurați, publicul putând fi el însuși evaluator al juraților. Și jurații pot fi evaluați, la rândul lor, iar cei care îi evaluează sunt necruțători. Un juriu inadecvat ales de organizatori diminuează calitatea emisiunii-concurs de folclor Vedeta populară și crează neîncredere concurenților viitoarelor ediții, dar și disconfort celor care urmăresc la televizor această emisiune de show-concurs, de altfel foarte interesantă și benefică în plan cultural-educativ.