52. Corneşti, com. Orţişoara, jud. Timiş
Punct: Iarcuri

Cod sit: 158047.01
Autorizaţia de cercetare sistematică nr. 74/2007
Colectiv: Florin Gogâltan – responsabil (IAIA Cluj), Alexandru Szentmiklosi (MB Timişoara), Bernhard Heeb, Manfred Woidich (Freie Universität, Berlin), Julia M. Wiecken (Universitatea Exeter), Kopany Darida, Cristian Dumbravă, Adrian Ionaşcu, Andra Popescu, Roxana Preda (studenţi UV Timişoara)

Localitatea Corneşti (fostă Jadani), com. Orţişoara, jud. Timiş se află la 18 km N de Timişoara, în apropierea drumului E671 ce face legătura cu Aradul. Existenţa pe teritoriul acestei localităţi a unei mari fortificaţii de pământ este o realitate cunoscută încă de la 1725, când ea apare consemnată pe aşa numitele hărţi Mercy. De atunci fortificaţia de la Corneşti este o prezenţă constantă pe hărţile militare şi cadastrale ale veacurilor XVIII-XIX1. Ea a fost prezentată ca fiind compusă din două valuri elipsoidale concentrice. Prima menţionare în literatura arheologică de specialitate pare să aparţină lui József Pech2, care atribuie această fortificaţie epocii avare. I. Miloia va efectua în vara anului 1933 primele sondaje arheologice, intuind că aceste valuri de pământ nu corespund primului mileniu după Christos. Cercetările arheologice vor fi reluate în vara anului 1939 de către Marius Moga, având ca obiectiv principal stabilirea caracteristicilor sistemului de fortificaţie, şi a perioadelor în care această fortificaţie a fost ridicată, un deziderat mai îndepărtat constituindu-l stabilirea cronologiei interne a fortificaţiei3. Din păcate, izbucnirea celui de-al doilea răboi mondial şi concentrarea lui M. Moga în armată, a determinat abandonarea cercetărilor aheologice. După opinia lui valurile de pământ de la Corneşti pot fi atribuite unor perioade mult mai timpurii, respectiv etapei mijlocii a epocii bronzului sau perioadei dacice. Ulterior s-a dovedit existenţa unui al treilea val (Fl. Medeleţ, I. Bugilan), fapt confirmat de fotografiile aeriene publicate în 1989 de către M. Rada, N. Ciochină, D. Manea4. Aceştia din urmă au identificat chiar şi un al patrulea val, stabilind suprafaţa fortificaţiei la aproximativ 1800 ha, fapt încă nedovedit de cercetările de teren. Analizând toate informaţiile de la acea dată referitoare la fortificaţia de la Corneşti, Fl. Medeleţ consideră că ea a fost ridicată în a doua jumătate a mileniului II a.Chr., respectiv în intervalul de timp Reinecke Bz.C – Ha.A15. Noile cercetări de suprafaţă întreprinse în mai multe rânduri de către D. Micle, L. Măruia, L. Dorogostaisky au dus la identificarea în perimetrul aşezării fortificate a trei aşezări aparţinând perioadei timpurii a epocii cuprului (cultura Tiszapolgár), bronzului mijlociu (grupul Corneşti-Crvenka al culturii Vatina) şi primei epoci a fierului (grupul Gornea-Kalakača)6. Dacă ipoteza lui Fl. Medeleţ în ceea ce priveşte datarea fortificaţiei se adevereşte, atunci este de aşteptat ca în acest areal să fi existat şi o locuire Cruceni Belegiš, faza a II-a.
Reluarea cercetărilor arheologice a fost determinată odată de necesitatea protejării sitului faţă de procesul gradual de distrugere, în mare parte datorat lucrărilor agricole, dar şi de necesitatea dobândirii de noi informaţii cu privire la cea mai mare fortificaţie de pământ cunoscut până la această dată din bazinul carpatic. Într-o primă fază ne-am propus efectuarea unor sondaje arheologice în obiectivele preistorice identificate în interiorul fortificaţiei, urmând ca mai apoi să se treacă la dezvelirea unor suprafeţe, în punctele considerate a fi cele mai importante.
Cercetările arheologice de la Corneşti-Iarcuri s-au desfăşurat în luna octombrie a anului 2007. Secţiunea S1/2007, orientată N-S, a fost amplasată în interiorul incintei II, în jumătatea vestică a aşezării atribuite grupului Gornea-Kalakača, la aprox. 220 m de drumul de ţară spre Murani şi aprox. 150 m E de valul II. Dimensiunile acesteia au fost de 10 x 2 m. Obiectivul acestui sondaj a fost surprinderea stratigrafiei verticale în acest perimetru.
Sub nivelul de arătură, la adâncimea de aprox. -0,20 m, a fost dezvelit un nivel de cultură de culoare neagră, a cărui grosime a fost de aprox. 0,10–0,20 m. În compoziţia acestuia au fost descoperite fragmente ceramice preistorice ce pot fi atribuite primei epoci a fierului, mai exact grupului Gornea-Kalakača. Pentru această primă încadrare cronologică pledează câteva fragmente de castroane cu buza invazată, fragmente ceramice ornamentate cu caneluri, dar şi cîteva ornamente tipice (valuri incizate, impresiuni circulare etc.). Alături de aceste fragmente ceramice au fost descoperite şi bucăţi de chirpici de dimensiuni relativ reduse. La baza nivelului a fost descoperită o verigă simplă de bronz.
În acest nivel s-au conturat două complexe arheologice. În dreptul m. 9 a fost marcată o groapă elipsoidală (cpl C8), orientată E-V, cu fundul uşor alveolat. Dmax al acesteia este de aprox. 0,65 m iar ad. de 0,62 m de la nivelul actual de călcare. În colţul nord-estic al secţiunii s-a delimitat o parte dintr-o groapă de mari dimensiuni (compexul C9), probabil de formă circulară sau elipsoidală, admax surprinsă în săpătură fiind de -0,67 m de la nivelul actual de călcare. Tot din acest nivel porneşte o groapă de mici dimensiuni (compexul C4), de formă circulară, care penetrează complexul C1. Adâncimea acesteia este de 0,63 m de la nivelul actual de călcare.
Sub nivelul de culoare neagră, la adâncimea de aprox. -0,30 m, a fost descoperit un alt nivel, dar de culoare negru-brun, a cărui grosime variază între 0,10 şi 0,25 m. Acesta se află deasupra lutului virgin, marcând primul nivel de locuire preistorică în aceast areal al fortificaţiei. Artefactele ceramice descoperite în acest nivel sunt în marea lor majoritate atipice. Din această cauză propunem, pe moment, o datarea mai largă a nivelului între sfârşitul epocii bronzului şi prima epocă a fierului.
În acest nivel, între m. 6-9, s-a conturat o groapă elipsoidală de dimensiuni mari (cpl C1), cu fundul plat, adâncă de 0,66 m de la nivelul actual de călcare. Dmax este de 2,30 m, în interiorul acesteia fiind descoperite fragmente ceramice preistorice precum şi două fragmente de râşniţă. Pe baza interpretării curente în arheologia românească, acest tip de complex arheologic ar putea reprezenta o locuinţă semiadâncită. La aprox. 1,20 m S de cpl. C1, între m. 4-5, s-a conturat parţial, o groapă de formă relativ elipsoidală (cpl. C3), cu fundul plat. Adâncimea acestui complex este de 0,70 m de la nivelul actual de călcare. În profilul vestic al secţiunii S1/2007, între complexele C1 şi C3 s-a conturat, din punct de vedere stratigrafic, cel mai timpuriu complex arheologic cunoscut până la această dată (cpl. C2). În imediata apropiere faţă de complexul arheologic C1 au apărut trei gropi circulare, de mici dimensiuni (complexele C5, C6 şi C7), cu fundul concav, una dintre acestea fiind surprinsă parţial în profil (cpl. C6). Diametrele acestora este de aprox. 0,40 m. Tot în imediata vecinătate a complexului C1 s-a conturat groapa de stâlp C10, de formă circulară, cu diam. de 0,40 m şi ad. de 0,60 m, adâncimea stâlpului fiind la -0,74 m faţă de nivelul actual de călcare.
Sondajul arheologic din toamna anului 2007 a relevat în interiorul valului II al fortificaţiei de la Corneşti existenţa unei sit arheologic preistoric cu două etape de locuire. Complexele arheologice descoperite în cursul acestei campanii se află la marginea unei mari aşezări preistorice aparţinând grupului Gornea-Kalakača. Viitoarele cercetări arheologice vor oferi nu numai o imagine mai clară privind etapele de locuire a acestei aşezări dar şi informaţii privind legătura dintre locuirile preistorice şi valurile de pământ de la Corneşti-Iarcuri.

Note:
1. Medeleţ 1993, 122, n. 33-38.
2. Pech 1877, 49-59.
3. Pentru amploarea cercetărilor vezi Medeleţ 1993, 128-136, precum şi profilele de la fig. 10 şi 12.
4. Rada, Ciochină, Manea 1989, 377-380.
5. Medeleţ 1993, 137.
6. Micle, Măruia, Dorogostaisky 2006, 283.

Bibliografie:
Fl. Medeleţ, În legătură cu fortificaţia de pământ de la Corneşti (comuna Orţişoara, judeţul Timiş), Analele Banatului 2, 1993, p. 119-150.
J. Pech, A zsádanyi avar telepek Temesvármégyében, TRÉT 3, 2, 1877, p. 49-5.
M. Rada, N. Ciochină, D. Manea, Studiu aerofotometric al fortificaţiilor de la Corneşti (jud. Timiş), SCIVA 40, 4, 1989, p. 377-380.
D. Micle, L. Măruia, L. Dorogostaisky, The earth works from Corneşti – "Iarcuri" (Orţişoara village, Timiş county) in the light of recent field research, Analele Banatului 14, 1, 2006, p. 283.