Forul romanDescrierea sitului:

Oraș în Dacia romană, fondat de primul guvernator al provinciei, Terentius Scaurianus, între anii 108 - 110, în timpul domniei împăratului Hadrian orașul primește și numele de Sarmizegetusa, purtat de capitala Regatului Dac al lui Decebal, situată la 40 de km E de noua ctitorie. În timpul împăratului Hadrian (117-138), Sarmizegetusa a luat numele de Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, căruia i se va adăuga în perioada 222-235 epitetul de metropolis. Titulatura completă a capitalei Daciei romane ne este dată de textul unei lespezi onorifice "Lui Caius Arrius Quadratus, fiul lui Caius Arrius Antoninus legatus pro praetore al împăratului colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa (a pus acest monument)."


Nu se cunoaște data exactă a întemeierii capitalei. O inscripție descoperită la începutul secolului al XVI-lea, în hotarul satului Grădiște – Sarmizegetusa consemnează: " Din porunca împăratului Cesar Nerva Traianus Augustus, fiul divinului Nerva, a fost întemeiată Colonia Dacica prin Decimus Terentius Scaurianus, guvernatorul său". Numele guvernatorului provinciei arată că întemeierea noului oraș a avut loc în primii ani după cucerirea Daciei. Întemeierea coloniei a fost marcată și prin baterea unei monede – sestertius – emisă de Roma, din ordinul Senatului, dedicată "celui mai bun principe" – împăratul Traian.


Alegerea de către împăratul Traian a locului pentru orașul care-i va păstra numele n-a fost întâmplătoare. Prin așezarea sa metropola provinciei se bucura de anumite avantaje strategice și economice, munții de la sud și nord constituind bariere naturale. Capitala al cărei territorium se întindea de la Tibiscum la Micia până la intrarea Jiului în defileu, se putea dezvolta în liniște, apărată fiind de castrele Tibiscum (Jupa), Micia (Vețel) și Bumbești.


Fondată în sudul Transilvaniei, în sud - vestul depresiunii Hațeg, pe locul unei tabere a Legiunii a V-a Macedonica, Ulpia Traiana este populată de veterani ai războaielor dacice, primind de la întemeiere, rangul de colonia, iar locuitorii ei beneficiind de ius italicum. Cu o suprafață de cca. 30 ha și o populație de 20.000 – 25.000 locuitori, puternic fortificată, Ulpia Traiana a fost în secolele II – III, centrul politic, administrativ religios al provinciei Dacia.


Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care pornind de la Dunăre (Drobeta) ajungea în extremul nord al provinciei, la Porolissum (Moigrad). Ca pretutindeni în lumea antică sclavagistă și la Ulpia Traiana societatea se împărțea în oameni liberi și sclavi. O bună parte din cetățenii Ulpiei Triane o constituiau elementele de toate gradele provenite din armată – veteranii. Sclavii erau în slujba statului sau a orașului, fiind funționari publici dar și sclavi particulari, îndeplinind cele mai grele munci. Din aceștia din urmă se recrutau lucrători pentru carierele de piatră și mine precum și gladiatori pentru luptele cu fiarele sălbatice, lupte desfășurate în amfiteatrul capitalei.


Ca mare centru cultural, Ulpia Traiana domina toate celelalte orașe ale provinciei romane prin numărul mare de edificii publice laice sau religioase, precum și prin mulțimea lucrărilor de artă. În ce privește viața religioasă din Ulpia Traiană, ea prezintă un deosebit interes. Alături de cultul imperial se întâlnesc o mulțime de alte culte păgâne, fie că este vorba de temple, sanctuare sau simple altare consacrate diferiților zei și zeițe. Legătura strânsă dintre religie și viața socio-politică este una din caracteristicile antichității, care se manifestă intens și la Ulpia Traiana.


Raportul dintre stat și religie iese in evidență cu prilejul creării la Ulpia a corporației augustalilor – ordo augustalium – ce aducea în prim plan cultul oficial al împăratului, ca simbol al stăpânirii romane și al unității Imperiului. O certitudine a acestui ordin este palatul impozant din centrul orașului, palat ce se mai păstrează și astăzi.


Clădirile, numeroase și bogate descoperite în urma cercetărilor dezvăluie o intensă activitate edilitară. S-au păstrat până astăzi amfiteatrul, forul, palatul augustalilor, thermele, edificii publice și particulare. Inițial, Sarmizegetusa era constituită din:

  • Amfiteatrul.
  • Schola gladiatorum (Cazarma gladiatorilor).
  • Templul zeiței Nemesis.
  • Templul lui Liber Pater.
  • Sanctuarul zeilor Aesculap și Hygia.
  • Basilica de templu.
  • Templul mare.
  • Templul zeului Silvanus.
  • Atelierul de sticlărie.
  • Horrerum-ul (depozit, magazie).
  • Sediul procuratorului financiar; therme.
  • Palatul Augustaliilor.
  • Forumul.

ÎNAPOI