Situl arheologic Ulpia Traiana Augusta Dacica Colonia

Prezentare:

Oraş în Dacia romană, fondat de primul guvernator al provinciei, Terentius Scaurianus, între anii 108 - 110, în timpul domniei împăratului Hadrian oraşul primeşte şi numele de Sarmizegetusa, purtat de capitala Regatului Dac al lui Decebal, situată la 40 de km E de noua ctitorie, iar din 222, până la 235 va purta şi epitetul de metropolis. Fondată în sudul Transilvaniei, în sud-vestul depresiunii Haţeg, pe locul unei tabere a legiunii a V-a Macedonica, Ulpia Traiana este populată de veterani ai războaielor dacice, primind de la întemeiere, rangul de colonia, iar locuitorii ei beneficiind de ius italicum. Cu o suprafaţă de cca. 30 ha şi o populaţie de 20.000 - 25.000 locuitori, puternic fortificată Ulpia Traiana a fost, în secolele II - III, centrul politic, administrativ religios al provinciei Dacia. S-au păstrat până astăzi forul, palatul augustalilor, thermele, amfiteatrul, edificii publice şi particulare.

Sarmizegetusa, comună în judeţul Hunedoara, alcătuită din 5 sate, situată în sud-vestul depresiunii Haţeg, la poalele de nord-est ale muntilor Ţarcu şi cele de sud-est ale munţilor Poiana Ruscăi, pe cursul superior al râului Breazova, în zona pasului Poarta de Fier a Transilvaniei, prin care se asigură legăturile rutieră si feroviară cu Banatul, este teritoriul unde au fost descoperite vestigiile oraşului roman cu rang de colonie, Colonia Dacică, întemeiat în anii 108 - 110 de către Decimus Terentius Scaurianus, în numele împaratului Traian, pe locul unde existase tabăra Legiunii a V-a Macedonica, imediat dupa victoria armatelor romane asupra dacilor si constituirea provinciei romane Dacia.

Colonizat ulterior cu veterani romani (deductio veteranorum) care participaseră la războiele de cucerire a Daciei, oraşul a devenit capitala provinciei romane Dacia. Aici se aflau sediul guvernatorului provinciei, al aparatului administrativ, fiscal, militar, economic şi religios. În timpul împăratului Hadrian (117-138), Sarmizegetusa a luat numele de Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, căruia i se va adăuga în perioada 222-235 epitetul de metropolis. Semnificaţia numelui Sarmizegetusa nu se cunoaşte cu exactitate, cel mai probabil o ipoteză ar fi accea a compunerii numelui din două elemente de bază: zermi (stâncă, înălţime) şi zeget (palisadă, gard, cetate), el ar fi însemnat: "Cetatea de pe stâncă", "Cetatea înaltă". Cu timpul, numele oraşului roman întemeiat de Traian se simplifică în acela de Colonia Sarmizegetusa.

Oraşul a cunoscut o intensă şi permanentă dezvoltare urbană fiind centru politic, economic, militar, religios şi administrativ al Daciei şi sediul pentru "Concilium provinciatum Daciarum trium" (Adunare provincială reprezentativă, creată o dată cu instituirea guvernării unice a celor trei Dacii în timpul lui Alexandru Sever). Ruinele oraşului roman se extind pe c. 1500 m lungime şi 1000 m lăţime. Iniţial oraşul a avut o formă de patrulater - 600 m x 540 m – înconjurat de un puternic zid de incintă, înalt de circa 5 m, ce închidea o suprafaţă de cca. 33 ha, străjuit de turnuri circulare la colţuri. La capătul celor două străzi ale oraşului se aflau porţile.

În centrul oraşului, în jurul unei pieţe pavate cu lespezi de calcar, existau Palatul Augustaliilor, Forul, clădiri administrative şi locuinţe particulare, iar în afara zidului de incintă au fost identificate edificiul termal, vestigiile unor villae suburbane şi ale amfiteatrului roman. Aflat la 125 m spre nord de incinta oraşului, amfiteatrul roman avea o formă elipsoidală, cu axele în lungime de 88, respectiv 99 m, cu 12 părţi de acces la tribune şi cu o arenă de 66 m x 47m.

În afara zidurilor oraşului existau cuptoare de ars cărămida şi necropola aşezării, în cadrul căreia a fost identificat Mausoleul Aureliilor (un tumul cu soclu de piatră, stelă şi altar pentru sacrificii funerare şi cu un cavou din zidărie de cărămidă. La sud au fost descoperite un mare număr de morminte şi cele mai numeroase inscripţii din Dacia, cu referiri la monumente, temple, administraţia oraşului. Printre cele mai interesante descoperiri se numără: statuile votive ale lui Jupiter şi Higeea, reliefuri ale Cavalerului Trac, ale Dianei, ale Cavalerilor Danubieni, capul unei statui din bronz reprezentând pe împăratul Traian, busturi ale lui Marte, Minerva, numeroase medalioane, fibule, ceramică, sticlărie. Vestigiile descoperite confirmă faptul că aşezarea a continuat să existe şi după abandonarea provinciei Dacia de către romani până în cursul secolului 4.

Oraş în Dacia romană, fondat de primul guvernator al provinciei, Terentius Scaurianus, între anii 108 - 110, în timpul domniei împăratului Hadrian oraşul primeşte şi numele de Sarmizegetusa, purtat de capitala Regatului Dac al lui Decebal, situată la 40 de km E de noua ctitorie, iar din 222, până la 235 va purta şi epitetul de metropolis. Fondată în sudul Transilvaniei, în sud-vestul depresiunii Haţeg, pe locul unei tabere a legiunii a V-a Macedonica, Ulpia Traiana este populată de veterani ai războaielor dacice, primind de la întemeiere, rangul de colonia, iar locuitorii ei beneficiind de ius italicum. Cu o suprafaţă de cca. 30 ha şi o populaţie de 20.000 - 25.000 locuitori, puternic fortificată Ulpia Traiana a fost, în secolele II - III, centrul politic, administrativ religios al provinciei Dacia. S-au păstrat până astăzi forul, palatul augustalilor, thermele, amfiteatrul, edificii publice şi particulare.

ÎNAPOI