230. Zăgujeni, com. Constantin Daicoviciu, jud. Caraș Severin [Tibiscum]

Punct: Așezarea romană

Cod sit: 51939.01

Colectiv: Doina Benea, Călin Timoc, Doru Micle, Nicolae Hurduzeu (UV Timișoara)

În imediata apropiere a drumului de acces la balastiera Zăgujeni, la cca. 150 m S de aceasta, pe fâșia de teren cuprinsă între Punctul de Distribuție Gaz Metan și DE Caransebeș - Timișoara au fost identificate în anul 1998 urmele unei așezări romane.

Primele sondaje efectuate atunci au identificat o construcție de tip Streifenhaus orientată E - V. Edificiul avea o fundație din piatră de râu nelegată cu mortar, urme de chirpic și țigle și olane (primul de locuire observat între -0,3 / -0,7 m, iar un al doilea de factură romană târzie deranjat de lucrările agricole curente apărea la -0,3 m, caracterizat din fragmente de ceramică romane atipice, fără un alt inventar.

În anul 2000, întrucât lucrările se desfășoară pe loturile particulare ale sătenilor din Jupa și Zăgujeni, cercetările arheologice sunt afectate de prezența sau nu a culturilor agricole. În acest caz, s-au trasat două secțiuni magistrale:

- S. I (20 x 1,5 m) la cca. 28,5 m de dudul de pe marginea șoselei;

- S. II (37 x 1 m) trasată între două loturi între tufe. S. II / 2000 a permis identificarea zidului de incintă al clădirii descoperite în anul 1998, stabilindu-se dimensiunile principale ale construcției 20,6 x 8 m. Poziționarea secțiunii a fost la 19,6 m spre N de colțul punctului de distribuție gaz.

Stratigrafia:

1) 0 / -0,2 m - strat vegetal deranjat de lucrările agricole;

2) -0,2 / -0,35 - m strat de depunere antică fără material arheologic doar sporadic apar fragmente mici de țigle și olane;

3) -0,35 / -0,4 / -0,7 m - între m. 0 - 4 apare un strat compact de țiglă, olane, pietre de râu fără o ordine anume. În apropiere se afla un pavaj din cărămizi romane de 40 x 28 x 5 cm.

4) -0,7 / -0,88 m - nivel de locuire în care nu au fost identificate urme de construcție, dar a apărut o monedă de bronz ilizibilă, fragmente ceramice romane de câmp, urcior.

O suprafață A (dimensiuni de 6 x 5 m) fost deschisă, la V de S. I pentru dezvelirea eventualelor complexe de locuit. Astfel a apărut o construcție din bârne de lemn (notată simbolic A) cu dimensiunile de 3,75 x 2,75 m. Materialul arheologic recuperat este sărac și constă mai ales din piroane mari din fier, cuie, fragmente ceramice romane roșii (între care și fragmente de amforă tip Gauloise V). Destinația nu apare destul de clar, este posibil să fie o locuință. Surprinde însă "patul" de bârne dispusă în cruce și care în centru erau susținute de o bârnă verticală. Într-o a doua etapă spațiul respectiv a fost acoperit cu un pavaj de cărămidă (la - 0,35 m) dispus de 2 - 4 rânduri. Această amenajare nu apare clară. După ridicarea cărămizilor a putut fi observată o altă fază de locuire intermediară caracterizată printr-o suită de stâlpi verticali care conturează latura de SE a unei locuințe. Stâlpii de lemn străpung nivelul de locuire aparținând fazei I a barăcii A. În timp acest lucru nu poate fi precizat cronologic doar că baraca A este mai timpurie decât B (adâncime -0,6 / -0,7 m), iar cea de-a doua construcție a fost dezvelită la -0,35 m și pare contemporană cu clădirea de piatră.

Baraca B este contemporană cu pavajul din piatră. Construcția era ridicată din bârne de lemn groase de 18 - 20 cm. În imediata apropiere spre nord a apărut o a doua construcție de lemn (notată simbolic B), cu dimensiunile de 4,5 / 4,6 x 1,5 m, construită în același sistem de bârne dispuse perpendicular pe pereții barăcii la 0,75 m. și aceste bârne au o lățime de 0,2 m. Acoperișul acestei construcții era din țiglă și olane.

Materialul arheologic rezultat este modest, dar oferă câteva repere cronologice: alături de ceramică romană roșie de uz comun, au apărut două monede: Traian (un denar uzat) și Filip Arabul (un antoninian, cca. 246/247); un fragment de teracotă reprezentând pe Venus Pudica; două opaițe de tip Firmalampen fragmentare, cu ștampila ilizibilă databile în secolele II -II sau mijlocul celui următor. De asemenea au apărut mai multe cuțite mari din fier.

În S. II / 2000 au fost identificate câteva ziduri din piatră de râu și mortar cu o fundație de 0,5 m fără mortar. Primul zid (notat simbolic B) avea o grosime de 0,5 m și continuă zidul aflat în fața clădirii I (identificat în anul 1998). El este așezat pe un pat de pietriș și legat cu pământ. Al doilea zid A (gros de 0,7 m) construit în aceeași tehnică cu precedentul. În secțiune s-a surprins și legătură între zidul A și C (cu aceeași dimensiune).

În colțul format de cele două ziduri, s-a constatat un strat gros de lemn ars fragmentat din cauza lucrărilor agricole. Cele două ziduri au apărut la adâncimea de -0,1 m (A), -0,2 m (C) fiind practic deranjate de lucrările agricole. Zidurile A și C sunt legate cu mortar și delimitează un spațiu locuit. Zidul C nu a putut fi dezvelit pe întreaga sa suprafață datorită culturii de porumb existente. În schimb, prin prelungirea secțiunii cu 17 m a putut fi identificat un alt zid D - pe direcția N - S, care avea o fundație din piatră de râu fără mortar. Lentila de construcție a zidului de incintă se păstrează parțial. În fața zidului D apare o platformă din piatră de râu prăbușită. În această zonă se constată un singur nivel de locuire.

Reconstituind descoperirile din anul 1998 cu acelea din vara anului 2000 s-a putut reface planul edificiului I (20,6 x 8 m), nu s-au putut observa nici un fel de norme ale unor ziduri sau amenajări interioare. Forma clădirii este ușor trapezoidală cu latura scurtă spre E.

Cercetările arheologice din anul 2000 au evidențiat existența unei așezări care se extinde spre N pe cca. 150 m, depășind spre SV traseul șoselei naționale. Săpăturile arheologice au evidențiat existența, unui edificiu din piatră cu anexe meșteșugărești din lemn sugerând parcelarea terenului, ceea ce ar conduce la ipoteza că avem de-a face cu o așezare rurală. Materialul arheologic descoperit este relativ sărac, dar oferă elemente suficiente de datare și încadrare în epoca romană și probabil romană târzie. În cursul cercetărilor viitoare, studierea spațiului dintre edificiul din piatră și anexele gospodărești din lemn, descoperite.

Construcțiile masive din lemn pot avea și destinația de casă de locuit (A în prima fază); horreum (B în ultima fază cu pavajul de cărămidă). Construcțiile din lemn dezvelite până acum sunt contemporane cu clădirea I din piatră. Datarea lor în sec. II (spre mijloc) sunt după știința noastră primele de acest fel ce apar în apropierea unui edificiu antic cu caracter rural din Dacia romană. Nu putem deocamdată face alte afirmații privind această descoperire, materialul ceramic și în general întregul inventar fiind în curs de prelucrare.