228. Voivodeni, com. Voila, jud. Brașov

Punct: Biserica "Adormirea Maicii Domnului"

Cod sit: 42389.01

Colectiv: Antal Lukács - responsabil (FIB), Alexandru Ciocâltan și Aurel Dragnea - studenți (FIB)

Cercetările au fost finanțate de Ministerul Culturii și Cultelor, Serviciul Arheologie.

Satul Voivodeni (Voivodenii Mari) se află în centrul Țării Făgărașului, pe Valea Brezei care adăpostește spre izvoarele sale, Cetatea zisă a lui Negru Vodă. Biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este cea mai veche biserică păstrată din Țara Oltului, cu particularități constructive care o deosebesc de toate celelalte monumente medievale din zonă.

În forma sa actuală, biserica se compune dintr-o navă rectangulară cu o absidă semicirculară (notată de noi convențional Biserica 2), formând partea cea mai veche a monumentului (sfârșitul sec. XV), cărora li s-au adăugat un pridvor și un turn-clopotniță în sec. XIX. (Fig.1). Această ultimă parte a fost demolată în 1946 și refăcută în forma actuală în 1951-1952 (Fig.2).

Intervenția noastră a fost ocazionată de schimbarea podelei de scândură ca urmare a efectelor devastatoare ale unei ciuperci. Intervenția de urgență preconiza evacuarea pământului din biserică până la o adâncime de -0,5 m, operație care putea afecta vestigii arheologice și necesita supravegherea lucrării.

Pentru început a fost trasată o secțiune de sondaj în axul navei vechi în vederea stabilirii stratigrafiei (Fig.1, 3). Sondajul a dovedit că sub nivelul actual de călcare, la -0,3 m, biserica a avut o podea de cărămidă din care s-a păstrat o porțiune de 1 x 3m în fața altarului. Pardoseala (cu cărămizi de dimensiunile de 24 x 13 x 4 cm) care avea și deasupra o nivelare cu lut galben, păstrată în grosimi variabile, a fost montată la o dată care nu s-a putut stabili cu precizie. Ea este cu siguranță ulterioară înmormântărilor din sec. XVI, putând fi făcută cel mai târziu cu ocazia adăugirilor din sec. XIX. Ca urmare a acestor informații, evacuarea pământului din biserică a fost limitată la nivelul pavimentului de cărămidă, fiind îndepărtat doar stratul de moloz pe care s-a montat podeaua de scândură în 1952.

În vederea stabilirii fazelor de evoluție a monumentului au fost făcute sondaje în colțurile navei, în absidă și în exterior pe latura de N, necesare pentru că păreri mai vechi susțineau că toate părțile componente ale bisericii au fost realizate în epoci diferite (Fig.1). În ceea ce privește relația dintre nava veche și altar, cercetările au dovedit că fundațiile lor sunt țesute, contemporaneitatea lor fiind dovedită și de concordanța perfectă în ce privește grosimea (1,4 m) și adâncimea (-0,7 m) acestora.

În literatura de specialitate, biserica 2 a fost datată în jurul anului 1500 pe baza bolții stelate care acoperă nava, fiind remarcate și alte elemente arhaice cum ar fi absida semicirculară și prezența a doar două deschideri în tâmpla de zid care separă nava de altar. Cercetările au confirmat aceste păreri. La piciorul mesei altarului a fost găsită o monedă de argint, emisă de regele Matia Corvinul în ultimul deceniu de domnie (1480 - 1490), iar în mâna dreaptă a lui M. 7 din caseta 3, alte două monede bătute de același rege în perioada 1471 - 1490.

Fundațiile navei și ale altarului bisericii 2 sunt realizate din pietre de râu, prinse cu mortar, având o lățime de 1,4 m și adâncimea de -0,7 m. Spre interior fundația este mai lată decât zidul cu 0,1 m. Zidurile au fost făcute din piatră de carieră, adusă de la N de Olt, așezate în asize relativ îngrijite. Nivelul de construcție a fost surprins cel mai clar în exterior (C. 8 - Fig.1), fiind marcat pe profilul de E printr-o lentilă de mortar de 0,15 m grosime ce pornea imediat de deasupra fundației, cu circa 0,4 m mai adânc față de nivelul actual de călcare în exteriorul bisericii.

În fundația zidului catapetesmei, în C. 1, am descoperit o nișă amenajată în fundație, cu lățimea de 0,6 m, încheiată sus într-un unghi ascuțit, la 0,45 m de bază și având o adâncime de -0,5 m (Fig.4). Îngrijit lucrată și tencuită în interior pe întreaga suprafață, nișa credem că a avut destinația de firidă - relicvar. În fața ei, într-o groapă de circa un metru pătrat, au fost găsite trei blocuri mari de piatră ecarisată, cu urme de mortar pe ele, fragmente numeroase de pietre de râu de formă plată sau sparte pentru a deveni plate, prinse în mortar, fragmente de tencuială cu urme de pictură, olane, cărămizi și mortar (Fig.3,4). În nișă n-au fost găsite decât un fragment de os, bucăți de mortar și de cărămidă. Se poate presupune că piesele de arhitectură ar putea să provină de la amenajările camerei care asigurau accesul la nișă.

O altă surpriză ne-a fost oferită de cercetările întreprinse în altarul bisericii. Aici au fost surprinse fragmente dintr-o fundație din pietre de râu, relativ slabă, de numai 0,6 m lățime și -0,5 m adâncime, distrusă în cea mai mare parte a ei prin construirea bisericii 2 (Fig.5). Ea este paralelă cu fundația absidei bisericii 2 și a aparținut unui monument anterior, notat de noi în mod convențional biserica 1. Existența acestei abside semicirculare, de factură romanică, explică și menținerea aceluiași plan la realizarea bisericii 2, soluție considerată insolită în mediul gotic de la cumpăna veacurilor XV - XVI. Dimensiunile modeste ale acestei fundații sugerează existența unei biserici tăvănite, ridicată foarte probabil în secolul al XIV-lea. Din nefericire, intervențiile numeroase și folosirea cimitirului din jurul bisericii până în prezent ca și proporțiile reduse ale cercetărilor, n-au permis surprinderea unor morminte sau obiecte de inventar aparținând primei biserici de la Voivodeni. Există totuși o excepție notabilă: este vorba de un vas, găsit lângă fundația zidului catapetesmei, puțin mai la S de nișa - relicvar. Vasul este lucrat la roată înceată și, pe baza unor bune analogii, se poate data în a doua jumătate a secolului al XIV-lea (Fig.6).

În nava bisericii au fost descoperite doar 7 înmormântări, posibilitatea existenței altor schelete fiind foarte mică, dintre care trei au avut inventar. În S. 1, pe mâna stângă a lui M. 1, a fost găsit un inel din cupru argintat care are gravat în câmpul sigilar un vultur bicefal (Fig.7/a). În C. 3, la M. 3 s-a descoperit un inel similar care însă are gravat un crin (Fig.7/b). Analogiile plasează aceste obiecte în secolele XV - XVI, în cazul nostru ele trebuind datate în veacul al XVI-lea. În sfârșit, în C. 4, la M. 7 au fost găsite, după cum s-a arătat deja, cele două monede emise de Matia Corvinul. Toate aceste obiecte de inventar, după conservarea lor corespunzătoare, vor fi depuse la Muzeul Țării Făgărașului.

Résumé

Le village Voivodeni (Voivodenii Mari au Moyen Age), situé au centre de la Pays de Făgăraș, abrite la plus vieille église de cette région historique. Conformément au plusieurs éléments architectoniques, la construction de l'église a été établie autour de l`an 1500 (Fig. 1). Les fouilles ont confirmées cette chronologie, mais ils ont completées nos connaissances avec des tres importants informations. L'église a eu une niche pour des reliques, aménagée dans la fondation de l`iconostase (Fig. 4) et abandonée avant le XIX siecle. Les fouilles du sanctuaire (Fig. 1,5) ont certifiées l`existence d’une autre église, plus petite et plus vieu que celle-ci, qui a été édifiée tres probablement dans la seconde moitié de XIV siècle.