227. Vlădeni, com. Vlădeni, jud. Ialomița

Punct: Popina Blagodeasca

Cod sit: 94802.01

Colectiv: Ștefan Olteanu (IRT), Emilia Corbu (MJ Ialomița)

Rezervația arheologică Popina - Blagodeasca, cu o suprafață de 8,49 ha, situată la 3 km N de Vlădeni și 1,5 km N de DN 38, este un martor de eroziune din care se desprind asemeni degetelor unei mâini cu cinci brațe ca niște grinduri, delimitate de văioage înguste. Pe suprafața erodată a popinei se aflau materiale arheologice din diferite epoci, începând cu cultura Gumelnița, epoca bronzului, epoca geto-dacică, cultura Dridu și Evul Mediu. Pentru că din neglijență popina a fost arată anual, stratul de locuire a fost afectat. Numele popinei păstrează denumirea satului Blagodești, amintit în documente încă din 1508 și care se afla în hotar cu Orașul de Floci, popina însăși fiind amintită în 1599, ca marcând jumătate din vatra satului.

Între 18 septembrie și 14 octombrie s-a desfășurat un sondaj arheologic pe grindul nordic cu scopul de a se stabili o stratigrafie a regiunii. S-a trasat o secțiune de 1,5 x 40 m, pe traseul căruia s-au delimitat începând de sus în jos trei straturi de locuire, la rândul lor cu mai multe niveluri:

I. Strat medieval, cu două nivele.

1. Un nivel medieval, slab reprezentat cu o grosime de 0,03 - 0,05 m, mai mult un nivel de călcare decât unul de locuire. S-a cercetat o groapă menajeră în S. A, C. 1, caseta I și II. Groapa penetra un complex geto-dacic, care la rândul lui suprapunea un complex de epoca bronzului. În umplutura gropii se aflau oase, arsură, ceramică puțină și o monedă medievală care a facilitat datarea complexului.

2. Un nivel medieval timpuriu, datat în mare în sec. IX - XI, unde s-au evidențiat trei locuințe Dridu din care s-au cercetat una integral și două parțial.

II. Strat de locuire din primul mileniu în care s-au evidențiat un complex geto-dacic și ceramică de secol IV p. Chr.

III. Strat de epoca bronzului, galben murdar, uneori dificil de diferențiat de pământul steril, în care a apărut ceramică purtată, gropi cu cenușă și un complex, secționat de complexele din primul nivel de locuire, fapt ce îngreunează delimitarea lui.

Complexe descoperite. Complexul alfa, (S. A, C. 1 - 2, caseta I, II) apare la -0,4 m de la nivelul actual, se adâncește până la -0,78 m. Are forma unui trapez cu colțurile rotunjite, orientat E - V, cu latura îngustă spre E. În colțul sud-vestic este penetrat de groapa medievală ce coboară până la -1,2 m și are un diametru de 1,6 m, perforând practic o treime din complex.

Complexul alfa suprapune un complex de epoca bronzului numit de noi complex beta, ale cărei urme ce par a fi de locuință, intră în profilul nordic. Latura îngustă este de 2,7 m și latura lungă de 3 m. Oricum ar fi în profil lungimea complexului este de 3 m. Umplutura afânată, maroniu-roșcată a bordeiului, străbătută de gropi de crotovine a furnizat puțin material ceramic, câteva pietre de construcție, zgură, oase prelucrate și neprelucrate.

Descoperirile sunt multiple și variate însă datorită stratigrafiei deranjate, puține pot furniza datări certe. Groapa medievală a penetrat și antrenat materialele din adâncime spre suprafață. În umplutura complexului s-au descoperit multe fragmente de calcar și o bucată mare de zgură, fragmente de oase din care puține prelucrate.

Ceramica este foarte diversă. S-au descoperit fragmente de amforă din pastă bună cărămizie, cu angobă. Ceramică de culoare cărămizie grosieră decorată cu brâu torsionat, fragmente de castron din ceramică cenușie cu buză îngroșată și o ceramică cu aspect grosier lucrată cu mâna. Aceste materiale pot fi antrenate însă și din complexele vecine, iar o aglomerare de ceramică în Caseta II, C. 2, (funduri și fragmente de amforă, ceramică fină cenușie, ceramică neagră de amforă), ne indică o astfel de situație. Presupunem după tipologia ceramicii că acolo s-a aflat un complex geto-dacic.

Locuința Dridu, nr. 1 (S. A, C. 9 - 11, casetele IV, V, VI, VII). Este o locuință semiadâncită cu dimensiuni 3,5 x 3,7 m, orientată N - S. Locuința începe la aproximativ -0,6 m de la nivelul actual și coboară aproximativ -0,5 m, podeaua aflându-se la -1 m de la nivelul actual. În colțul nordic se află un pietrar răvășit. Nu s-au găsit decât vagi urme de lemn în colțul cuptorului. Podeaua era bine lutuită și fățuită. Lângă intrarea aflată pe latura sudică, s-a aflat o groapă care mergea de-a lungul laturii sudice până la adâncimea de -1,27 m și în care s-au aflat împungătoare de os, gresii de ascuțit și un borcan aproape întreg. Inventarul locuinței constă în ceramică, împungătoare de os, gresii de ascuțit, etc.

Ceramica descoperită se încadrează în cele două categorii cunoscute: nisipoasă și cenușie, la care se adaugă câteva fragmente de ceramică din pastă caolinoidă. Ceramica nisipoasă este din pastă cu nisip bine frământată și cu paiete de mica. Arderea predominantă este reducătoare, deși vasele prezintă culori de la cărămiziu la cenușiu. În cantitate mai mică se află pasta cu microprundișuri și cu aspect rugos. O cantitate mică are ardere oxidantă uniformă cu pastă de bună calitate decorată cu valuri pe umăr. Decorul ceramicii nisipoase nu este prea variat și constă din:

- linii scurte oblice pe umăr și striuri pe corp suprapuse de fascicule de valuri;

- valuri scurte, simple, adâncite, pe corp;

- striuri suprapuse de valuri largi;

- striuri orizontale pe corp suprapuse de fascicule de striuri oblice;

- valuri formând ochiuri între ele.

Cât privește sistemul constructiv al acestei locuințe, care trebuie ca în vechime să fi avut doar 0,5 m adâncime de la suprafața solului, nu poate fi dedus decât parțial din umplutură care prezintă straturi alternative de cenușă, fragmente mici de chirpic, zgură, lemn carbonizat. Pe măsură ce ne adâncim, cenușa se adună în lentile compacte și chirpicul este înroșit, pentru ca în apropierea podelei să întâlnim masă compactă de pământ galben de până la 0,1 m grosime. Chirpicul este foarte fragmentar. Pe partea sudică a locuinței pământul galben este compact. În apropierea podelei s-au păstrat urmele unui par înroșit. Este posibil să fi fost o construcție cu schelet de lemn și panouri de paiantă.

Datarea propusă este de sec. X, mai degrabă a doua jumătate a secolului, cu o perioadă scurtă de locuire. Pentru această datare pledează absența diversității ceramicii din sec. IX - X, cantitatea relativ redusă de ceramică cenușie, prezența celor două mărci de olar, absența elementelor decorative și a căldărilor pecenege care ar data complexul mai târziu. Sărăcia inventarului dovedește un lucru devenit aproape specific perioadei și anume evacuarea locuinței în liniște, poate chiar cu demontarea unor materiale de construcție.

Celelalte două locuințe Dridu aflate în S. A, C. 18, 19, 20 se află în lucru. Prima locuință (L. 2 Dridu) se conturează în C. 18 - 19, iar a doua în C. 19 - 20 (L. 3 Dridu). Apar la -0,6 m. Materialul ceramic este divers. În campania 2000 au fost cercetate parțial.

În concluzie, pe "grindul A" s-au descoperit complexe ce presupun existența unei așezări în cel puțin două perioade istorice. În perioada geto-dacă și în epoca medieval timpurie.

Efectuarea unor sondaje și pe celelalte grinduri ar duce cu siguranță la precizarea tipului și extinderii acestor așezări.

Ilustrația