225. Vișina Nouă, com. Vădastra, jud. Olt

Colectiv: Dragoș Gheorghiu - coordonator (UAB)

"Vădastra" 2000 este un proiect de arheologie experimentală inițiat și condus de Dragoș Gheorghiu (Universitatea de Arte București), în scopul analizei ceramicii preistorice și a constat din derularea a trei proiecte de arheologie experimentală și a unuia de arheologie aplicată, acesta din urma utilizând datele cercetării în scopuri pedagogice și artistice.

Metoda principală utilizată a fost aceea a reconstrucției prin experimentare repetată a lanțurilor tehnologice de formare și de ardere a obiectelor ceramice, prin aceasta înțelegându-se încercările de realizare a unor probe de material si, în final, a unor obiecte construite din aceste materiale, cât mai apropiate de cele originale.

Alegerea sitului pentru efectuarea experimentelor de ceramică calcolitică s-a făcut cu intenția de a produce obiectele ceramice și de a le arde în condiții cât mai apropiate de contextul pedologic și climatologic în care s-a dezvoltat o cultură calcolitică.

Activitățile de cercetare propuse pentru a se desfășura în situl Vădastra au fost următoarele:

- identificarea unor surse de lut, al căror material să fie după ardere apropiat de textura fragmentelor ceramice analizate;

- experimentarea unor amestecuri anorganice și organice în pastă ceramică;

- analiza fluxurilor tehnologice de fabricație a obiectelor ceramice;

- analiza metodelor de trasare și de decorare a pieselor ceramice;

- analiza etnologică a cuptoarelor din regiune și comparația cu performanțele celor calcolitice;

- construcția și utilizarea unei replici a unui cuptor calcolitic;

- analiza deconstrucției formelor ceramice prin fragmentare intenționată.

Desfășurarea proiectului.

Construcția, arderea și fragmentarea obiectelor ceramice. (sat Vișina Nouă, com. Vădastra, jud. Olt; perioada 7 - 17 iulie). Echipa a fost compusă din: John Chapman - coordonator (Universitatea Durham), Ernest Budeș, Liana Svintiu, Monica Morariu, Sergiu Lăluț, Ilie Mihali, Robert Neacșu (UAB) și studenții: Seth Priestman (Universitatea Durham), Gina Stancu, Mădălina Mihăila, Alina Tudor, Bianca Boeroiu, Ioana Budeș, Vera Toma, Gabriel Ulariu (UAB).

Proiectul a constat în remodelarea unor obiecte, figurine și vase preistorice, utilizând dimensiunile reale ale profilelor și ale secțiunilor pereților piesele fiind arse într-un cuptor de suprafață, copiat după cele utilizate în Oltenia de NV. Scopul experimentului a fost de a demonstra că o reconstrucție exactă a obiectelor ceramice le conferă acestora o rezistență ce nu permite fragmentarea lor ușoară, de unde se poate concluziona că prezența excesivă a materialului fragmentat, ce nu poate fi reconstituit, nici chiar în contexte închise implică existența unui ritual de fragmentare intenționată în preistoria balcanică. Din experimente s-a putut constata că ar putea exista o diferență între fragmentarea accidentală și cea deliberată a obiectelor ceramice. Pentru spargerea obiectelor s-au utilizat suprafețe de pământ cu iarbă, de pământ ars, de lemn și de piatră de râu, precum și instrumente de lemn, piatră sau os.

Lanțuri tehnologice în construcția și trasarea decorului. (sat Vișina Nouă, com. Vădastra, jud. Olt; perioada: 17 iulie - 1 august). Echipa a fost compusă din: Dragoș Gheorghiu - coordonator, Liana Svintiu, Ilie Mihali și studenții Alina Tudor, Mădălina Mihăilă, Bianca Boeroiu, Vera Toma, Gina Stancu. Experimetul a încercat să recreeze etapele de construcție a vaselor și a decorației lor, utilizând o documetație desenată și fragmente de ceramică Vădastra, în scopul:

  1. testării diferitelor pământuri locale;

b) al testării unor amestecuri de pământ cu substanțe organice și anorganice, cu texturi asemănătoare cu cele ale ceramicii Vădastra;

c) identificarea metodelor de trasare și de execuție a decorului obiectelor ceramice.

Construcția și controlul arderilor într-un cuptor îngropat, cu platformă. (sat Vădastra, com. Vădastra, jud. Olt; perioada 14 iulie - 18 august). Echipa a fost compusă din: Dragoș Gheorghiu (UAB) și Alex Gibson (English Heritage / Prehistoric Ceramic Group) - coordonatori; Liana Svintiu, Robert Neacșu (colaborare parțială cu Ilie Mihali). Cuptorul îngropat, o replică a unui cuptor cucutenian după cele de la Glăvăneștii Vechi și Costești, s-a realizat, lângă albia râului, într-o zonă sterilă arheologic, pe teritoriul din afara satului Vădastra. Cuptorul, săpat în malul râului, sub forma unui trunchi de con și are o platformă perforată susținută de un picior cilindric, cu rol de scut termic între focar și vasele ceramice. Replica realizată la jumătatea dimensiunilor reale ale cuptorului cucutenian, a putut să producă, în medie, șarje de câte zece vase de maximum 30 cm diametru sau de câte un vas-suport înalt de 80 cm și zece obiecte de dimensiuni până la 20 cm, ceea ce sugerează că utilizarea unui cuptor cu volum dublu ar fi fost destinată unei producții de serie.

La primele două arderi, în colaborare cu Alex Gibson (14 iulie - 20 iulie), s-au utilizat termocuple pentru controlul temperaturii în procesul eliminării apei neolitice. Următoarele arderi au fost efectuate fără instrumente de control, utilizând numai experiența anterioară. Concluzia experimentului a fost aceea că tipul de cuptor îngropat, cu platformă, este un instrument de o mare simplitate tehnică, dar care permite un control perfect al focului, și nu depinde de schimbările atmosferice, permițând o producție de serie a pieselor ceramice, fără pierderi majore.

S-au realizat astfel arderi controlate care au dus la rezultate mai mult decât satisfăcătoare, vizualizate în diagrama de temperaturi anexată. În cuptorul îngropat de tip Cucuteni s-au ars toate vasele realizate în experimentul "Lanțuri tehnologice în construcție și trasare a decorului" și parțial din cel "Fragmentarea obiectelor ceramice", prezentate mai sus. Performanțele cuptorului realizat au fost impresionante, prin controlul temperaturii și al tirajului și al pragului de temperaturi obținute. S-au atins astfel temperaturi de peste 1000º C la baza camerei de ardere a vaselor, ceramica rezultată fiind bine arsă și neprezentând fisurări, datorită marii inerții termice. Experimentele reușite cu arderi în cuptorul îngropat, pun sub semnul îndoielii ipoteza referitoare la utilizarea unor "cuptoare cu reverberație’ în calcoliticul est-european.

Arderi "deschise". (sat Vădastra, com. Vădastra, jud. Olt; perioada 20 iulie - 15 august). Echipa a fost compusă din: Dragoș Gheorghiu (UAB) - coordonator; Liana Svintiu. Un alt subiect al studiului ceramicii preistorice a fost acela al "arderilor deschise", practicate în gropi și utilizând drept combustibil deșeuri organice. Avantajul unor asemenea arderi este acela că nu necesita un control din partea experimentatorului, dar se caracterizează printr-un coeficient ridicat de risc, funcție de condițiile atmosferice. Ceramică rezultată prezintă pete de ardere (fire-clouds), specifice acestui tip de ardere, și este prezentă în zona noastră atât în neolitic, calcolitic, cât și în bronz, în paralel cu cea produsă în cuptoarele îngropate.

Experimente cu ceramică cu amestec de scoici. (sat Vădastra, com. Vădastra, jud. Olt; perioada 7 august - 16 august). Echipa a fost compusă din: Ralph Rowlett - coordonator (Universitatea Missouri, Columbia), Liana Svintiu, Ilie Mihali. S-a urmărit comportarea la ardere a materialului ceramic în amestecuri anorganice, și modul în care acestea influențează proprietățile mecanice ale obiectelor create, în special pentru ceramica amestecată cu scoici pisate sau cu sare. Materialul rezultat s-a comportat foarte bine la ardere, la temperaturi până de 900º Celsius.

Experimente pedagogice cu tehnici preistorice. (satele Vădastra și Vișina Nouă, com. Vădastra, jud. Olt). Încă de la începutul experimentelor, studenții Marius Cristea și Gabriel Ulariu de la secția de pedagogie au început în satul Vișina Nouă o școală de vară pentru copii din comuna Vădastra, în care au predat unele din tehnicile experimentate de arheologi (10 iulie - 31 iulie). Aceste cursuri de arheologie aplicată ar putea să fie nucleul unor noi centre ceramice, care să revitalizeze tradiția ceramică românească și să ajute economic unele regiuni defavorizate. După încheierea părții științifice a proiectului, unii dintre studenți au început elaborarea unui proiect individual, derivat din experiența dobândită ca participanți la experimențe.

Rezultatele obținute se pot împărți în două categorii:

a) replici de obiecte preistorice, la care s-au experimentat procedee tehnice identificate în cadrul experimentelor;

b) obiecte moderne utilizând simboluri și procese de construcție preistorice.

Un experiment notabil aparține studentului Marius Cristea (anul V Pedagogie), care a realizat o lucrare monumentală sub forma unei incinte din chirpici, analogă ca volum cu o încăpere de dimensiuni medii. Deși s-a utilizat o cantitate mare de combustibil, de naturi diferite, rezultatul nu s-a apropiat de puternica vitrifiere a locuințelor "incendiate" din eneoliticul balcano-carpatic.

Concluzie. În urma experimentelor de ardere cu cuptorul îngropat și a arderilor "deschise", s-a ajuns la concluzia că pământurile aluvionare din fosta albie a râului Vădastra pot fi utilizate cu succes la realizarea unei ceramici cu proprietăți cât mai apropiate de cea preistorică, analizele chimice și termice comparate viitoare urmând să confirme sau să infirme aceste prime constatări experimentale. De asemenea s-a putut emite ipoteza existenței unui paralelism tehnologic în chalcolitic, în ceea privește instrumentele de control al focului, groapa și cuptorul îngropat fiind utilizate în paralel; s-au putut constata înaltele performanțe tehnice ale cuptoarelor îngropate, precum și a posibilității unei producții de serie a obiectelor ceramice.

Ilustrația