222. Vărădia, com. Vărădia, jud. Caraș Severin

Punct: Pustă

Cod sit: 54519.04

Colectiv: Eduard Nemeth (UBB Cluj), Ovidiu Bozu (MBM Reșița)

În luna august a anului 2000 au continuat săpăturile la castrul roman de la Vărădia - "Pustă", efectuate de colectivul menționat. Fondurile de săpătură au fost asigurate în primul rând de către Facultatea de Istorie și Filosofie din Cluj, Catedra de Istorie Antică și Arheologie, cât și de către Muzeul Banatului Montan din Reșița. Materialele arheologice au fost depozitate la Muzeul Banatului Monzan Reșița.

Castrul de la Vărădia-"Pustă" se găsește la est de comună, în apropiere de malul stâng al râului Caraș. La începutul sec. XX au fost efectuate sondaje de către B. Milleker, publicate în lucrarea sa despre antichitățile din Banat (Delmagyarorszag regisegleletei a honfoglolasi idökböl ellött, în: Törtenelmi es Regeszeti Ertesitö, 1905). În 1932, Gr. Florescu a efectuat o campanie de săpături, publicată în Istros, I, 1934, campanie care a dezvelit superficial partea superioară a fundațiilor zidurilor de incintă și ale clădirii comandamentului (principia). Din 1996 s-au reluat cercetările în această fortificație romană de către Ovidiu Bozu, iar, din 1999, și Eduard Nemeth, cercetări care au vizat zidul de incintă în săpătură stratigrafică, colțul de NV și, în anul 2000, poarta de V. Castrul este prezent prin fundațiile zidurilor de piatră și prin urmele fazei de lemn și pământ, cel puțin în porțiunea cercetată până astăzi.

Cercetările din campania anului 2000 s-au concentrat pe poarta vestică a castrului (porta principalis sinistra). Aici s-au practicat o secțiune de 15 x 1,5 m și două casete de câte 5 x 3,5 m. Aceste săpături au relevat următoarele rezultate:

- poarta a avut două turnuri dreptunghiulare late de 3 m (lungimea lor nu a putut fi dezvelită în întregime în această campanie);

- fundația păstrată a turnurilor era din piatră de carieră sfărâmată legată cu mortar și se prezintă ca o platformă compactă, doar cu o mică adâncire în mijloc (interiorul turnurilor);

- această poartă avea o spina în mijlocul deschiderii ei, construită de asemenea din piatră de carieră sfărâmată și mortar, în aceeași manieră ca și fundația turnurilor;

- profilele săpăturii prin poartă (profilele secțiunii) au relevat prezența a două faze de construcție, din care cea mai veche aparținea fazei de lemn și pământ a castrului, reprezentată de un strat de nivelare din lut închis la culoare cu mult lemn ars; acest strat se găsește imediat deasupra nivelului de călcare al fazei de lemn și ambele au fost apoi "tăiate" de fundațiile turnurilor porții din faza de piatră;

- deasupra stratului de nivelare aparținând fazei de lemn și pământ se află nivelul de călcare al fazei de piatră a castrului, peste care se așterne stratul de dărâmătură al acestei faze, cu mult mortar și piatră dislocată;

- nu s-au putut detecta structuri din faza de lemn a porții, acestea fiind probabil total suprapuse de structurile fazei de piatră (acestea din urmă nu au fost dezafectate de către noi);

- materialul arheologic descoperit a fost foarte sărac, constând mai ales din ceramică comună și țigle fragmentare, care însă nu aveau nici o ștampilă tegulară; în această situație, încadrările cronologice strânse ale celor două faze ale castrului cât și noi informații despre trupa (trupele) care au ocupat fortificația, nu sunt încă posibile.

Săpăturile de la Vărădia - "Pustă" vor continua, pentru a elucida încă multele necunoscute care se leagă de istoria, cronologia, garnizoana sa etc.

Abstract

The roman auxiliary fort from Vărădia - "Pustă" has two phases, the first one of timber and the second one of stone. It was researched by B. Milleker in the early 1900's, Gr. Florescu in 1932 and since 1996 by Ovidiu Bozu from the Museum from Reșița, and since 1999 in cooperation with Eduard Nemeth from the University "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca.

The fort was built by the Romans on the left bank of the Caraș river, near the village of Vărădia. The more recent research (1996-1999) focused on the curtain wall and the North-West corner.

The diggings of the year 2000 were made in the West gate (porta principalis sinistra) and revealed rectangular gate towers, a central spina. The profiles of the trench show the succesion of the two phases: earth and timber and stone. The archaeological finds were very poor (common ceramics, tiles), so that no precise chronological estimations than 2nd - 3rd centuries could be yet made. Because no stamped tiles have been yet found, the knowledge of the garrison(s) is also poor (the presence of the cohors I Vindelicorum milliaria is supposed, based on a written phalera found in 1932). Future research will hopefully solve the many questions of this site.