220. Văleni - Dâmbovița, com. Văleni - Dâmbovița, jud. Dâmbovița

Punct: Capul Plaiului

Cod sit: 69312.01

Colectiv: Ion Motzoi-Chicideanu - responsabil (IAB), Gheorghe Olteanu (CNMCD Târgoviște); Sorin Oanță (MNIR), Alexandru Dragoman (IAB), Florin Cardoș, Niculae Sultana - studenți (FIB)

Obiectivul cercetării l-au reprezentat înmormântările în ciste din piatră din punctul Capul plaiului, situat la circa 3 km SE de centrul localității Văleni - Dâmbovița, com. Văleni - Dâmbovița, jud. Dâmbovița. A fost efectuată o săpătură de salvare, precum și sondaje informative și cercetări de suprafață în zona descoperirii. Finanțarea cercetării a fost asigurată de către Complexul Muzeal Național "Curtea Domnească" din Târgoviște, cu fonduri de la Serviciul Arheologie al Ministerului Culturii.

Condițiile descoperirii. În cursul lunii Noiembrie 1999, câțiva copii din satul Văleni - Dâmbovița, comuna Văleni - Dâmbovița jud. Dâmbovița, au descoperit accidental un mormânt în cutie din piatră situat pe un vârf împădurit ce se afla în punctul Capul Plaiului. La câteva zile șeful postului de poliție din comună a anunțat personal muzeul din Târgoviște. În urma sesizării s-au deplasat la fața locului Gheorghe Olteanu împreună cu alți colegi. S-a constatat că este vorba de un mormânt de inhumație în cistă din lespezi de gresie, acoperit parțial cu o altă lespede de mari dimensiuni. S-a făcut o cercetare preliminară, recuperându-se inventarul mormântului și resturile osteologice. S-a observat că scheletul zăcea cu capul către SSE, probabil chircit pe dreapta. Pe fundul cistei se găseau 2 lespezi mari din piatră, mormântul fiind acoperit cu o lespede din gresie de mari dimensiuni. Ca inventar a fost găsită in situ o cupă semisferică cu picior și un inel de buclă din argint. O altă cupă identică, spartă de către descoperitori, a fost recuperată de la copiii care găsiseră mormântul. Datorită lipsei de fonduri nu au fost întreprinse alte cercetări, urmând a se face săpături în cursul următoarei campanii. O altă inspecție a mormântului a mai fost făcută în primăvara 2000, constatându-se că mormântul a fost răvășit de către căutătorii de comori din localitate. Totodată s-a cercetat și zona imediat învecinată mormântului fiind localizate alte câteva puncte de interes arheologic. În preajma, la circa 1,5 km spre S, se găsește locul numit Mâzgana, unde se presupune că ar exista o siliște medievală.

În urma înțelegerii cu Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", în ziua de 15 septembrie 2000 s-a făcut o cercetare preliminară a mormântului și a zonei învecinate. S-a constatat că mormântul a fost din nou răvășit de un căutător de comori din localitate, care reușind să deplaseze parțial lespedea capac a scormonit în interiorul cistei. Mormântul se găsește pe un vârf de deal împădurit, traversat de un drum forestier. La circa 250 m E, într-o livadă particulară se găsea și o lespede din gresie, scoasă la săpat de către proprietar. Zona este foarte accidentată și acoperită în cea mai mare parte de livezi și păduri, fiind astfel deosebit de dificil de cercetat.

Cercetarea arheologică. În ziua de 22 septembrie 2000, colectivul șantierului s-a instalat în tabără, la circa 250 m E de locul descoperirii, în vederea începerii săpăturilor arheologie. Imediat s-a observat că în cursul celor 7 zile de la ultima inspecție, căutătorul de comori a răvășit din nou mormântul, reușind de data aceasta să deplaseze complet lespedea-capac, probabil cu ajutorul unui utilaj greu, lespedea fiind spartă în două cu acest prilej. În interiorul cistei se găseau multe bucăți din lespezi, pământ scurs, alte resturi.

Prin confruntarea cu harta (scara 1:25000) a zonei s-a putut stabili că punctul respectiv se află chiar pe Cota 738,2 m, situată la 3 km ESE de centrul comunei Văleni - Dâmbovița. Cota respectiva aparține unui șir de dealuri ce domină localitatea dinspre E și SE. Mormântul se află pe mijlocul unui drum forestier ce constituie limita dintre pădurea aparținând Ocolului Silvic Mihăiești, spre V, și parcelele de pădure particulare din Văleni - Dâmbovița, spre E. Imediat către răsărit dealul este mărginit de o pantă foarte abruptă care coboară circa 10 m până în drumul de țară de urcă din sat către vârful Dealul Corbului și mai departe. Circulația pe drumul forestier a dus, cu timpul, la desvelirea parțială a mormântului, ceea ce a facilitat intervențiile localnicilor. La circa 250 m E de mormânt, pe pantele acoperite de livezi se pot observa pe alocuri lespezi sau bolovani din gresie ce pot proveni din complexe arheologice distruse. Într-unul din aceste puncte, denumit "La Bostan" se găsește o lespede din gresie, de formă ovală, lungă de circa 1,1 m, scoasă la săpat de către proprietarul locului.

Cercetarea arheologică a început prin trasarea a două secțiuni S. I de 12 x 1,5 m, orientată NNV - SSE, secționând mormântul în axul său lung și S. II de 12 x 1,5 m, perpendiculară pe prima (Vezi planul general al săpăturii). Scopul secțiunilor este de a surprinde groapa mormântului și de a verifica structura amenajării funerare. Din păcate mormântul fiind descoperit chiar în drum, iar de jur împrejur fiind mulți copaci, săpătura nu poate fi extinsă. S-a taluzat malul gropii făcute de către căutătorii de comori.

Concomitent a fost fixată în teren o axă - A -, corespunzând profilului de V al secțiunii, pentru ridicarea prin triangulație a obiectivului cu zona imediat înconjurătoare inclusiv secțiunile arheologice. Pe aceiași axă s-a început întocmirea unui nivelment pentru stabilirea raporturilor față de drumul de țară ce înconjoară cota 738,2 m.

În ambele secțiuni s-a săpat până în pământul viu, sub cota inferioară a gropii mormântului. Către E, în prima jumătate a secțiunii, săpătura a fost lărgită atât cât a permis situația din teren. La răzuială a fost surprinsă groapa, al cărei contur indica că a fost mai largă cu circa 0,2 m decât cista propriu zisă. Inițial, cista a avut 2 lespezi din gresie pe fund, care însă au fost scoase de către căutătorii de comori. Din lespezile de gresie ce alcătuiesc cutia se mai păstrează in situ fragmente din cele 2 lateral și din cea din capătul de SSE, ultima fiind găsită trântită peste alte pietre din cistă, ca rezultat al deranjamentului. Lespedea de pe latura apuseană avea o lungime de 1,9 m, cu o grosime de 0,08 - 0,1 m, fragmentul păstrat având o lățime variabilă, în partea cea mai bine păstrată fiind de 1,12 m. Din lespedea de pe partea de E, se mai păstrează o bucată lungă de 1,8 m, groasă tot de 0,08 - 0,1 m, având păstrată o lățime de circa 0,6 - 0,75 m. Această lespede este înclinată, la partea superioară, către interiorul cistei. Din lespedea de la capătul sudic se mai păstrează un fragment lung de circa 1 m, gros de 0,07 m și cu o lățime maximă de 0,4 m. Groapa mormântului a fost săpată de la un strat de sol argilos, gălbui, cu slabi pigmenți de cărbune, gros de circa 0,1 m, care se întinde deasupra unui strat de lut galben-verzui, compact, steril din punct de vedere arheologic. La rândul său, acesta stă peste un sol argilos cu multe concrețiuni feruginoase. În porțiunea de profil dinspre SSE s-a observat că între stratul de lut galben-verzui și solul cu concrețiuni ferugionase se mai află o lentilă, groasă de 0,5 m, de lut verde compact. Groapa mormântului a fost, în plan, rectangulară cu colțurile rotunjite, cu dimensiunile 2,4 x 1,4 m. Adâncimea gropii de la nivelul ei de săpare a fost de -0,66 m la capătul de SSE și de 0,54 m la capătul de NNV. În interiorul gropii adâncimea este mai mică, fiind vizibile șanțurile înguste adâncite pe laturi, pentru amplasarea lespezilor de piatră. De altfel, adâncimea gropii a fost mai mică decât înălțimea lespezilor de gresie. La exteriorul lespezilor, într-un spațiu de circa 02 m lățime, după așezarea pietrelor, s-a umplut cu pământ rezultat din săpătură, același lucru fiind observat și la interior, dar numai pe o înălțime de 0,16 - 0,18 m, scopul acestei amenajări fiind acela de a consolida lespezile laterale ale cistei. Pe plan, în S. I, dar apoi și pe profilul de N al S. II, s-a observat o dungă neagră de cărbune, groasă de circa 0,03 - 0,04 m. Nu este o urmă de arsură in situ ,căci dedesubt nu există pământ înroșit. Nu putem spune în ce măsură dunga de cărbune indică un detaliu de ritual sau nu adiacent înmormântării.

Pe profilul de V al S. I s-a putut observa că stratul argilos, gălbui și cu pigmenți de cărbune, pe care suntem înclinați să-l socotim un humus antic, coboară în pantă ușoară către NNV, mormântul fiind amplasat pe o ridicătură naturală a terenului. Imediat peste humusul antic s-a observat lentile de lut aruncat din săpătură. După așezarea cadavrului și a lespezii-capac, peste întregul mormânt au fost depuse, mai întâi luturi rezultate din săpătura mormântului, vizibile sub forma unor lentile, care au alcătuit un soi de mică movilă, peste care a fost apoi așezat un strat gros de 0,8 - 1 m de pământ purtat, rezultând în fapt un tumul. Limitele tumulului nu au putut fi surprinse prin cele 2 secțiuni, fie din cauza copacilor ce nu au permis extinderea săpăturii, fie din cauza unei rupturi de pantă către V. Din ridicarea topografică prin triangulație se evidențiază o movilă, care astăzi are în plan o formă cvasiovală, ce ar putea corespunde tumulului inițial, construit pe o ridicătură naturală. Chiar dacă limitele exacte ale tumulului nu au fost precizate, este pentru prima oară când, pentru mormintele în cistă din zona Muscel, se surprinde arheologic o asemenea amenajare funerară, în celelalte ocazii, datorită faptului că descoperirilor accidentale nu le-au urmat imediat cercetări sistematice, acest fapt nu era menționat sau doar presupus. Pe de altă parte, caracterul tumular al mormântului de la "Capul plaiului", ridică problema dacă a fost singular sau mai există și un altul pe același loc. Posibilitatea nu este exclusă, dat fiind că la Cetățeni, de pildă, au fost descoperite grupuri de asemenea morminte, dar acest lucru rămâne să fie verificat printr-o săpătură extinsă pe întreaga suprafață a movilei de la cota 738,2 m.

Dispunerea scheletului, din observațiile făcute de către Gheorghe Olteanu, în noiembrie 1999, a fost în decubit lateral dreapta, chircit, cu capul către SSE. Nu există, în momentul de față, un studiu privind înmormântările în cistă din zona Muscel care să permită o comparație din acest punct de vedere. Inventarul, recuperat în întregime, constă din 2 cupe cu picior, semisferice, cu marginea lățită și cu proeminențe trase din buză, ca singur element de decor și un Lockenring din argint. Pentru cele două vase analogiile cunoscute sunt foarte puține, piese asemănătoare fiind cunoscute în medii Nyirség sau în materialele Monteoru timpurii din stațiunea, încă inedită, de la Năeni - Zănoaga, jud. Buzău. Inelul de buclă se apropie tipologic de tipul B al pieselor de acest fel. Faptul că a fost confecționat din argint îi conferă oarecum un caracter aparte, piesele de podoabă din acest metal fiind mai rare. Comparat cu alte inele de buclă din argint, piesa de la Văleni - Dâmbovița apare ca cea mai târzie tipologic, fără însă ca aceasta să aibă o importanță definitivă asupra datării complexului.

În punctul "La bostan", situat la circa 250 m mai spre E de cota 738,2 m, pe o mică ridicătură dintr-un șir de trei, situate pe un picior lin de pantă ce coboară spre N, a fost efectuat un sondaj constând din 2 secțiuni paralele, fiecare de 10 x 1,5 m. Scopul acestui sondaj a fost acela de a verifica proveniența unei lespezi de gresie scoasă la săpat de către proprietarul locului. În suprafețele săpate a fost descoperită o aglomerare de bolovani din gresie, având aspectul unei grămezi cu dimensiunile 1 x 0,9 m, care zăceau peste o adâncitură cu mult sol nisipos, afânat, galben deschis la culoare. Această adâncitură pornea dintr-un strat de lut cafeniu cu concrețiuni feruginoase și se

întindea către N. Lipsa materialului arheologic ca și a unor limite precise, care să fi sugerat existența unei gropi, ne-a determinat să apreciem întreaga situație ca naturală, lipsită de interes arheologic.

În punctul "La Vică", situat la circa 250 m mai spre E de cel de al doilea punct, la poalele unei alte pante coborând către N, se observa la suprafață o lespede din gresie lungă de circa 0,7 m și groasă de 0,08 - 0,1 m, așezată pe muche. După curățarea locului s-a trasat o secțiune cu dimensiunile 3 x 1,5 m, orientată N - S. La -0,29 m, zăcând într-un sol argilos cenușiu, s-au descoperit mai multe lespezi din gresie, dintre care una așezată pe muche, în poziție verticală, iar altele prăbușite alături. În jurul lespezilor se observau pete de arsură roșie și granule de cărbune. După curățat la șpaclu s-a observat că este vorba de o cistă din lespezi, care inițial avusese dimensiunile 0,8 x 0,6 m, fiind orientată pe axul lung NE - SV. Singura lespede rămasă in situ era cea de pe latura de E, restul fiind prăbușite. La ridicarea lespedei dinspre SV s-a observat că un fragment al acesteia se afla "înfipt" în sol, constituind latura de SV a cistei. Sub această lespede ruptă și prăbușită din vechime, s-au descoperit urme puternice de arsură ce stăteau peste alte patru lespezi înguste, așezate una lângă alta și constituind, în acest fel, "pardoseala" cutiei din piatră. În afara urmelor de arsură nu s-a descoperit nici un fel de material arheologic. Cu toate acestea complexul descoperit prezintă o importanță aparte, el fiind similar unor alte descoperiri din care unele amplasate în preajma unor morminte în ciste din piatră. Complexul a fost acoperit urmând ca în cursul unei viitoare campanii să fie redeschis și cercetat într-un context mai larg.

Documentația grafică. Pentru înregistrarea datelor din săpături, în completarea observațiilor din jurnalul de șantier, au fost redactate: 1). un plan general al săpăturii și al situației, la scara 1:200, pentru cercetarea de la cota 738,2 m, apoi 2). un plan al mormântului la scara 1:20 și 3). un profil longitudinal pentru peretele de V al S. I, tot la scara 1:20. Sondajele din celelalte 2 puncte au fost înregistrate pe câte 4). - 5). un plan la 1:20. Concomitent s-a făcut 6). reconstituirea pe calculator a poziției obiectivelor cercetate după harta topografică a zonei la scara 1:25000. După redactarea finală, originalele urmează a fi depuse la Complexul Muzeal Național Curtea Domnească din Târgoviște, instituția finanțatoare a cercetării. Documentația grafică a fost completată cu documentație foto făcută, cu titlu privat, de către I. Motzoi - Chicideanu cu imagini de ansamblu și detalii de săpătură (2 filme diapozitiv color), și Gheorghe Olteanu (2 filme alb / negru) pentru muzeul din Târgoviște.

Materialul arheologi. Materialul arheologic este reprezentat prin cele 2 cupe și inelul de buclă din argint, recuperate de Gheorghe Olteanu și care se află la Complexul Muzeal Național "Curtea Domnească". Recuperarea lespezilor din gresie care alcătuiau "cutia" mormântului, în vederea reconstituirii în expoziția muzeului din Târgoviște, nu s-a putut face din lipsă de mijloace, urmând a fi efectuată în campania viitoare.

Concluzii. Săpătura de salvare din toamna anului 2000 de la Văleni - Dâmbovița a pus în evidență contextul arheologic al unui monument de excepție, reprezentat printr-un mormânt de inhumație în cistă din piatră. Atât prin structura amenajării funerare, rit și ritual mortuar, ca și prin inventar, mormântul descoperit se încadrează în epoca bronzului, în perioada timpurie a acesteia, după cronologia tradițională. Monumentul nu pare a fi singular în zona sa imediat învecinată, dată fiind descoperirea cistei mai mici din punctul 3. Pentru ceea ce se numește zona Muscel, descoperirea de la de la Văleni-Dâmbovița se înscrie într-o serie mai largă, dintre care numim acum doar pe cele mai vechi de la Albești, Câmpulung-Apa Sărata, Cetățeni, toate din jud. Arges și cele de la Malu cu Flori, Râu Alb, Gura Barbulețului, Voinești, Runcu, Gemenea, Gorgota și poate Movila, toate din jud. Dâmbovița. Concentrarea acestor morminte de cistă, mai ales, în zona imediat de sub munte a bazinului superior al Dâmbovitei prezintă o importanță aparte pentru surprinderea și definirea unei grupe culturale a epocii bronzului, grupă deocamdata doar intuită. Se pune astfel problema raporturilor dintre înmormântarile în ciste din piatră din zona Muscel și cele asemănătoare din aria grupei Schneckenberg sau cu cele , tot în ciste din piatră, din arealul grupei Monteoru, cu atât mai mult cu cât mormintele dela Movila, descoperite fortuit prin anii '50, au fost deja atribuite pe baza inventarului ceramic acestei grupe. O altă problema care trebuie avută în vedere este și descoperirea așezărilor corespunzatoare acestor înmormântări, sarcină dificilă având în vedere terenul accidentat si împădurit. În acelasi timp cercetarile asupra acestor obiective ar putea prilejui reconsiderarea rezultatelor din săpăturile mai vechi de la Odaia Turcului. Se contureaza astfel o problemă importantă privind grupele ceramice ale începutului perioadei mijlocii a epocii bronzului în Subcarpații Munteniei, problemă ce depășește cu mult interesul strict regional. Din aceste motive socotim ca absolut necesară reluarea pe scara mai largă a săpăturilor de la Văleni-Dâmbovița, concomitent cu cercetări de suprafață minuțioase.

Ilustrație