208. Tihău, com. Surduc, jud. Sălaj

Punct: La Cerniele

Cod sit: 142836.02

Colectiv: Ioan Bejinariu - responsabil (MJIArtă Zalău)

Situl arheologic din punctul La Cerniele este amplasat la SV de satul Tihău, la ieșirea din localitate, spre satul Gâlgău Almașului. Stațiunea se află pe prima terasă a râului Almaș, pe malul stâng al râului aflat acum la cca. 1 km depărtare. Materiale arheologice în acest punct au fost descoperite abia în luna mai a anului 2000 cu ocazia unei cercetări de suprafață efectuată în zonă de arheologi de la muzeul din Zalău. De-a lungul DJ Jibou - Sânmihaiu Almașului pe o porțiune de cca. 150 m lungime, pe ambele părți ale drumului au fost descoperite la suprafață materiale ceramice din neolitic și epoca bronzului. Terenul este în proprietate particulară și era cultivat la momentul săpăturii. Săpătura arheologică a avut un caracter de salvare, extremitatea vestică a sitului urmând să fie traversată de un șanț al Direcției de Telecomunicații Sălaj pentru îngroparea unui cablu telefonic cu fibră optică.

Au fost trasate trei secțiuni (S. 1: 15 x 1,5 m și S. 2: 10 x 1,5 m, ambele orientate N - S și S. 3: 10 x 1,5 m, orientată V - E), dispuse pe traseul viitor al șanțului pentru telecomunicații, chiar între marginea șoselei și limita terenurilor cultivate. În secțiunile S. 1 și S. 2 am putut constata că lucrările mai vechi destinate construcției drumului și amenajărilor aferente acestuia au distrus iremediabil stratul de cultură în acest sector. În S. 1 între m. 3 - 5 au apărut doar urmele a trei gropi de stâlpi care se adânceau în steril. În S. 2 doar între m. 9 - 10 stratul de cultură nu fusese afectat și în acest sector au apărut resturile unui vas aparținând culturii Suciu de Sus, care a putut fi restaurat.

În cele două secțiuni au fost descoperite doar materiale ceramice aparținând epocii bronzului. Destul de puține fragmente ceramice pot fi atribuite culturii Wietenberg, ai cărei purtători locuiesc această zonă în bronzul mijlociu. Cele mai multe însă aparțin culturii Suciu de Sus și au ca numitor comun prezența striurilor superficial realizate pe corpul vaselor în asociere cu crestături pe buză sau brâuri alveolate dispuse imediat sub buză precum și mici butoni conici sau alveolați. Apar de asemenea și câteva fragmente cu decor excizat. Fragmentele ceramice de factură Suciu de Sus provin mai ales de la castroane sau străchini ori de la vase-borcan de dimensiuni medii. Culoarea predominantă a acestei ceramici este cărămiziul și cenușiul-închis. Pasta vaselor este amestecată cu nisip ori pietriș, iar suprafețele sunt rareori finisate. Cel mai adesea slipul vaselor cu striuri nu s-a mai păstrat decât pe mici porțiuni. Fragmentele cu decor excizat sunt lucrate dintr-o pastă mai fină în amestec cu nisip fin, iar suprafața lor este netezită.

În secțiunea S. 3 trasată la 60 m S de S. 2, perpendicular pe șosea, am surprins sub nivelul afectat de arături, pe o grosime constantă de cca. 0,25 m, un strat de cultură mai subțire spre limita vestică (spre șosea) și mai gros spre cea estică (spre râu). Stratul de cultură are un aspect cenușiu-bulgăros și o grosime cuprinsă între 0,22 - 0,4 m. Sub acest strat apare un strat maro cu aspect lutos care constituie sterilul. Între m. 8 - 9 ai acestei secțiuni au apărut fragmente ceramice mai grupate însă nu am putut contura urma vreunui complex. Doar în profil am sesizat apoi existența în acest sector a unei gropi în formă de pâlnie cu deschiderea la gură de 0,4 m și cu diametrul fundului de 0,52 m. Tot materialul arheologic apărut în această secțiune aparține neoliticului însă este foarte fragmentar și deținem prea puține elemente pentru o încadrare mai strânsă. Majoritatea fragmentelor descoperite provin de la vase cu pereți groși (cca. 1 cm), nefinisați, confecționate dintr-o pastă de calitate inferioară, neomogenă și arsă incomplet. Drept degresant s-au utilizat cioburi pisate sau pietriș. Doar puține fragmente aparțin categoriei ceramicii fine lucrată dintr-o pastă omogenă în amestec cu mâl și, bine arsă.

Pe baza situației concrete din teren și a descoperirilor din săpătura de salvare se poate afirma că locuirea cea mai consistentă a existat spre marginea terasei ,înspre râu care în epocile preistorice curgea la o distanță mai mică de terasă. Alte săpături în acest sit nu ne propunem pentru viitor, decât în măsura în care realizarea unor noi lucrări de investiții în zonă sau extinderea perimetrului locuit al satului Tihău ar reclama începerea unor noi săpături de salvare.

Materialele descoperite în săpătura de salvare de la Tihău - La Cerniele se păstrează la Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău (inv. C.C. 874 - 894 / 2000) și sunt în curs de publicare.

Deși stratigrafic nu am reușit să surprindem o succesiune Wietenberg - Suciu de Sus putem afirma că pe valea Almașului (afluent al Someșului) locuită în bronzul mijlociu de comunități ale culturii Wietenberg, constatăm pentru perioada bronzului târziu apariția unor așezări ale culturii Suciu de Sus. Probabil aceste comunități Suciu de Sus sunt responsabile de încetarea evoluției așezărilor Wietenberg din această zonă. Situații similare există în mai multe puncte de pe valea Someșului.