202. Șuncuiș, com. Șuncuiș, jud. Bihor

Punct: Peștera Mișidului

Cod sit: 31529.01

Colectiv: Doina Ignat, Călin Ghemiș (MTC Oradea), M. Ciaușescu, A. Lakatos, L. Csakosi, R. Balint, V. Balint, A. Peto - studenți (UBB Cluj)

Situl arheologic Peștera Mișidului este situat pe versantul stâng al defileului Crișul Repede, la aproximativ 4 km de localitatea Șuncuiș, la o altitudine de 9 m față de nivelul Crișului. Starea avansată de degradare și săpăturile clandestine ale căutătorilor de fosile și alte sedimente, au impus cercetarea cât mai grabnică a acestei peșteri care în timp a furnizat numeroase descoperiri interesante. Cercetările s-au desfășurat în perioada 1 august - 6 septembrie 2000, dorindu-se conturarea unei imagini cât mai clare despre sedimentul antropogen din această cavitate.

Peștera are o dezvoltare de 250 m de galerii, în nivelul fosil, unde s-au desfășurat săpăturile, iar printr-o mică galerie de legătură se pătrunde în nivelul activ. Cercetarea sistematică s-a realizat mai ales în zona portalului, în fapt cea mai afectată parte a cavității, datorită turismului dezordonat și săpăturilor clandestine ce au distrus în mare parte sedimentul antropogen aparținând perioadei medievale. Suprafața sondată în această campanie a fost împărțită în suprafețe de 2 x 2, obținându-se astfel 11 carouri numerotate de la A la L, denivelarea în portal având dimensiuni de -0,36 m de la cota 0.

Pe lângă această abordare sistematică s-au efectuat cercetări și în restul cavități (observații la suprafață); astfel, din galeria principală de acces, pe partea dreaptă a primei săli, la o diferență de 5 - 6 m de la nivelul de călcare în peșteră, într-o galerie suspendată, s-a descoperit în solul argilos un fragment de oală (buza vasului și o parte din corp), databilă la sfârșitul epocii bronzului.

Stratigrafie. Sub solul actual de călcare, de o consistență prăfoasă, de culoare neagră, cu materiale contemporane, apare o construcție din bolovani de râu și spărtură de stâncă. Prezența bolovanilor de râu, de mari dimensiuni, în număr impresionant, care au fost aduși de pe malul Crișului, ne poate duce cu gândul la amenajarea suprafeței din vechime. Datorită configurației terenului, în pantă, o parte din stratul superior a alunecat și s-a scurs efectiv, dezvăluind astfel primul strat de cultură de sub nivelul de călcare păstrat mai sus (este vorba de carourile J K 6 - 8).

Acest nivel superior, situat în locurile amintite, chiar la suprafața pantei, conține numeroase vase întregi și întregibile, două mărgele din pastă de sticlă (una cu ochii de păun, alta ornamentată cu o bandă formată din crestături verticale). Interesant de amintit este un vas borcan ornamentat cu brâu alveolar și un altul, de mari dimensiuni, ornamentat cu brâu crestat.

Carourile numerotate G H 4 - 6 și J K 6 - 8 nu au fost cercetate integral, atenția fiind concentrată mai ales în sectorul A F 1 - 4, aceasta fiind regiunea cea mai expusă distrugerii. În această zonă, sub nivelul actual de călcare cu grosime între 0,05 - 0,1 m, se află un nivel compus din stâncă sfărmată de talie mare și mijlocie precum și din bolovani de râu. În caroul A au fost descoperite la o distanță de 0,8 m unul de altul, două blocuri din piatră fasonată aflate în poziție secundară datorită erodării pantei dar și mutării lor de către turiști. Pe toată această platformă de piatră, pe și în între bolovani și stâncă, s-a găsit o cantitate impresionantă de ceramică fragmentară aparținând epocii finale a bronzului, dar și celei dacice.

După demontarea acestui nivel (platforme) de piatră, situată între -0,39 / -0,5 m, s-a conturat o pată de culoare neagră cenușie, de formă aproximativ rotundă, având diametrul pe axa lungă de 2,6 m, fiind constituită în fapt din două pete de cenușă, cu o mare cantitate de ceramică fragmentară. Pasta din care sunt constituite cuprinde o gamă largă, iar în ceea ce privește formele, se remarcă ceștile dacice, cană cu gât zvelt din pastă fină portocalie, vase sac, vase borcan. Ornamentica se împarte în ornamente lustruite, realizate cu grafit, aplicate sau organice. Au mai fost descoperite două vârfuri de lance din fier, o bardă, un cuțitaș și un vârf de săgeată din bronz, două monede de argint de tip Dyrrachium Apollonia autentice.

În caroul L. 8 - 10, în primul nivel a apărut un vas sac spart pe loc din perioada dacică, iar în nivelul doi (-0,25 / -0,35 m), s-a conturat o pată de culoare cenușie cu materiale ceramice, oase calcinate, pandantivi din coaste de os de pește, un nasture din bronz și o măciucă din piatră. Depunerea aparține epocii bronzului fiind încadrată pe baza ceramicii, în cadrul manifestărilor de tip Igrița.

În afara peșterii a mai fost sondat un abriu pe versantul stâng al Crișului, la 2 m altitudine, aflat în apropierea Peșterii Mișidului. Sondajul de control a dus la dezvelirea unui nivel neolitic la o adâncime de -1,7 / -1,85 m. Sondajul nu a cuprins nici un complex dar s-a recoltat din stratul neolitic cu o grosime în medie de 0,1 m, material ceramic, trei lame de obsidian, o daltă de piatră și un dop rezultat din procesul de perforare a pietrei.

Concluzii. Materialele neolitice, datorită stării foarte fragmentare și degradării sunt greu de încadrat cronologic și cultural. Complexul din L. 8 - 10 îl încadrăm în cadrul descoperirilor cu caracter funerar aparținând grupului Igrița. În privința descoperirilor dacice, cele ce datează complexul sunt monedele; desigur cercetările viitoare vor aduce noi precizări cu privire la această descoperire deosebită.

Cercetări de suprafață în nivelul activ traversat de un râu subteran cu mic debit, ce spală în sezonul ploios un sediment gros de 1,5 m, au dus la descoperirea unui fragment de calotă craniană și a unei fose nazale. Apartenența cronologică a acestei descoperiri este incertă încă, în lipsa unei examinări de către experți. Au fost totuși examinate de E. Posmoșan și M. Venczel de la secția de naturale a Muzeului țării Crișului ce au concluzionat că sunt de proveniență umană, însă vechimea lor rămâne de stabilit.

La campania de săpături au participat studenții clujeni.