199 . Șimleu Silvaniei, jud. Sălaj

Punct: Observator

Cod sit: 139893.01

Colectiv: Horea Pop - responsabil, Ioan Bejinariu, Dan Băcueț Crișan, Sanda Băcueț Crișan (MJIA Zalău)

Scurtă prezentare a sitului, tipul sitului. Cunoscut în literatura istorică de specialitate datorită descoperirii, în anul 1964, a unui tezaur de monede grecești de tip Dyrrhachium, punctul Observator este amplasat pe platourile superioare ale Măgurii Șimleului, complex de dealuri situat la N de orașul Șimleul Silvaniei. În urma unor cercetări de teren de la începutul anilor '90 în acest punct a fost identificată o așezare fortificată hallstattiană cu suprafața de aprox. 35 ha, cu un plan adaptat configurației terenului. Vechea fortificație hallstattiană (sec. X - VII a. Chr.) a fost refolosită în mai multe rânduri și în maniere diferite în epoca dacică (sec. I a. Chr.) și în evul mediu timpuriu (sec. VIII - X p. Chr.).

Obiectivele cercetării. Debutul unui amplu plan de cercetare a complexului de locuiri din spațiul Măgurii Șimleului, cât și intenția de a lămuri evoluția cronologică a fortificației de la Observator a impus deschiderea unui șantier de lungă durată în acest punct.

Rezultatele cercetării. Până în prezent s-au desfășurat cinci campanii de săpături arheologice (1994, 1995, 1996, 1999, 2000) prin nouă secțiuni de verificare: S. 1 / 1994 - magistrală (227 x 2 m, orientată S - N, ultimii 30 m având lățimea de 3 m), S. 2 / 1994 (10 x 2 m, orientată S - N), S. 3 / 1994 (27 x 1,5 m, orientată E - V), S. 1 / 1995 (16 x 2 m, orientată S - N), S. 1 / 1996 (35 x 1,5 m, orientată aprox. V - E), S. 1 / 1999 (14 x 2 m, orientată S - N), S. 1 / 2000 (42 x 1,5 m, orientată aprox. NNV - SSE), S. 2 / 2000 (18 x 1,5 m, orientată aprox. S - N), S. 3 / 2000 (11 x 2 m, orientată S - N) și două casete: C. 1 / 1999 și C. 2 / 1999 (8 x 3,5 m, respectiv 8 x 2,5 m, orientate S - N), care au decopertat 833 m2 din sit în care au apărut 106 gropi de provizii, rituale și menajere (49 preistorice, 57 dacice), 13 locuințe (7 preistorice, 6 dacice), 6 cuptoare și 3 vetre dacice, 2 preistorice. Au fost surprinse, deocamdată, trei elemente dacice de fortificație, constând în șanțuri masive, prevăzute cu valuri cu palisade, care separă cca. 4 ha din zona mai înaltă a fortificației hallstattiene. Cele trei valuri sugerează faze de extindere a spațiului fortificat. Valul intermediar a fost dezafectat la o dată greu de precizat, pe când celelalte două au funcționat până la momentul părăsirii zonei (începutul sec. I p. Chr.), suferind însă ajustări în timp.

Campania anului 2000 (desfășurată în perioada 3 - 22 iulie) a vizat cele mai sudice elemente ale amenajărilor artificiale, dar și completarea rezultatelor obținute în anul 1999 în sectorul final nordic al magistralei S. 1 / 1994. Au fost trasate trei secțiuni prin care au fost decopertați 112 m2.

Secțiunea S. 1 / 2000 a urmărit cercetarea elementelor de fortificație de la extremitatea sudică a platoului Observator. Secțiunea a avut dimensiunile de 42 x 1,5 m și orientarea aprox. NNV - SSE. A fost trasată la 1,9 m S de borna topografică de la marginea sudică a platoului. În acest sector era vizibilă la suprafață existența unor terase ce înconjurau platoul superior (vezi planul din pliant).

Între m. 0 și m. 10 stânca apare chiar la suprafață, pe unele porțiuni nefiind acoperită nici de humus. După m. 10 au început să apară materiale ceramice din perioade diferite (epoca bronzului, prima epocă a fierului și perioada Latène D) în nivelul humusului. În sectorul dintre m. 15 - 18 secțiunea a intersectat o primă terasă antropogenă unde au apărut două gropi (G. 101 și G. 102). Prima groapă adâncă de 1 m cu diametrul la gură de 1,3 m și pe fund de 0,66 m avea formă tronconică cu pereții înclinați. Umplutura din stâncă sfărmată și pământ avea un aspect omogen pe toată adâncimea gropii, fiind evident umplută într-o singură etapă, imediat după săpare. Cealaltă groapă (G. 102) avea pereții drepți, diametrul de 0,92 m și adâncimea de 0,74 m. La E de această groapă s-a conturat urma unei amenajări pentru fixarea unei tălpi din lemn aflată în legătură cu groapa. Atât groapa, cât și șanțul pentru fixarea tălpii, ce se adâncea în stâncă cca. 0,22 m, aveau o umplutură similară ca și aspect și textură. În groapa G. 102 au fost găsite doar foarte puține fragmente ceramice hallstattiene, dar în umplutura lăcașului de fixare a tălpii a apărut un fragment ceramic dacic un indiciu însemnat pentru datarea acestor elemente.

Sectorul cuprins între m. 18 și m. 23 a permis efectuarea unor observații stratigrafice verticale despre lucrările de fortificație din acest sector. S-a constatat că stânca a fost tăiată aproape vertical între m. 18 - 19 realizându-se un "pat" pentru o amenajare defensivă. Chiar deasupra stâncii pe o lungime de cca. 3 m apare un nivel cu o grosime cuprinsă între 0,14 - 0,36 m. Acest nivel se individualizează prin culoarea mai închisă, aspectul mai fin și cenușos, cu rare bucăți de stâncă al umpluturii. Din acest nivel pornește urma lăcașului de amplasare al unei tălpi, precum și două gropi de stâlp apărute mai jos de această urmă. Au fost găsite în acest nivel doar materiale ceramice din epoca bronzului foarte fragmentare, rulate odată cu amenajarea elementelor de fortificație în perioada hallstattiană, epocă căruia îi aparține acest nivel, precum și intervenția asupra stâncii prin realizarea "patului" respectiv. De aceeași amenajare hallstattiană ține și o urmă de talpă având același traseu ca și cea de mai sus surprinsă destul de slab între m. 24,3 - 24,6. Nivelul mai sus descris este suprapus de un alt nivel mult mai consistent (între 0,2 - 0,5 m grosime) ce se diferențiază printr-o culoare mai deschisă și umplutura cu bucăți mari de rocă. Acest nivel căruia îi corespunde șanțul de apărare intersectat de secțiune între m. 23,2 - 27 aparține perioadei dacice. Acest șanț adânc de 1,8 m a fost săpat pe o terasă amenajată într-o perioadă anterioară, iar din pământul și roca excavate s-a realizat un umăr artificial menit a-i spori eficiența. În umplutura acestui șanț au fost găsite fragmente ceramice dacice. Amenajarea pantei șanțului spre interior s-a făcut însă în dauna fortificației hallstattiene. De aceea urmele acestei fortificații au fost mai greu de sesizat.

Chiar la capătul acestei terase antropogene a apărut o amenajare a stâncii similară celei surprinse între m. 18 - 19. Stânca a fost tăiată vertical rezultând o "treaptă" de cca. 0,4 m, înălțime unde a fost amplasat un parapet ce avea atât rosturi practice (de a susține terasa) cât și defensive. În profil se observă clar locul de amplasare al tălpii acestui parapet care spre vale era sprijinit de un "contrafort" realizat din bucăți de piatră și pământ. La aproape 5 m, la o altitudine inferioară față de acest parapet, a fost surprins un șanț de dimensiuni mai modeste: 2,2 m deschidere la gură și -0,9 m adâncimea actuală. și acestui șanț i-a fost sporită importanța prin înălțarea artificială a umărului. În umplutura acestui umăr au fost găsite doar mici fragmente ceramice din epoca bronzului situație similară celei din nivelul hallstattian surprins mai sus. Acest al doilea șanț făcea parte din sistemul defensiv al părții sudice a așezării fortificate hallstattiene de pe Măgura Șimleului. Chiar dacă dimensiunile șanțului par modeste eficiența sa era sporită de pantele abrupte ale Măgurii care este cel mai greu de urcat venind dinspre S, unde se află astăzi orașul Șimleu Silvaniei.

Secțiunea S. 2 / 2000 a fost trasată la SV de extremitatea sudică a așezării fortificate hallstattiene, pe înșeuarea care leagă dealul Observator de altul învecinat, dispus la SV de acesta. Secțiunea S. 2 / 2000, lungă de 18 m, lată de 1,5 m, orientată aprox. S - N, a investigat un val de pământ practicat pe înșeuarea amintită, paralel cu aceasta, blocând, parcă, accesul spre cota maximă a Măgurii prin valea ce se formează între cele două dealuri. Secționarea valului a demonstrat că acesta nu aparține evului mediu sau antichității, fiind amenajat eventual în epoca modernă din rațiuni necunoscute.

Secțiunea S. 3 / 2000 lungă de 11 m și lată de 2 m, a fost trasată paralel cu S. 1 / 1994, la 0,5 m distanță, între m. 202 - 213 ai magistralei S. 1 / 1994, deci orientată S - N. Deschiderea acestei secțiuni a avut ca scop completarea imaginii surprinse cu ocazia investigațiilor din anul 1999 pe ultimul tronson al magistralei S. 1 / 1994, care a secționat un segment al amenajării hallstattiene melcate. În general nivelul de călcare hallstattian s-a conturat la -0,25 / -0,6 m, în funcție de depunerile alunecate de pe panta dintre terase. A fost completată imaginea despre locuința hallstattiană L. 4, fiind surprins cel de-al doilea colț al acesteia exact la m. 11 al secțiunii, cu constatarea că latura scurtă a construcției este de 6 m, iar cea lungă de probabil 7 m. Pe una din laturile locuinței, surprinsă incomplet, a fost sesizată urma tălpii de susținere a elevației, groasă de 0,3 m, semiîngropată 0,25 m. În sectorul m. 8 - 11 a fost sesizată prezența lutuielii pe fundul locuinței în care a fost semiîngropat un vas hallstattian de dimensiuni mijlocii la m. 10 în profilul estic, tăind totodată o vatră de foc dintr-o subfază a locuinței L. 4. Instalația de foc corespunzătoare ultimei faze a acestui complex a fost surprinsă între m. 8,5 - 9,5 pe mijlocul secțiunii, având un diametru de 1 m și crusta bine arsă la roșu până la 0,05 m grosime. Patul vetrei a fost realizat din pietre locale (micașist). Per total locuința a fost investigată în proporție de cca. 75%. Într-o anumită fază aceasta a fost străpunsă de o locuință hallstattiană adâncită cu 0,15 m, ovală, cu diametrul mic de 1,8 m, iar cel mare de cel puțin 3 m, surprinsă între m. 5 - 8 ai secțiunii, având în inventar un vas de provizii spart pe loc la m. 5 - 6. Acest complex a fost străpuns la rândul său de groapa hallstattiană G. 103 din zona m. 6 - 7, spre profilul vestic. Groapa, cu diametrul de 1 m și adâncimea de -0,6 m, avea în inventar ceramică fragmentară și multă arsură.

O altă groapă G. 104 a fost conturată la m. 9 - 10, spre profilul vestic, străpungând și aceasta locuința L. 4. Complexul avea diametrul de 0,6 m, iar adâncimea de -0,2 m, în centrul său fiind depusă o oală hallstattiană. O vatră de foc incompletă, dar bine arsă, probabil dacică, suprapunând umplutura locuinței L. 4, a fost surprinsă la -0,43 m, între m. 7 - 8 E.

Materialul arheologic recoltat în această campanie este simțitor mai sărac datorită concentrării atenției colectivului (prin S. 1 / 2000) asupra unui segment al sitului foarte important din punct de vedere istoric și arheologic vizând latura militară, defensivă a amenajărilor preistorice, mai puțin dotate cu complexe de locuire bogate în inventar. Totuși a fost recoltată o cantitate apreciabilă de material ceramic preistoric și dacic fragmentar și cel puțin 10 vase întregibile, mosorașe și idoli hallstattieni (la săparea S. 3 / 2000). Materialul metalic, exclusiv feros, aparține epocii dacice fiind reprezentat de o seceră întreagă și o verigă cu limbă, probabil o piesă de car. Pentru evul mediu timpuriu s-au descoperit câteva fragmente ceramice și un vârf de săgeată din fier, specific sec. X, cu tub de înmănușare, tija torsadată și doi spini ampli evazați.

Obiectivele cercetării viitoare. Complexitatea și importanța istorică a fortificațiilor și locuirilor umane, într-o succesiune aproape neîntreruptă timp de șase mii de ani, obligă la continuarea cercetărilor arheologice sistematice la Șimleu Silvaniei, pe Măgură, la cota maximă în punctul Observator. Aflate, deocamdată, în stadiul de sondaje ample, datorită conjuncturilor economice contemporane nefavorabile și a condițiilor concrete locale determinate de accesul anevoios, sursele sărace de apă, lipsa curentului electric, dar mai ales de absența unei baze arheologice stabile (compensată temporar de bunăvoința conducerii Ocolului Silvic Șimleu Silvaniei care ne-a facilitat găzduirea

Într-un imobil forestier amplasat în interiorul sitului) colectivul șantierului arheologic Șimleu Silvaniei - Observator se confruntă cu sumbra perspectivă a suspendării lucrărilor de cercetare a unuia dintre cele mai importante rezervații arheologice din Transilvania. Necesitatea realizării unei ridicări topografice devine acută, dar in actualele condiții economice și la suprafața mare luată în calcul acest deziderat rămâne doar la stadiul de intenție. Campania anului 2000 a resimțit nevoia unui sprijin financiar mai consistent necesar unei abordări mai ample, deci de mai mare anvergură, a fenomenului tracic, dacic și românesc de la Șimleu Silvaniei - Observator.

Bibliografie

1. ***, Șantierul arheologic Șimleu Silvaniei, în: Cronica Cercetărilor Arheologice, Cluj Napoca, 1995, p. 87 - 90;

2. ***, The Dacian and Prehistoric Fortresses and Dwellings from the Knoll of Șimleu, Șimleu Silvaniei, Sălaj County, în: The Tracian World at the Crossroads of Civilisations, București, 1996, p. 323 - 324;

3. ***, Șantierul arheologic Șimleu Silvaniei - Observator, în: Cronica Cercetărilor Arheologice. Campania 1996, București, 1997, p. 60 - 61;

4. ***, Șantierul arheologic Șimleu Silvaniei - Observator, în: Cronica Cercetărilor Arheologice, Vaslui, 1999;

5. ***, Șantierul arheologic Șimleu Silvaniei - Observator, în: Cronica Cercetărilor Arheologice, Deva, 2000, p. 102 - 103;

6. ***, Șantierul arheologic Șimleu Silvaniei - Observator. Fortificațiile și așezările preistorice și dacice, Zalău, 2000 (pliant promoțional)