198. Șeușa, com. Ciugud, jud. Alba

Punct: Gorgan

Cod sit: 1124.02

Colectiv: Marius Ciută - responsabil (Univ. Alba Iulia), Adrian Gligor (MNUAI)

Cercetările arheologice sistematice efectuate în cadrul sitului arheologic de la Șeușa - La cărarea morii, desfășurate de-a lungul mai multor ani (1996 - 2000) au ocazionat frecvente cercetări de teren în perimetrul înconjurător al sitului, în scopul detectării unor urme ale locuirilor umane aparținând diferitor epoci și / sau culturi istorice. Acestea au dus la depistarea a numeroase puncte inedite cu materiale arheologice, dovedind o intensă locuire umană a acestui areal în toate timpurile.

În anul 1996, în cursul unei periegheze de acest gen, realizată în zona nordică a sitului amintit, în perimetrul unei

măguri aflate la o distanță de aproximativ 1,5 - 2 km, și cca. 3 - 4 km spre E de satul Șeușa - măgură care domină tot sectorul aflat în discuție - pe versantul cu expunere estică, ocupat la acea oră de culturi agricole, a fost sesizată prezența unui bogat material ceramic, încadrabil, pe baza facturii și decorului, culturii Coțofeni, mai precis unei faze târzii a acesteia (III). Aceleași cercetări au relevat faptul că în punctul cel mai înalt al măgurii (cu altitudine absolută de 631 m) se profilează o movilă de pământ, de formă relativ circulară, având diametrul de aproximativ 8 - 10 m, în vârful acesteia aflându-se o bornă topografică.

Din punct de vedere geo-morfologic, măgura, numită de localnici Gorgan, aparține ramei vestice a Podișului Secașelor, în sectorul de contact al acestuia cu valea mijlocie a Mureșului, în dreptul orașului Alba Iulia. Pentru o mai precisă localizare în cadrul microarealului, specificăm faptul că măgura respectivă se află la o distanță de aproximativ 4 - 5 km, spre SE de așezarea fortificată de la Teleac, la aproximativ 2,5 km spre V de vârful Măgura Străjii și la cca. 6 km E de orașul Alba Iulia. Măgura domină culoarul Mureșului, în sectorul Sântimbru - Vințu de Jos, beneficiind de o perspectivă excelentă.

Etimologia toponimică a punctului Gorgan = movilă, ridicătură de pământ aflată deasupra unui mormânt; precum și configurația terenului și aria de răspândire a materialelor ceramice, pledau pentru posibila existență, în acest loc, a unui tumul, aparținând, probabil, culturii Coțofeni.

Movila se afla în condiții bune de păstrare, ușor aplatizată, fiind însă secționată de două șanțuri mai vechi, cu lungimi incerte, orientate pe direcția E - V, aflate la extremitățile sale, nordică și sudică. Investigațiile repetate realizate nu au furnizat nici o informație asupra autorilor sau perioadei în care au fost efectuate aceste șanțuri, foarte probabilă fiind apartenența lor la lucrările de ridicare a bornei topografice sau a punctului de triangulație care a existat aici, nefiind exclusă pe deplin nici varianta unei braconări arheologice a movilei, asupra căreia nu avem însă nici o dată. La ora actuală suprafața movilei precum și arealul imediat învecinat este un regim de pășune, nemaifind utilizat n scopuri agricole.

Realitățile relevate au determinat includerea acestui sit în planul de cercetări al Centrului de Cercetări Pre- și Protoistorice, de pe lângă Universitatea "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia, și abordarea sa prin intermediul cercetărilor sistematice, începând cu anul 2000.

O primă formă de abordare efectivă a sitului (în urma inerentei documentări bibliografice și cartografice cu referite la acesta) a fost aceea a realizării unei secțiuni-sondaj de informare și control stratigrafic de mici dimensiuni (S. I / 2000 = 5 x 2m), demers efectuat în perioada 1 - 8 iunie 2000.

Situația stratigrafică relevată, precum și surprinderea unui complex de locuire aparținând culturii Coțofeni (Locuința 1 / 2000) au determinat reluarea cercetărilor în același an, pe toată durata lunii septembrie, prin deschiderea, de această dată, a unei suprafețe de mai mari dimensiuni (S. II / 2000 = 4 x 8m). Suprafață a fost împărțită în 8 carouri (2 x 2 m), numerotate dinspre N spre S și de la stânga la dreapta. Săpătura s-a efectuat prin adânciri succesive de câte 20 cm, fiind lăsați martori provizorii de fiecare dată când situația stratigrafică impunea acest lucru.

Obiectivele principale ale cercetărilor arheologice, cel puțin în această fază, de debut, au fost următoarele:

- obținerea unor profile stratigrafice complete, care să surprindă succesiunea culturală și cronologică a locuirilor umane din acest loc, precum și raporturile și/sau relațiile posibile dintre ele, prin executarea unor secțiuni-sondaj de control și informare stratigrafică;

- dezvelirea integrală a unui număr cât mai mare de complexe, aparținând diferitelor locuiri, și recuperarea unor

materiale cât mai reprezentative, în scopul surprinderii evoluției culturilor neo-eneolitice prezente în acest loc, prin deschiderea unor suprafețe de mai mari dimensiuni, cu posibilitatea efectuării permanente a verificărilor și racordărilor stratigrafice, și chiar a urmăririi microstratigrafiilor în complexele de suprafață și/sau de adâncime.

Această a doua unitate de cercetare (S.II / 2000) a oferit o serie de informații noi, confirmând și completându-le pe cele obținute în prealabil. Au fost astfel surprinse patru locuințe (3 de suprafață: L. 1, L. 3, L. 4 / 2000 și o alta, tot de suprafață dar care a suferit mai multe refaceri (reamenajări) L. 2 / 2000) aparținând culturii Coțofeni. Dintre acestea, L. 1 / 2000, cea a cărui colț sud-estic a fost surprins în S. I / 2000, s-a dovedit a fii de mari dimensiuni (6 x 4,5 m), axul lung fiind orientat pe direcția E - V.

Suprafața totală scoasă la suprafață a locuinței a fost de peste 85% din cea totală. Ea se prezenta sub forma unei aglomerări de materiale ceramice, fragmente de chirpici ars până la vitrifiere, cenușă, resturi de lemn carbonizat, un bogat material litic (cioplit și șlefuit) și osteologic. În interiorul locuinței au fost sesizate și gropi, probabil menajere, iar la demontare au putut fii surprinse inclusiv urmele gropilor de pari, cu resturi de lemn carbonizat.

Ceramica rezultată este de bună calitate, cu mult nisip în pastă, culoarea predominantă fiind cea cenușiu-brună, alături de speciile cenușii-negre, cărămizii-roșiatice, sau chiar gălbui. Decorul predominant este realizat prin incizii (înguste sau late), împunsături succesive, impresiuni, ornamente în relief, și mai rar, prin pastile aplicate de tip "boabe de linte". Formele cele mai frecvente sunt cele ale străchinilor, cu buza invazată sau ușor răsfrântă în exterior, a amforelor, a ceșcuțelor cu toartă supraînălțată, a vaselor de provizii de mari dimensiuni, vaselor globulare, etc.

Analiza tipologico-stilistică a materialelor ceramice a dus la încadrarea cultural-cronologică a locuirii Coțofeni de la Gorgan la sfârșitul primei etape (III a) și începutul celei de a doua (III b) din evoluția acestei culturi, conform periodizării propuse de Petre Roman.

Sub locuința Coțofeni (L. 1 / 2000), în următorul nivel de săpare, s-a relevat un complex (C. 1 / 2000) sub forma unei amenajări de formă dreptunghiulară (1,5 x 1 m), orientat NE - SV cu colțurile rotunjite și cu marginile ușor ridicate, realizat din chirpici ars, masiv. În preajma acestui complex au fost descoperite râșnițe de mână (3), dispuse la extremitatea nordică, aglomerări de chirpici ars fragmentat, fragmente de vase ceramice și chiar vase întregi.

Analiza tipologico-stilistică și a facturii pastei ceramice a făcut posibilă încadrarea cultural-cronologică a complexului și a nivelului stratigrafic căruia îi aparține, culturii eneolitice Tiszapolgar.

Materialele arheologice rezultate în urma săpăturilor din campaniile anului 2000, au parcurs primele etape de prelucrare (spălarea, curățarea, restaurarea-conservarea, etc.), la ora actuală ele aflându-se în depozitele și laboratoarele Universității "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia, în diferite stadii de prelucrare și valorificare științifică (desenarea, identificarea tipologică și cultural cronologică), în scopul publicării, pe complexe, pe epoci culturale și/sau, în ultimă instanță, sub forma unei lucrări monografice, de sit.

Trebuie menționat faptul că, înaintea campaniei din toamnă, în perimetrul movilei de pe vârful măgurii au fost efectuate prospecții magnetometrice, posibile ca urmare a colaborării cu William McCann (EuroScan LTD) din Londra. Operațiunile s-au efectuat cu ajutorul aparatului GEM 300, prototip, cu ajutorul căruia au fost relevate, pe hărți magnetice, principalele aglomerări de structuri arse, incendiate, aflate la diferite adâncimi.

De asemenea, în timpul săpăturii, în momentul descoperirii unor structuri incendiate de mari dimensiuni, au fost prelevate eșantioane reprezentative din acestea în scopul obținerii unor repere cronologice asupra complexelor, cu ajutorul metodei arheomagnetice (sau a magnetismului remanent). Analiza acestor eșantioane va fii realizată tot cu sprijinul și colaborarea William McCann, în cadrul unor laboratoare dotate cu aparatură specifică.

Pe viitor, se va urmări realizarea, în primul rând, într-o perioadă cât mai scurtă de timp, o ridicare topografică pertinentă a întregului perimetru al sitului (la o scară cât mai mare), racordată la sistemul geodezic și cadastral național, completată, concomitent, de o bornare și o caroiere a cestuia, necesare pentru deschiderea și evidența strictă a amplasării secțiunilor și suprafețelor proiectate, precum și pentru optima realizare a planurilor grafice, orizontale și verticale, pe elemente de nivelment. Se va urmării, de asemenea, obținerea unei hărți magnetometrice extinse a stațiunii, în funcție de care vor fi amplasate unitățile de cercetare. Prospectarea de suprafață se va completa și cu aportul unor metode și tehnici moderne, pentru obținerea unor informații prealabile, deosebit de importante și necesare în decursul săpăturii propriu-zise. De altfel de-a lungul întregii lor evoluții cercetările din acest punct, vor avea caracterul unui șantier arheologic-școală, unde studenții Universității 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, precum și cei de la alte universități din țară și din străinătate, ce doresc să se specializeze în arheologie preistorică, să aibă posibilitatea de a cunoaște, nemijlocit, cele mai moderne tehnici și metode de cercetare în arheologie. Cu sprijinul autorităților administrative locale, se va încerca împrejmuirea arealului supus cercetărilor arheologice, urmărindu-se, în măsura posibilităților - dictate de regimul de proprietate al locului - declararea lui ca rezervație arheologică sau conferirea, fie și pe un termen limitat (3 - 5 ani) a unui regim special care să permită efectuarea a unui regim special care să permită efectuarea nestingherită a cercetărilor arheologice, de orice fel, în perimetrul sitului de la Șeușa "Gorgan".

Ilustrația