197. Șeușa, com. Ciugud, jud. Alba

Punct: La cărarea morii (Cărarea morii)

Cod sit: 1124.01

Colectiv: Marius Ciută - responsabil (Univ. Alba Iulia), Cornel Beldiman (UCDC București, FI), Iosif Ferencz (MCDR Deva), Paula Mazăre (Univ. Alba Iulia); Beatrice Daisa, Marius Breazu Pataki George, Cosmin Truță - studenți, responsabili de sectoare

Desfășurate în perioada 1 - 30 iulie a.c., cercetările arheologice de la Șeușa - La cărarea morii, au continuat, în mod sistematic, investigarea - prin intermediul secțiunilor de control și informare stratigrafică și a casetelor - complexului de așezări aparținând epocilor și culturilor comunităților umane care au habitat în acest punct, demers început cu 5 ani în urmă, începând cu campania anului 1996.

Situl arheologic de la Șeușa - La cărarea morii, se află în sectorul vestic al Podișului Secașelor, pe terasa relativ înaltă a unui afluent de stânga al Mureșului, numit șeușița sau Pârâul Socilor. Din punct de vedere geo-morfologic arealul se caracterizează printr-un relief frământat, de tip podiș, cu văi adânci, orientate E - V, pe direcția de curgere a afluenților Mureșului și dealuri (măguri) înalte. Punctul în care se desfășoară cercetările arheologice se află la aproximativ 3,5 km SE de satul Șeușa, într-o zonă adăpostită, pe drumul de hotar care leagă această din urmă localitate de satul Daia Română, mai exact pe locul unei cariere de exploatare la suprafață a bentonitei.

Încă din anul 1987 (data începerii lucrărilor de exploatare a bentonitei), odată cu descoperirea primelor materiale arheologice, locul a intrat în atenția arheologilor specialiști, care au efectuat o serie de periegheze, în urma cărora o serie de materiale ce au fost recuperate au fost duse la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. Din păcate, lucrările efectuate în cadrul minei au distrus peste 80% din situl arheologic, stratul arheologic rămas, vizibil în partea superioară a profilului carierei la momentul demarării cercetărilor de salvare (devenite ulterior sistematice), reprezentând doar sectoarele marginale ale așezărilor suprapuse, care au existat pe această terasă a șeușiței.

Obiectivele principale ale săpăturilor întreprinse aici de-a lungul a 5 campanii succesive au fost: cunoașterea cât mai detaliată a situațiilor stratigrafice din diferite puncte ale sitului, surprinderea și dezvelirea cât mai multor complexe de locuire aparținând diferitelor locuiri succesive de aici (în special aparținând epocilor preistorice, iar în cadrul acestora cele neolitice timpurii), recuperarea, prelucrarea și analiza materialelor arheologice urmate de încadrări cultural-cronologice cât mai precise pe baza analogiilor cu materiale similare din situri arheologice contemporane. Dealtfel, în urma publicării, încă din primii ani ai cercetărilor, a unor realități și contexte aparținând celor mai timpurii orizonturi neolitice de aici (cultura Precriș), stațiunea arheologică a intrat în atenția cercetătorilor specialiști, materialele descoperite aici beneficiind deja de un loc aparte în "peisajul" procesului neolitizării teritoriilor nord-dunărene, în general, și transilvănene, în special.

Campania anului 2000, s-a axat în principal pe lămurirea definitivă a succesiunii stratigrafice din sectorul nord-vestic al sitului, aflat în cel mai de jos punct al terasei, precum și pe descoperirea unor noi complexe de locuire care să aparțină comunităților culturii Precriș, asemănătoare cu locuința descoperită în acest sector în anul 1997.

Au fost executate trei secțiuni de control și informare stratigrafică (S. IV - S. VI / 2000), și o casetă adiacentă secțiunii V / 2000, necesară dezvelirii integrale a unei locuințe de suprafață.

Secțiunea IV / 2000 (10 x 2m), orientată SE - NV, a relevat o situație stratigrafică ce a confirmat pe deplin situațiile obținute în campaniile anterioare: sub nivelul vegetal (arabil), ce conține materiale arheologice aparținând epocilor romană, medievală și modernă, se află un nivel consistent ce aparține locuirii romane din acest loc, cel mai probabil o fermă (villa rustica); sub acest nivel se află un altul, consistent la rândul lui, aparținând epocii Latène clasice (târzii), dacice; sub acesta s-a distins, sporadic, un nivel de locuire aparținând epocii Latène mijlocii, cu materiale de factură celtică; urmează un nivel aparținând epocii bronzului mijlociu (Wietenberg IV) de asemenea sporadic, sub care se află un strat neolitic timpuriu distinct, aparținând culturii Starèevo - Criș; direct pe sterilul arheologic este dispus un strat cultural ce conține depuneri arheologice aparținând culturii Precriș.

Au fost surprinse trei complexe:

- G. 1 / 2000, groapa aparținând epocii dacice, surprinsă doar parțial, în caroul 1, în apropierea profilului de N, de formă relativ neregulată, cu un diametru relativ de 2 m și adâncimea de -1,9 m (de la nivelul actual de călcare); pe fundul acesteia s-a relevat o lentilă de arsură neagră și lemn carbonizat; etc., pare a fi avut funcționalitatea ca groapă (depozit) de provizii. Pe fundul drept al acestui complex au fost descoperite patru pietre de mari dimensiuni (bolovani), în apropierea profilului nordic, în asociere cu urme de lemn carbonizat;

- G. 2 / 2000, de formă perfect rotundă, cu diametrul de aproximativ 1,5 m la gură, puternic cuptorită (în formă de clopot) care se adâncea puternic (0,8 m) în sterilul arheologic, galben-portocaliu, deosebit de dur (pietriș cimentat cu argilă). Lipsa materialelor arheologice și forma acesteia, la care se adaugă urmele de arsură și lemn carbonizat fac posibilă atribuirea unei funcționalități asemănătoare cu precedenta;

- G. 3 / 2000, de formă relativ rotundă, conturată în caroul 5, doar pe jumătate, cealaltă jumătate intrând sub profilul de N. Groapa aparține nivelului, respectiv epocii, romane. În cuprinsul ei, la o adâncime de aproximativ -0,8 m, a fost descoperit scheletul unui copil nou născut (M. 1 / 2000), care avea ca inventar o fibulă din bronz, de tip Latène târziu (a 2-a jumătate a secolului I p. Chr.) și un fragment dintr-un vas ceramic roman (o amforă cu toartă panglicată, aparținând speciei fine, de bună calitate, de culoare neagră). Credem, cel puțin în actualul stadiu al cercetărilor, că este vorba de mormântul unui copil aparținând unuia dintre lucrătorii autohtoni (daci), care în mod obișnuit erau folosiți ca mână de lucru în cadrul vilelor rustice din epoca stăpânirii romane. De reținut faptul că este primul și singurul mormânt (uman) descoperit până acum în întreg situl arheologic de la Șeușa - La cărarea morii.

Secțiunea V / 2000, având dimensiunile 10 x 2 x 2m, a fost executată având orientarea NE - SV și fiind perpendiculară pe direcția secțiunii IV.

Situația stratigrafică surprinsă în această secțiune s-a dovedit a fi, în linii mari, identică cu cea din secțiunea anterioară (vezi mai sus), astfel că nu vom insista asupra ei. În caroul 5 au fost surprinse urmele unei fundații aparținând unei construcții romane, probabil o anexă a villei rustice (aceași construcție a fost surprinsă în capătul estic al secțiunii IV).

Au fost surprinse patru complexe:

- G. 4 / 2000, o groapă aparținând stratului, respectiv epocii dacice, în cadrul căreia au fost distinse două faze distincte de umplere. Forma puternic cuptorită și descoperirea a două fibule dacice (una din bronz și a doua din fier), pledează pentru o altă funcționalitate decât precedentele.

- G. 5 / 2000, groapă de formă neregulată, de epocă dacică dar care a fost reutilizată, ulterior, în timpul epocii romane, ca groapă menajeră pentru materialele de construcție.

- G. 6 / 2000, complex de tip adâncit, de dimensiuni foarte mari (peste 4 m2 surprins în jumătatea nordică a secțiunii), distinsă pe ambele profile stratigrafice, care aparține epocii dacice. Credem că acest complex este același cu cel surprins în S. III / 1998 (C. 2 / 1998). Asupra funcționalității acestui tip de complex există mai multe ipoteze asupra cărora nu vom insista aici.

- L. 3 / 2000, o locuință de suprafață, pe pat de pietre, aparținând neoliticului timpuriu, mai precis culturii Precriș. Având dimensiunile de cca. 4 x 5 m. A necesitat deschiderea unei casete adiacente (C. I / 2000 = 4 x 2 m), spre E de carourile 4 și 5. Ca tehnică de construcție - pe pat de pietre consolidate și acoperite (fățuite, podite) cu argilă (bentonită) - aceasta dovedește similarități uimitoare cu L. 1 / 1997 și L. 2 / 1998, ambele aparținând celei mai timpurii locuiri umane de Șeușa - La cărarea morii, respectiv culturii Precriș. Materialul arheologic, destul de sărac (ceramică, obsidian, etc.), se află în curs de prelucrare, permițând o mai clară (fină) încadrare cultural-cronologică a complexului.

În capătul nord-estic al acestei secțiuni, în caroul 1, a fost surprinsă, pe o mică porțiune (cca. 25 - 30 cm) vechea

secțiune III / 1998, conturată deosebit de clar la răzuirea profilelor. Această situație - la care dealtfel urmăream să ajungem - s-a dovedit a fii deosebit de utilă în corectarea și actualizarea ridicării topografice, serios afectată de lucrările efectuate aici în toamna anului 1999 (de redare a terenului carierei în circuitul agricol), care au modificat configurația terenului și au smuls din pământ trei din cele patru borne existente.

Secțiunea VI / 2000, cu dimensiunile 10 x 2 x 2 m, a fost executată perpendicular pe direcția S. V / 2000, la o distanță de 10 m spre N (fiind astfel paralelă cu S. IV / 2000 și S. III / 1998). Succesiunile stratigrafice relevate au fost, la rândul lor, identice cu cele anterioare, cu specificația că în carourile 3 - 4 s-a conturat un zid roman, datat cu monedă de la Faustina a II-a. Au fost relevate două complexe:

- G. 7 / 2000, de formă relativ rotundă, aparținând nivelului dacic, care se adâncea în sterilul alb până la adâncimea de 2,1 m, fiind interpretată, pe baza similarității formei și a conținutului material cu complexele mai sus amintite, ca fiind o groapă de provizii.

- G. 8 / 2000, de formă perfect rotundă, ușor cuptorită, aparținând tot nivelului dacic, se adâncea până la o adâncime de -1,9 m. Aproape de fundul ei a fost descoperit scheletul întreg, dispus în formă anatomică, al unui câine de mari dimensiuni (1,1 x 0,9 m). Dată fiind apropierea acestui complex (cca. 6 - 7 m) de o altă groapă identică ca formă, descoperită în campaniile anterioare (G. 5 / 1997, care a furnizat scheletul întreg al unui cal, cu piesele metalice de harnașament), este posibil să ne aflăm într-o zonă sacră a așezării dacice, fiind binecunoscut acest tip de practică religioasă a acestor comunități, din realități similare, relevate în situri contemporane. Câinele pare să fi avut nu numai o talie impresionantă, ci și o vârstă avansată, pe care o bănuim judecând după gradul ridicat de uzură al dinților.

Campania din acest an, din situl arheologic de la Șeușa - "La cărarea morii" a furnizat rezultate importante, atât prin reconfirmarea succesiunilor culturale din această așezare, cât și prin complexele descoperite, unele dintre ele deosebit de interesante, care reconstituie viața cotidiană a diferitelor comunități umane care s-au perindat, de-a lungul diferitelor epoci și culturi în acest areal.

Materialele arheologice rezultate, se află în laboratoarele și depozitele de tranzit ale Universității "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia, în diferite stadii de prelucrare.

Situația actuală a sitului (distrus în proporție de peste 90%), precum și stadiul actual al cercetărilor, dovedesc faptul că la ora actuală au rămas neafectate doar sectoarele periferice, marginale ale locuirilor umane, preistorice și istorice. Zonele centrale ale așezărilor multistratificate de pe terasa șeușiței au fost distruse, definitiv, de excavațiile carierei de bentonită. Această situație, face ca în viitorul apropiat, probabil chiar în decursul campaniei anului 2001, să se procedeze la demersurile de încetare a cercetărilor arheologice sistematice din această stațiune, precum și preparativele, de ordin tehnic, pentru intrarea sitului arheologic în faza de conservare finală. Într-o perspectiva cât mai apropiată se va trece la sistematizarea tuturor informațiilor obținute de-a lungul cercetărilor de aici, la prelucrarea integrală a materialelor rezultate în urma săpăturilor în vederea conceperii unei monografii arheologice de sit.

Industria materiilor dure animale în așezarea neolitică timpurie de la Șeușa, jud. Alba

Corneliu Beldiman (UCDC București, FI)

Situl arheologic de la Șeușa - "La cărarea morii" (com. Ciugud, jud. Alba) se află pe terasa superioară stângă a Mureșului, la circa 1,5 km S de satul Șeușa și circa 1 km E de marginea comunei suburbane Ciugud. El a intrat în ultimii ani tot mai mult în atenția cercetătorilor din România, prin publicarea de către autorii cercetărilor a unor rapoarte, studii și articole. Alături de materialele arheologice aparținând epocilor romană și postromană, dacică clasică și Latène timpurie, epocii bronzului (cultura Wietenberg) și culturii Starèevo - Criș, la baza stratului arheologic, ce are uneori grosimi de peste 2 m, a fost surprins un strat distinct, dispus direct pe sterilul arheologic - constituit aici dintr-o argilă de culoare alb-cenușie (bentonită) - care, prin materialul arheologic furnizat a făcut posibilă identificarea unei locuiri aparținând celui mai vechi orizont neolitic din țara noastră, desemnat, de la un autor la altul, prin diferiți termeni, ca: orizont cultural Gura Baciului - Cârcea; faza I a culturii sau a complexului cultural Starèevo - Criș; cultura sau grupul cultural Cârcea; grupul cultural sau cultura Gura Baciului; orizont "de tip" sau "contemporan" cu Protosesklo. În ceea ce ne privește, am optat pentru termenul de cultură Precriș, ca fiind cel mai potrivit la acest moment al cercetărilor, necesară fiind, credem, impunerea unui termen unic, pentru evitarea în viitor a unor confuzii, care până acum s-au dovedit, de cele mai multe ori, inevitabile.

Campania anului 1997 a dus la descoperirea, în Caseta 11 B / 1997, în cuprinsul acestui nivel cultural, a unei locuințe de suprafață - notată de noi cu sigla L. 1 / 1997 - construită în tehnica numită "pe pat de pietre". Aceasta a furnizat un deosebit de bogat și interesant material arheologic, constând din: fragmente ceramice, utilaj litic și de os, plastică zoomorfă și antropomorfă, precum și resturi paleofaunistice.

Analiza tipologico-stilistică a ceramicii, sub toate aspectele sale (factură, forme, tehnici de decor, ornamente), la care s-a adăugat și studiul comparativ al materialelor în ansamblu cu artefactele din situri arheologice contemporane - cum ar fi cel de la Ocna Sibiului - "Triguri" și Cluj-Napoca - Gura Baciului - au făcut posibilă încadrarea cât mai exactă a complexului aflat în atenția noastră, respectiv, în cadrul culturii Precriș, cel mai probabil în prima fază a evoluției acesteia. Conform sistemului cultural-cronologic propus de Gheorghe Lazarovici, complexul ar aparține fazei, respectiv etapei I C - II A din evoluția culturii Starèevo - Criș.

Pe considerentele formulate mai sus am avansat ipoteza - necontestată, deocamdată - a posibilității de a ne afla în fața celei mai timpurii locuințe de acest tip (de suprafață, pe pat de pietre) din mediul neolitic de pe teritoriul românesc.

În cele ce urmează ne propunem prezentarea detaliată a unui lot important al materialelor arheologice descoperite în locuința L. 1 / 1997, mai precis a pieselor care ilustrează industria materiilor dure animale (IMDA).

În continuarea acestor eforturi, demersul de față urmărește să ofere, în premieră, o sinteză asupra inventarului artefactelor din materii dure animale (os, corn, dinți), conform reperelor metodologice actuale ale domeniului. Acest lot se înscrie printre cele mai timpurii databile în neolitic, având avantajul recuperării complete dintr-un complex închis, bine reperat stratigrafic și studiat exhaustiv. Este aplicată clasificarea tipologică elaborată recent și inclusă în lucrarea de doctorat a unuia dintre autori - cf. C. Beldiman, Industria materiilor dure animale în paleoliticul superior, epipaleolitic și neoliticul timpuriu pe teritoriul României, București, 1999.

Ocupând un loc important în cadrul activităților curente de subzistență sau în sfera manifestărilor de ordin artistic/estetic ale diverselor comunități preistorice (și nu numai), industria materiilor dure animale (IMDA) sau industria osului, cum a consacrat-o tradiția cercetării) pune la dispoziție date foarte valoroase, încă receptate sumar și subexploatate în mediul de cercetare de la noi. Acest gen particular de industrie și potențialul său informațional este ilustrat în mod remarcabil și prin structura inventarului vestigiilor mobile de la Șeușa.

Lotul analizat cu acest prilej însumează un efectiv total de 15 piese (N total = 15). Reexaminarea lotului materialelor paleofaunistice poate rezerva surpriza identificării altor piese aparținând IMDA (eboșe, materii prime în fazele inițiale ale aplicării ‹‹lanțului operator››, fragmente etc.), care se vor insera într-un studiu viitor.

Sub raportul materiilor prime, piesele ilustrează prezența, în proporții diferite, a unei singure mari categorii: oasele lungi și plate de mamifere domestice (metapodii; oase lungi nedeterminabile; humerus; corpuri costale).

Speciile prezente sunt: bovinele; ovicaprinele; cerbul. Predomină speciile domestice, aceasta fiind, de altfel, o caracteristică de bază a IMDA neolitice timpurii. Structura tipologică a lotului include un număr de 2 categorii, 4 grupe tipologice și 9 tipuri, fiecare cu mai multe subtipuri (cf. histogramele). Cea mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 13 piese, dintre care 6 sunt diverse tipuri de vârfuri; un lot modest (7 piese) este format de lingurile-spatule și netezitoare. Piesele tehnice sunt atestate prin efective mici (2 piese). Ponderea diverselor tipuri este redată în histograme.

În acest context se subliniază importanța particulară a reprezentării dominante a unor tipuri de unelte, precum vârfurile și netezitorele de tip I A și I B, ca și lingurile-spatule de tip I F.

Vârfurile sunt realizate pe metapodii de ovicaprine prin despicare și șlefuire (abraziune multidirecțională). Cele mai multe aparțin unor tipuri/subtipuri comune IMDA preistorice, începând cu epoca neolitică. Lotul de la Șeușa include și un tip de vârf nou, unicat, atestat aici pentru prima dată în preistoria României: este vorba de un vârf de tip I A 8 (pe semimetapod de ovicaprine cu perforație proximală). Din punct de vedere funcțional, el avea rolul combinat de perforator și ac. Trebuie menționată și raritatea în neoliticul timpuriu a vârfurilor masive pe ulna de bovine (I A 10), tip reprezentat, de asemenea, în lotul de la Șeușa, utilizat, probabil ca perforator pentru piei groase de bovine sau ca unealtă de împletit fibre vegetale groase.

Netezitoarele (grupa tipologică I B) sunt prezente printr-o piesă finită și una în curs de prelucrare. Aceste piese erau folosite în prelucrarea pieilor, a lemnului și în fasonarea ceramicii. Efectivul IMDA de la Șeușa deține, în cazul acestei grupe tipologice, o altă prioritate; este vorba de atestarea, fără analogii, deocamdată, a unui tip nou de netezitor (I B 11 = pe fragment de os lung cu fantă); piesa era, probabil, folosită pentru finisarea curelelor, ipoteză funcțională formulată provizoriu.

Lingurile-spatule (grupa tipologică I F) sunt realizate pe fragmente de oase lungi de bovine (metapodii) și semi-corpuri costale; aparțin tipului I F 10 (de formă trapezoidală).

Două piese tehnice (grupa tipologică V A) reprezintă resturi de prelucrare și au o importanță majoră în reconstituirea ‹‹lanțului operator››; este vorba de un metapod neepifizat de bovine cu urme de debitaj axial (șănțuire) și transversal (tăiere); el exemplifică în mod clar etapele debitajului acestui gen de materie primă. A doua piesă tehnică este un metapod de cerb cu urme de tăiere a ligamentelor și fracturi pe diafiză, realizate prin percuție directă; el a fost prelevat și pregătit, probabil, pentru a fi utilizat în fabricarea netezitoarelor sau lingurilor.

Lucrarea etalează parametrii morfologiei și ai morfometriei artefactelor. În același timp, se elucidează aspectele complexe ale fabricării diverselor tipuri, abordându-se în mod exhaustiv aspectele legate de definirea etapelor ‹‹lanțului operator›› (chaîne opératoire), de la criteriile alegerii materiilor prime și până la procedeele tehnice specifice debitajului și fasonării. Un loc important este rezervat formulării ipotezelor funcționalității, pe baza analizei în microscopie optică de mică putere a urmelor de uzură.

Asocierea diverselor tipuri de piese din MDA în complexul cercetat ilustrează elocvent contextul curent domestic al descoperirii in situ a acestora, al fabricării și al utilizării lor: este vorba de contextul de fabricare, de utilizare și de stocare (contextul intra-sit). Pe baza datelor importante de care dispunem, relative la inventarul L. 1 și a paralelelor cu alte situații, este de acceptat că fabricarea artefactelor din MDA se făcea în contextul domestic obișnuit al fiecărei gospodării și nu ilustra practicarea unui meșteșug specializat (piesele neterminate, materia primă sau resturile de prelucrare).

Sunt detaliate și aspectele în conexiune cu ocupațiile documentate de IMDA: prelucrarea pieilor; asamblarea pieilor și a materialelor textile; împletitul fibrelor vegetale și animale; prelucrarea lemnului; utilizarea instrumentarului domestic de tipul lingurilor-spatule pentru îngurgitarea alimentelor sau pentru colectarea făinii de pe râșnițele de tip plat.

Asocierile în complex argumentează ipoteza complementarității funcționale a unor tipuri de artefacte din MDA, susținute și de rezultatele analizei urmelor de uzură; astfel, ilustrativ în acest sens este cazul diverselor tipuri de vârfuri.

Sunt reliefate elementele de specific în sit pe plan paleotehnologic și de inserție a IMDA în domeniul mai larg al paleoeconomiei.

Situl de la Șeușa ne oferă importante repere pentru studiul comportamentului tehnologic în sfera IMDA al celor mai vechi comunități neolitice de pe teritoriul României, ilustrând în mod concludent aportul acestui gen particular de industrie la elucidarea unor aspecte paleoeconomice specifice la începuturile vieții sedentare.