196. Suceava, jud. Suceava

Punct: Curtea domnească

Cod sit: 146272.03

Colectiv: Mircea D. Matei (UV Târgoviște), Gheorghe Sion (CPPCN), Florin Hău, Monica Gogu (MNB Suceava), Viorel Blănaru (OPCN Suceava)

Obiectivele campaniei desfășurate pe parcursul anului 2000 au vizat extinderea cercetării sistematice în cuprinsul ariei numite convențional "sectorul sud" și anume, pe platoul situat în fața ruinelor păstrate ale Curții domnești, datând, din a doua jumătate a secolului al XV-lea (etapele de construcție Ștefan cel Mare) și din prima jumătate a secolului al XVII-lea (etapele de construcție consolidări și extinderi Vasile Lupu).

O atenție specială a fost acordată prelungirii spre N a secțiunii S. 1 / 1999, motivat de faptul că, cercetările din timpul campaniei precedente puseseră în evidență, posibilitatea reperării unor dimensiuni planimetrice mult mai ample, pentru locuința L. 5, despre care se cunoșteau unele amănunte încă din anul 1987.

Problema nu lipsită de interes a posibilității existenței (pe latura de V a complexului) a unui zid de incintă, a determinat deschiderea casetei C. 6 / 2000, care, a fost poziționată pe colțul sud-vestic al corpului de ruine - aripa de N1.

Alte două obiective de interes major, au concentrat de asemenea atenția echipei de cercetare și anume:

a). Investigarea cu mijloace specifice a complexului reprezentat de pivnița de piatră descoperită în anul anterior - construcție convențional notată cu reperul grafic C. 6

b). reprofilarea săpăturilor efectuate de regretatul Emil I. Emandi, pe la începutul anilor '90 cu scopul decopertării și identificării reperelor stratigrafice necesare datării turnului T. 2, descoperit cu acea ocazie.

Câteva sondaje de mai mică amploare, au fost efectuate în zone de teren adiacente celor deja menționate, unele dintre acestea oferind membrilor echipei de cercetare satisfacții chiar peste așteptări.

Secțiunea S. 6 / 2000 reprezintă prelungirea spre N a secțiunii S. 1 / 1999, inclusiv cu intenția de a completa traseul unei magistrale stratigrafice, inițial concepută, cu ocazia cercetărilor din anul 1998. Traversând pe aceeași direcție corpul de ruine al Curții domnești, secțiunea S. 6 a fost extinsă până la o distanță de cca. 10 m dincolo de ruine.

Rezultatul cu totul notabil al acestei cercetări a determinat dezvelirea laturii de V a pivniței aparținând locuinței L. 5, care s-a dovedit a avea o lungime de cca. 11 m. Un bogat material ceramic, precum și câteva monede descoperite in situ, au confirmat datarea acestui complex de proporții impresionante, în intervalul definit de sfârșitul secolului al XIV-lea și mijlocul secolului al XV-lea. (Construcția fusese amenajată din bârne-talpă, stâlpi masivi de susținere, podea de scânduri și scânduri exterioare, marcând incinta subterană a complexului).

La N de corpul de ruine, extinderea cercetării, a pus în evidență din punct de vedere stratigrafic, profilul secționat al gropii care a fost amenajată pentru a adăposti volumul pivniței, precum și nivelul ei de săpare, ce coincide nivelului mușatin, datând din ultimii ani ai secolului al XIV-lea. (Cercetarea va fi extinsă cu prilejul campaniilor următoare, astfel încât, să se poată preciza lățimea acestui impresionant complex, ținând nemijlocit de prima etapă a amenajării Curții domnești din Suceava).

După unele indicii consemnate pe parcursul campaniei din anul precedent, în zona situată imediat la SV de complexul L. 5, a fost extinsă o casetă cercetată atunci, prilej cu care, s-a putut investiga un alt complex, a cărui inițială structură supraterană s-a prăbușit în interiorul bine delimitat in situ de bârnele-talpă ale pivniței; complexul a primit indicativul L. 6. (O monedă și suficient de multe fragmente ceramice din categoria celor bine-cunoscute la Curtea domnească din Suceava, sugerează încadrarea cronologică a acestui complex, de asemenea, în intervalul delimitat de sfârșitul secolului al XIV-lea și jumătatea secolului următor).

Deschiderea casetei C. 6 / 2000, a determinat descoperirea unui nou complex, a cărui latură de vest, a putut fi determinată doar parțial. Locuința L. 7, contemporană sub toate aspectele cu cele deja descrise până acum, prezintă în mod caracteristic aceleași particularități.

Extinderea spre N a acestei casete a prilejuit și constatarea câtorva noi și interesante relații planimetrice și stratigrafice dintre care consemnăm aici, talpa unui zid cu grosimea de cca. 0,3 m care este orientat V - E și intră pe sub fundația corpului clădit de Ștefan cel Mare în a doua jumătate a secolului al XV-lea și fundația altui complex, zidită din piatră legată cu mortar ținând, după toate aparențele, de configurația locuinței L. 4 cercetată cu prilejul săpăturilor din anul 1985. (Un grav deranjament stratigrafic produs pe la sfârșitul secolului trecut în această zonă, nu a permis formularea unor concluzii cât se poate de limpezi, referitoare la datarea certă a acestor trasee de zidărie, astfel încât, la această dată, prudent este să opinăm doar că, ambele au dispărut în momentul în care a fost ridicat corpul de clădiri edificat de Ștefan cel Mare, în perioada deja menționată).

Cu deosebite eforturi, dată fiind adâncimea mare până la care a trebuit efectuată săpătura, (cca. 3,5 m), a fost reluată cercetarea complexului C. 6 - pivnița de piatră, datând din perioada începutului domniei lui Alexandru cel Bun.

A fost decopertată și astfel delimitată, intrarea în trepte a acestui complex, situată pe latura de N a pivniței și de asemenea, a fost cercetată latura de E a complexului. Demantelarea zidului de pe această latură, despre care credem că s-a produs cu ocazia lucrărilor de amenajare poruncite de Vasile Lupu (1634 - 1653), a făcut ca aici să nu se mai păstreze nașterea bolții pe care, o constataserăm cu prilejul cercetărilor efectuate în campania 1999, în zona zidului opus. A atras însă atenția faptul că, pe fața interioară a acestei laturi, s-a păstrat o suprafață destul de mare de tencuială și că, spre extremitatea sudică a aceleiași laturi, a fost descoperită o nișă de proporții considerabile.

Din pricina încheierii campaniei, înainte ca extinderea spre S a casetei C. 1 / 2000 să fi fost posibilă, nici la această dată nu se cunoaște lungimea acestui complex. Se știe însă faptul că, la V de prezența lui, s-au putut stabili și data, urmele altei pivnițe, amenajată din bârne de lemn, a cărei latură de est, abia dacă a putut fi dedusă, din pricina acelorași deranjamente moderne care au afectat și în această zonă situl Curții domnești. Sub indicativul L. 12 (?), acest complex își așteaptă cercetarea din anul acesta, deși datarea lui, după repere oferite de fragmentele ceramice și monedele descoperite, îl situează cert în limitele aceleiași perioade, datând de la sfârșitul secolului al XIV-lea și mijlocul celui următor.

Prin importanța și caracterul oarecum spectaculos al descoperirilor, dar și prin cantitatea mare de efort întrebuințată, refacerea profilelor săpăturii regretatului Emil I. Emandi, în zona turnului T. 2, a determinat obținerea celor mai interesante date planimetrice de pe întreg parcursul campaniei 2000. Cu oarecare șansă, au fost certificate următoarele aspecte:

a). Turnul T. 2, a fost construit la sfârșitul perioadei de domnie a voievodului Petru Mușat, construcția prezentând particularitatea de a fi fost fundată, pe întreaga suprafață a patrulaterului închis de laturile sale, în sistemul de consolidare a terenului cu piloți.

b). În zona nord-vestică a refacerii profilelor săpăturii din anii '90 a fost descoperit un complex cu lățimea de 5,5 m, datând cel mai târziu din vremea începuturilor domniei lui Alexandru cel Bun - și în acest caz avem de a face cu unele particularități, între altele, aceea că pe latura de S a complexului există urmele încă bine păstrate ale unui jgheab, înclinat dinspre exterior spre interior, lat de cca. 0,3 m "tălpuit" fiind, cu un strat gros de cca. 5 - 8 cm de mortar de bună calitate.

c). În sectorul estic al refacerii săpăturilor E. I. Emandi, sub cuvertura stratului de pietriș așternută în primele decenii ale secolului al XV-lea, au fost reperate amprentele foarte bine conservate ale unui pavaj, amenajat din lespezi de râu așezate direct pe stratul mușatin de la Curtea Domnească - în sectoarele cercetate de noi, nu s-au mai păstrat lespezile, ceea ce denotă faptul că, acestea vor fi fost extrase și folosite în alte scopuri.

d). În colțul sud-estic al incintei reprofilate, au apărut lespezile mari, de carieră, ale unui pavaj care a fost datat în timpul domniei lui Alexandru cel Bun.

e). În zona aferentă laturii de N a perimetrului refăcut al menționatei cercetări, a fost identificat colțul sud-estic al construcției C. 1, cercetată în anul 1974 (pe baza materialelor arheologice recoltate, sunt unele indicii pentru datarea ceva mai timpurie a distrugerii și dispariției acestui complex).

Noi și de asemenea interesante date, au fost culese cu prilejul efectuării câtorva sondaje secundare, în apropierea unora dintre complexele deja menționate. De departe, cel mai interesant aspect constatat în aceste împrejurări, l-a constituit descoperirea complexului C. 8, (secțiunea S. 1 / 2000) care prezintă particularitatea de a fi un complex de suprafață, datat cu monede recoltate de pe nivelul interior de călcare, emisiuni atribuite voievodului Petru I Mușat (1375 - 1391).

În legătură cu acest complex a surprins mai întâi faptul că el se află situat aproximativ la egală distanță de complexele C. 6 și C. 7 și mai apoi faptul că, latura sa de V nu a putut fi determinată din pricina demantelării sale, probabil la data la care constructorii complexului C. 6 au pregătit terenul pentru amenajarea lui. O altă particularitate o reprezintă și faptul că, în zona a ceea ce pare la această dată ca fiind colțul sud-estic al complexului C. 8, a fost descoperită o anomalie în maniera de amenajare a zidăriei și anume: asizele fundației ocolesc cu grijă un spațiu de formă aproximativ circulară cu diametrul de cca. 0,5 m, a cărui destinație rămâne deocamdată incertă pentru o asemenea construcție de suprafață. Continuarea cercetării acestui complex în campania care urmează, va oferi - sperăm - date dintre cele mai interesante referitoare la acest aspect oarecum inedit.

În concluzie, rezultatul major al campaniei din anul 2000, îl constituie faptul că, pe seama realităților stratigrafice și planimetrice consemnate, a putut fi determinată o structură neobișnuit de complexă a amenajării spațiului Curții domnești de la Suceava, datând din perioada de dinaintea lucrărilor ordonate de Ștefan cel Mare, în a doua jumătate a secolului al XV-lea.

Invariabil, încetarea funcționării tuturor complexelor menționate, se situează undeva în preajma ultimilor ani care marchează sfârșitul primei jumătăți a secolului al XV-lea când, un incendiu devastator, va fi cuprins întreg orașul, sau numai construcțiile din cadrul Curții Domnești.

În calitate de ordonator principal de credite, Ministerul Culturii și Cultelor, prin Oficiul Național pentru Protecția Patrimoniului (Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Național - București), au contribuit în mod esențial la creșterea colecțiilor Muzeului Național al Bucovinei din Suceava, dacă se are în vedere faptul că, o impresionantă cantitate de materiale aparținând categoriei patrimoniului mobil, a fost inventariată, clasificată și adăpostită în depozitele muzeului.

Cele mai interesante piese - monede, obiecte din bronz, cahle, vase întregibile etc. - au parcurs și/sau parcurg încă, etapele specifice proceselor de restaurare și conservare.

Întreaga cantitate de informații a fost stocată și prelucrată, în majoritatea cazurilor cu mijloace digitale, de la cele peste șapte sute de imagini tehnice culese în timpul desfășurării cercetărilor și până la amănunțitele date rezultate în urma prelucrării materialelor și informațiilor cu caracter științific.

În baza unor relații contractuale concret prestabilite, Centrului de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Național - București, îi revine onoranta misiune de a elabora, cât de curând, studiul de fezabilitate, iar în viitor, fundamentele proiectului de restaurare al acestui complex arhitectural - monumental de o deosebită valoare patrimonială.

Note

1. Sinteza datelor planimetrice culese în timpul campaniilor din anii 1999 - 2000, este prezentată în conținutul schiței cartografice din figura anexată prezentului raport.

Ilustrație