193. Strei, or. Călan, jud. Hunedoara

Punct: Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului"

Cod sit: 87530.02

Colectiv: Adriana Pescaru - responsabil, Nicolae Cătălin Rișcuța, Iosif Vasile Ferencz (MCDR Deva)

Satul Strei se află situat pe cursul inferior al văii Streiului, pe malul stâng al râului, în apropierea orașului Călan și a Streisângeorgiului, care se află pe malul opus. Biserica datând din secolul al XIII-lea, este amplasată pe terasa înaltă a râului, în mijlocul vechiului cimitir al satului. Situl a mai fost investigat în două campanii, între anii 1969 - 1970, cu prilejul restaurării monumentului istoric, de către Radu Popa și Gheorghe Lazin, rezultatele săpăturii fiind publicate parțial. Cercetările au evidențiat faptul că cimitirul și biserica suprapun o villa rustica. Deasemenea, în imediata vecinătate a fost cercetată o așezare datând din sec. al IV-lea.

Cu această ocazie a fost consolidată terasa prin realizarea unui zid din piatră la cca. 20 m spre E de monument și umplerea cu pământ a golului rezultat, până la nivelul bisericii. Totodată, a fost amenajat un sistem de preluare a apelor provenite din precipitații.

Inițial, prezența noastră la acest obiectiv a avut ca scop urmărirea și salvarea vestigiilor care ar fi putut fi afectate de lucrările de sistematizare a zonei din jurul monumentului și de realizare a unui nou sistem de colectare a apelor provenite din precipitații. Ca urmare, în timpul lucrărilor a fost surprinsă, pe latura sudică a navei, o amenajare din lespezi de piatră care au adăpostit un mormânt de copil. Pe latura de N a fost descoperit un schelet deranjat de amenajarea paratrăsnetului.

Apariția unei lespezi de piatră la cca. 2,1 m distanță de pragul intrării de pe latura sudică a bisericii, ne-a determinat să trasăm o casetă cu dimensiunile de 3 x 1,7 m, pentru a cerceta acest mormânt. Săpătura a scos la iveală trei schelete. Numai unul dintre ele, cel a cărui mormânt fusese acoperit cu lespedea amintită, avea ca inventar, pe degetul inelar al mâinii drepte o verigă din argint. Din păcate însă, el nu reprezintă un element de datare.

În momentul amenajării pantei necesare scurgerii apei, în apropierea colțului nord-estic al altarului bisericii, a ieșit la iveală o aglomerare de pietre, pentru cercetarea căreia a fost trasată o suprafață cu dimensiunile de 7,5 x 9 x 10 x 8 m. Ea a fost delimitată spre N de canalul pentru colectarea apelor, existent încă din anul 1970, al cărui duct este sinuos. Latura vestică pornea din dreptul colțului navei și întâlnea canalul menționat. La S, marginea suprafeței pornea de la 0,5 m de colțul nord-estic al altarului.

Odată cu excavarea primului strat, cel vegetal, a apărut un nivel de dărâmătură care cuprindea atât piatră cât și numeroase cărămizi, precum și material tegular roman. Odată cu îndepărtarea dărâmăturii a fost scos în evidență zidul unei clădiri. El a fost construit pe o fundație din piatră de râu, nelegată cu mortar, ci numai cu pământ bătut. Elevația era realizată din doi paramenți, alcătuiți din piatră nefasonată, sau fasonată sumar și un miez din piatră de râu. Elevația era prinsă cu mortar. La realizarea acestui zid a fost folosită aceeași tehnică ca și la ridicarea acelui pronaos atașat bisericii la V de turnul acesteia.

Pentru a ne edifica în privința ductului zidului spre sud, am trasat o secțiune, notată S1, cu dimensiunile de 6,5 x 1,5 m, pornind de la axul altarului, lăsând un martor de 0,6 m. și în această secțiune a fost surprinsă acea dărâmătură, însă pe o suprafață de cca. 1 x 4 m, ea a fost demontată în cursul unei săpături arheologice anterioare.

În interiorul altarului capelei reformate al cărei duct a fost evidențiat în urma săpăturilor din anii 1969 - 1970 am efectuat o altă casetă C2, în care a fost descoperit un mormânt fără inventar. La adâncimea de -1,8 m a fost surprins un complex conținând puține fragmente ceramice databile în perioada de tranziție de la eneolitic la epoca bronzului. Complexul, poate fi marginea unei locuințe de tipul celor adâncite ce cobora până la -1,8 m.

Imediat sub nivelul de dărâmătură menționat anterior au început să apară morminte. Dintre ele, doar puține au avut obiecte de inventar. șase aveau monede, dintre care cele mai vechi sunt datate în secolul al XVI-lea. În total au fost descoperite 48 morminte.

Cercetărilor viitoare le revine sarcina de a elucida funcționalitatea ansamblului din care făcea parte zidul descoperit de noi.