192. Stelnica, com. Stelnica, jud. Ialomița

Punct: Grădiștea Mare

Cod sit: 94508.03

Colectiv: Niculae Conovici - responsabil, Anca Ganciu (IAB), Gheorghe Matei (MJ Ialomița)

Grădiștea Mare este o ridicătură de teren din Balta Borcei, cu o suprafață de cca. 15 ha și o înălțime relativă față de terenul din jur de 0,5 - 2 m, situată la cca. 3 km NNE de bacul de traversare de la Stelnica. Cercetările arheologice începute în 1987 au interceptat aici mai multe etape de ocupare a terenului: o așezare neolitică (cultura Boian), distrusă în cea mai mare parte, o alta aparținând culturii Coslogeni de la sfârșitul epocii bronzului, o necropolă getică birituală, diferite locuințe și alte amenajări din evul mediu târziu și epoca modernă. În anul 2000 a fost interceptată o groapă hallstattiană. Locuirile medievală și modernă împreună cu amenajările contemporane efectuate de fostul I.A.S., care au implicat masive deplasări de pământ cu mijloace mecanice au afectat în mare măsură nivelurile pre- și protoistorice.

În anul 2000, săpăturile arheologice în necropola getică de la Stelnica - Grădiștea Mare s-au desfășurat în perioada 14 iulie - 2 august.

S-a continuat cercetarea în zona estică a necropolei, prin secțiunile S. XII - 1 și S. XI - 1, care au arătat că ne aflăm în limita sa estică. S. IX - 1 și VIII - 1 au fost și ele lipsite de complexe getice în jumătatea de E. Au fost reluate cercetările în zona vestică, prin S. XVIII, XIX și XX. Aceste ultime secțiuni nu au fost încheiate, urmând a fi continuate în campania următoare.

Vestigii medievale și moderne. Complexele medievale târzii și moderne au apărut în continuare în toate sectoarele.

Două șiruri paralele de gropi cilindrice conținând pari de lemn putreziți (d = 14 - 20 cm), delimitând probabil o uliță mărginită de garduri, a apărut în S. XII - 1 și S. XI - 1, C. 15 - 17. Ele vin în continuarea celor din secțiunile săpate anterior. Sfârșitul acestei "ulițe" era în S. XI - 1, unde nu au mai apărut decât două gropi de pari. Judecând după adâncimea redusă la care au apărut, aceste garduri au fost cu puțin anterioare apariției I.A.S-ului. Din aceeași perioadă (sec. XIX - prima jumătate a sec. XX) mai sunt două gropi de par din S. XII - 1 și Gr. 93, tronconică, care tăia podeaua unei locuințe medievale cu cuptor. Alte gropi moderne de pari au apărut în zona vestică, în S. XVIII. Cea din C. 5 a deranjat un mormânt de incinerație getic (M. 237). Două gropi de par, ceva mai vechi, fără urme de lemn în ele, au apărut în S. IX - 1. Alte gropi moderne au fost descoperite în S. IX - 1și S. VIII - 1.

Din locuirea medievală târzie fac parte patru locuințe apărute în S. XII - 1, una mai mică (C. 14 - 15) și două vetre în aer liber. Elementele de datare pentru aceste locuințe sunt fragmentele ceramice, unele smălțuite, de factură locală, fragmente de la un vas smălțuit cu decor vegetal de factură orientală și două lulele turcești.

Necropola getică. Săpăturile din acest an au evidențiat faptul că în partea de E am ajuns la marginea necropolei getice. Singurul mormânt apărut în această zonă este M. 228, din capătul de V al S. XII - 1. Este posibil ca locuințele medievale să fi deranjat totuși unele morminte, așa cum a arătat descoperirea unor oase calcinate pe vatra cuptorului locuinței din S. XII - 1. La fel, în S. IX - 1 și S. VIII - 1, care se află mult mai spre V, morminte getice au apărut numai în jumătatea lor vestică.

În campania anului 2000 au fost cercetate 22 morminte, dintre care 4 de înhumație, 2 (?) de incinerație cu oasele depuse direct pe sol și groapă alungită și 19 de incinerație cu urnă. Datorită adâncimii mici la care se aflau, aproape toate au fost deranjate de lucrările agricole. Face excepție M. 233, de înhumație, aflat la -0,68 m.

Mormintele de înhumație. M. 228, identificat încă din 1998 în capătul de V al S. XII - 1 și martorul spre S. XIII - 1, dar cercetat în acest an, era orientat ESE - NNV. Scheletul era așezat în decubit dorsal, cu brațele aduse pe piept. Picioarele de la genunchi în jos nu se păstrau, fiind distruse de un șanț modern. Craniul nu a putut fi recuperat, dispărând în intervalul dintre cele două campanii. Aparținea unui adult, poate de sex feminin după conformația oaselor.

M. 233, descoperit în S. VIII - 1, C. 1, era și el lipsit de orice inventar. Orientare SSE - NNV. Scheletul se afla într-o poziție oarecum nefirească: era chircit pe partea dreaptă, dar piciorul drept era mai puternic îndoit, cu genunchiul ridicat. Brațele erau încrucișate cu palmele aduse spre umeri. Capul era cu privirea spre NE, dar cu partea occipitală în sus, ca și cum ar fi stat ridicat. În legătură cu această poziție se poate presupune fie că persoana respectivă a fost depusă în stare de moarte aparentă, fie că a fost pus într-un sac sau giulgiu, înainte de apariția lui rigor mortis. Este un schelet de adult.

M. 237, descoperit în S. XVIII, C. 3 - 4, la -0,25 m, de adult, avea orientarea SSE - NNV. Craniul și partea superioară dreaptă a toracelui au fost distruse de o groapă de par modernă. Din craniu nu s-a mai păstrat decât o parte din calotă. Nu avea inventar. Acest mormânt de înhumație era flancat în zona picioarelor de patru morminte de incinerație cu urnă (M. 234, 236, 238, 239).

M. 249, descoperit în S. X - 1 și S. IX - 1, C. 7, la -0,65 m, nu avea oseminte. La descoperirea lui în 1998 am presupus că era o galerie de animal, deși avea orientarea clară a unui mormânt getic, SSE - NNV. În acest an, în capătul de SSE au apărut însă două lespezi de piatră suprapuse parțial și o fusaiolă. Acest tip de inventar este caracteristic în necropola noastră pentru multe morminte de înhumație aparținând unor persoane de sex feminin. Acest fapt ne determină să atribuim și acestei gropi alungite semnificația de mormânt de înhumație. În martorul dintre cele două secțiuni apărea și o intervenție modernă care suprapunea groapa. Lipsa scheletului s-ar putea explica așadar prin deranjarea mormântului în epoca modernă, dar poate mai bine prin clasificarea mormântului în categoria cenotafurilor. O intervenție modernă nu avea cum să duc dispariția completă a unui schelet decât în urma unei săpături arheologice anterioare, ceea ce nu este cazul.

Mormintele de incinerație. M. 230, din S. IX - 1, C. 3 făcea parte din categoria mormintelor cu groapă alungită și osemintele depuse direct pe sol. El se afla la cca. 1 m spre S de M. 227, de același tip, descoperit în 1998. Forma gropii nu a putut fi distinsă, în parte și datorită unor intervenții moderne. Ea poate fi însă dedusă din poziția inventarului, respectiv spre SSE, la -0,43 m au apărut fragmente dintr-un vas în formă de clopot, lucrat cu mâna, decorat la partea superioară cu proeminențe și "potcoave" în relief și cu apucători semiovale sub diametrul maxim. Spre NNE s-au găsit alte două vase, practic întregi: o cupă cu picior tronconic, lucrată la roată și decorată cu caneluri orizontale atât pe cupă, cât și pe picior; spre dreapta se afla un pahar mic lucrat cu mâna. În interiorul cupei și în afara ei au apărut oasele calcinate împreună cu obiectele personale ale defunctei, trecute prin foc: două aplice din fier, una trapezoidală și alta discoidală, un inel de bronz cu șaton plat, un obiect din sârmă de bronz (fibulă ?) și o aplicație în formă de elice tripaletată din bronz. Osemintele calcinate și cele două vase se aflau la adâncimea de -0,61 m. Nu avem certitudinea că toate oasele calcinate se aflau inițial la interiorul cupei cu picior.

Un alt mormânt care ar aparține aceleiași categorii era M. 245, aflat în S. XVIII, C. 1, la numai -0,15 m adâncime, în arătură. El se prezenta sub forma unei aglomerări de oase calcinate împreună cu un obiect neidentificat din bronz (complet topit). În apropiere, de jur împrejur, au fost găsite numeroase fragmente de amforă, probabil de la același exemplar. Printre oase s-au găsit și două fragmente ceramice lucrate cu mâna. Cum nu au fost descoperite urme certe ale unei urne, presupunem că amfora și vasul lucrat cu mâna erau vase de ofrandă ale unui mormânt cu osemintele depuse pe sol. Nu excludem nici posibilitatea ca la adâncirea săpăturii să mai apară și alte resturi ale M. 245.

Cele mai numeroase morminte descoperite în acest an aparțin tipului de incinerație cu urnă.

M. 229, descoperit în S. IX - 1, C. 1, -0,38 m, se distinge prin inventarul său deosebit. El a fost parțial deranjat de intervenții moderne, cu fragmente împrăștiate de plug. Urna era un vas cu corp globular și fundul evazat, cu umbo, lucrat cu mâna și lustruit la exterior; partea superioară lipsea dar presupunem că era vorba de o cană. El era acoperit cu numeroase fragmente trecute prin foc și deformate ale unui obiect din tablă de bronz. Analiza fragmentelor a dus la concluzia că erau resturile unui coif cu obrăzarele prinse cu balamale. Printre osemintele din urnă s-au descoperit: o cataramă de harnașament masivă din bronz; resturi dintr-o zăbală compusă din inele, cu psalii în formă de S din fier, foarte corodate și incomplete; resturi dintr-un obiect de tablă de fier, trecut prin foc. Este al doilea mormânt de războinic descoperit în necropolă, după M. 151 (fără urnă, dar cu zăbală, psalii și cataramă de harnașament din fier).

M. 231 și M. 232 s-au descoperit în S. VIII - 1, C. 3, la -0,19 m. Ele se prezentau sub forma a două aglomerări de cioburi lucrate cu mâna și oase calcinate, aflate la distanță de cca. 0,5 m unul de celălalt. Fragmentele ceramice făceau parte din vase diferite, ceea ce ne împiedică să le atribuim aceluiași mormânt. M. 231 avea ca inventar o fusaiolă, piesă de inventar feminin.

M. 234, 235, 238, 239 și 240, găsite în S. XVIII, C. 3 și 2 la adâncimi cuprinse între -0,15 / -0,25 m, se prezentau sub forma unor aglomerări de fragmente ceramice, cele mai multe incluzând și fundul vaselor respective, asociate cu oase calcinate. La M. 235 era vorba de un vas cu pereții groși, corpul bombat și gura verticală, iar în celelalte cazuri de căni, toate lucrate cu mâna. Fiind foarte deranjate de plug, urmează ca analiza fragmentelor ceramice și a oaselor calcinate să stabilească dacă nu cumva erau de fapt mai puține morminte.

M. 248, mai bine păstrat, a apărut în C. 1 al aceleiași secțiuni la -0,3 m. Urna era o cană bitronconică lucrată cu mâna, cu toarta ușor supraînălțată, având la interior oase calcinate.

Tot în C. 3 al S. XVIII, la -0,2 m a apărut și M. 236, al cărei urnă era o cană de import, lucrată la roată, cu firnis roșu la exterior. Partea superioară era distrusă și împrăștiată de plug. În interiorul vasului, alături de oase calcinate puțin numeroase, aparținând probabil unui copil, s-au găsit mai multe obiecte trecute și ele prin foc: o aplică discoidală din bronz, decorată prin ștanțare, 13 mărgele din sticlă decorate cu "ochi", un pieptene ornamental din os, decorat prin incizie, un melc marin mic (de tip Kauri), un fragment dintr-un tub de os și resturi dintr-un obiect din sârmă de bronz (fibulă ?).

M. 241, 242, 243 și 244 au apărut în S. XIX și au fost toate deranjate. Ultimul a apărut de fapt în caseta practicată în malul de S al secțiunii. Urna M. 241 era un castron lucrat la roată, din pastă cenușie; alături de oasele calcinate au apărut fragmente deformate din două brățări de bronz, 3 mărgele de sticlă și un fragment de sârmă de fier. M. 242 avea ca urnă un vas clopot, asemănător celui din M. 230. El era acoperit de o strachină lucrată la roată, cu gura verticală. Partea superioară a urnei a fost deranjată de plug, împreună cu oasele calcinate. Adâncimea la care au apărut părțile in situ era de -0,3 m. Nu avea inventar. M. 243 se afla la cca. 0,25 m N de M. 241, adâncimea -0,1 m. Urna era o cană (?) lucrată la roată, cu o mare parte din cioburi căzute la interior. Nu s-a găsit toarta și nici buza vasului. Nu avea inventar. M. 244, găsit la -0,1 m avea ca urnă un vas mic lucrat cu mâna, probabil borcan, din care s-a păstrat doar partea inferioară. Nu avea inventar.

În S. XX săpătura a avansat doar pe alocuri până la -0,4 m, în rest nedepășind -0,25 m. În partea estică a secțiunii au fost interceptate capetele secțiunilor anterioare. În C. 6, la -0,18 m, în martorul dintre capetele S. XIV și S. XV a apărut M. 246. Urna era o amforă mică, din care s-a păstrat doar jumătatea inferioară și un fragment de buză cu toartă. Printre oasele calcinate au apărut fragmente deformate dintr-o brățară masivă din bronz cu aplicații și un inel de bronz cu șaton plat și decor imprimat.

M. 247 a apărut la -0,25 m în C. 12. Urna era un crater lucrat la roată, cu torți orizontale și gura verticală decorată cu linie în val incizată. Era acoperit cu o strachină lucrată la roată, spartă in situ. Peste resturile capacului s-a găsit un fragment de cuțit din fier și unul de sârmă de fier, probabil modern.

În total, din totalul de 244 morminte getice descoperite până acum, 113 sunt de inhumație, 87 de incinerație cu urnă și 44 de incinerație cu osemintele depuse direct pe sol.

Groapa hallstattiană. În S. VIII, C. 3 - 4 a apărut o groapă tronconică (Gr. 95), cu gura de formă ovală. Adâncimea gropii era de cca. -1 m. În umplutura ei s-au observat fragmente de cărbune, oase de animale mari și mici, câteva carapace de broască țestoasă, fragmente de vatră și lipitură arsă precum și fragmente ceramice de aspect hallstattian, cu luciu negru sau brun exterior, unele și la interior. Un fragment era decorat cu nervuri verticale. Este prima groapă hallstattiană descoperită la Grădiștea Mare. O datare mai precisă nu poate fi avansată, datorită caracterului prea fragmentar al materialului ceramic.

Complexe Coslogeni. În acest an au apărut doar două complexe aparținând culturii Coslogeni: marginea de S a cenușarului descoperit în S. XIV - 1 și S. XIII - 1, a fost surprinsă în S. XII - 1, C. 13 - 14. În S. XI, C. 33 a apărut partea inferioară a unei gropi cilindrice (Gr. 96), cu diametrul de 0,75 - 0,8 m, din care s-au recoltat câteva fragmente ceramice Coslogeni și oase de animale. Este cel mai estic complex Coslogeni din acest sit.

Descoperiri neolitice. În afara câtorva fragmente ceramice izolate în S. IX - 1, nu au mai apărut alte elemente ale locuirii neolitice.

Reluarea cercetărilor în partea de V a sitului a dus la creșterea spectaculoasă a numărului de morminte descoperite, acestea ocupând, se pare, un loc mai central în cadrul necropolei. Rețin atenția mormântul de războinic (M. 229), dotat cu coif și piese de harnașament, precum și unele morminte feminine de incinerație, cu inventar mai bogat. Din păcate, tocmai această zonă a fost mai puternic afectată de lucrările mecanice, astfel că mormintele se găsesc aproape de suprafață și sunt în cea mai mare parte distruse. O mențiune specială merită și apariția pentru prima dată în acest sit a unui complex hallstattian. În anii următori se vor continua și extinde cercetările în acest sector precum și în zona de S, atât cât o vor permite condițiile de la fața locului.

Materialele arheologice descoperite au fost depozitate la Muzeul Județean Ialomița din Slobozia, pentru restaurare și conservare. Doar obiectele mărunte din metal, sticlă, os au fost aduse temporar la Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" pentru a fi studiate, unele și conservate. Ulterior ele vor reveni tot muzeului. Osemintele umane urmează a fi studiate de către Laurenția Georgescu.

Nu se pune problema conservării in situ a descoperirilor arheologice, fiind vorba de un sit afectat de lucrări agricole și mecanice. O parte a inventarelor mormintelor descoperite precum și obiecte aparținând culturii Coslogeni vor fi prezentate în expoziția de bază a Muzeului Județean Ialomița, în curs de amenajare.

Un raport preliminar amplu, acoperind perioada 1987 - 1996 va apărea în volumul "Materiale și cercetări arheologice" editat de Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan". Rezultatele parțiale ale săpăturilor au fost prezentate la sesiunile anuale de rapoarte arheologice, în mai multe comunicări științifice și au fost publicate succesiv în Cronica cercetărilor arheologice din România.

Résumé

Le lieu dit "Grădiștea-Mare" est situé dans l’interfluve du Danube nommé "Balta Borcei", au nord du pont ferroviaire de Fetești - Cernavodă. Il a une superficie d’environ 15 ha et 0,5 - 2 m de hauteur. Les fouilles sont concentrés sur un nécropole gète du IVe - IIIe siècles av. J.-C. Dans le même endroit on a découvert des vestiges d’autres époques: du néolithique (civilisation de Boïan), de l’époque du bronze récent (civilisation de Coslogeni), médiévales tardifs et modernes, le tout dans le périmètre d’une ferme zootechnique d’État. L’an 2000, après la fin de la recherche dans l’extrémité Est de la nécropole on a repris l’investigation de sa partie Ouest.

De l’époque médiévale récente et moderne l’on a découvert quatre cabanes et deux foyers en plain air.

Dans la nécropole, on a trouvé 22 tombes, dont 4 à inhumation, 2 à crémation avec les ossements déposées au même le sol et 19 à crémation à urne. La plupart des tombes, trouvés à petite profondeur, ont été dérangés par les labours et par autres travaux mécaniques. Le mobilier funéraire des tombes à crémation est constitué par la céramique locale (travaillée à la main et tournée), une cruche hellénistique, des pièces de parure (3 bracelets en bronze, une applique hélicoïdale, trois appliques en fer et une autre en bronze, deux anneaux en bronze, un petit peigne en corne etc.). Un intérêt particulier présente la tombe M. 229: l’urne, une vase travaillée à la main à corps globulaire, était couverte par les restes d’un casque hellénistique en bronze détruit par le feu; parmi les os incinérés on a trouvé une boucle de harnais en bronze, et un mors en fer détruit par le feu.

L’an 2000 on a découvert un premier complexe hallstattien, la fosse 95 de forme tronconique, à -1 m de profondeur. Elle contenait des restes du charbon, des cendres, os d’animaux, fragments d’enduit et de foyer brûlés, et quelques fragments céramiques lustrés a noir ou brun, dont l’un à nervures.

La fosse 96 appartenait à la civilisation de Coslogeni. Seuls quelques fragments céramiques isolés datent de l’époque néolithique récente.