191. Siret, jud. Suceava

Punct: Dealul Ruina

Cod sit: 146664.02

Colectiv: Attila László (UAIC, FII); Ion Mareș, Bogdan Niculică (MNB Suceava); Mircea Ignat (Univ. Suceava)

În marginea de E a orașului Siret se găsește "Dealul Ruina", un fragment de cuestă înaltă (398 m), component al Podișului Sucevei (subunitatea Podișul Dragomirnei). Promontoriul dealului respectiv este orientat pe direcția NV - SE și ocupă o poziție dominantă asupra zonei din jur. Pantele dealului coboară abrupt, pe laturile de N și NE, spre valea râului Siret, care curge în apropiere; laturile de NV și V sunt formate din trepte largi (rezultate din valuri de alunecare). Platoul dealului include o suprafață de câteva zeci de hectare, fiind, actual, fărâmițat în numeroase loturi particulare, iar pe latura de S și SE este acoperit cu o pădure.

Situl arheologic de pe "Dealul Ruina" este cunoscut din cercetările de suprafață mai vechi și din literatura de specialitate.1 Săpături arheologice sistematice au fost inițiate în anul 19922 și continuate în anii 19943, 19954, 19985 și 2000. În aceste campanii a fost precizată stratigrafia stațiunii și succesiunea civilizațiilor.

În ceea ce privește stratigrafia sitului, a fost confirmată existența unei întinse așezări din eneolitic, cultura Cucuteni, faza B, amplasată, în special, în zona de NNV a platoului (sector B), însă nu a fost cercetată arheologic. "Dealul Ruina" devine intens locuit la începutul epocii fierului, în Hallstatt A, respectiv în perioada culturii Gáva - Holihrady, grupul Grănicești. Așezarea hallstattiană timpurie de pe "Dealul Ruina" ocupă întreaga suprafață a platoului, iar prin periegheze s-a constatat că această locuire este răspândită atât pe terasele dinspre N, NV, cât și în afara fortificației.

Stratigrafia așezării hallstattiene timpurii a fost determinată în timpul campaniilor arheologice amintite mai sus. Primul nivel de locuire (inferior) are o grosime de circa 0,2 - 0,4 m, fiind marcat de un strat de pământ negru-cenușiu (măzăros), cu depuneri arheologice consistente: locuințe de suprafață și adâncite, instalații de încălzit (vetre în locuințe și în aer liber), gropi menajere și alte complexe in situ, unele studiate integral. Acestui nivel de locuire îi aparține și sistemul de fortificație al așezării (identificat și cercetat în 1994, 1998), format din șanț, val și palisadă. Nivelul al doilea de locuire (superior) este marcat printr-o depunere de sol cenușiu deschis, cu o grosime de circa 0,15 / 0,2 - 0,25 m. Nivelul este mai sărac în depuneri arheologice (partea superioară fiind, într-o oarecare măsură, afectată de lucrările agricole). În acest strat de cultură au fost cercetate complexe arheologice, între care amintim rămășițele unui cuptor, conservate relativ bine.

Materialul ceramic, din așezarea hallstattiană, indică o varietate de forme de vase ornamentate cu striuri, incizii și caneluri. Lipsa brâielor alveolate este un element care precizează faptul că cele două nivele de locuire corespund fazei mai timpurii a culturii Gáva-Holihrady (de tip Grănicești, Mahala III, Volovăț). Datarea propusă se sprijină și pe unele piese descoperite întâmplător pe suprafața sitului. În acest sens, amintim un tipar de piatră folosit la elaborarea celtului de tip transilvănean, cu analogii în depozitele atribuite etapei Ha A1 din Transilvania6 și a două celturi de bronz, de tip transilvănean, tipice Hallstatt-ului timpuriu.7

În campaniile arheologice au fost descoperite, în afară de ceramică, și alte vestigii caracteristice culturii semnalate: fusaiole, roți de car miniaturale, câteva zeci de statuete zoomorfe (reprezentări de cornute și cai), două posibile statuete antropomorfe, greutăți tronconice cu perforații orizontale, ace și străpungătoare din os, piese din bronz (lamă de cuțit, ace, "picătură" de la turnare). Pentru obiectele din bronz au fost realizate analize macro- și microstructurale. De asemenea, cercetările interdisciplinare au inclus prelevarea de eșantioane (cărbune, chirpic cu amprente de semințe și structuri de lemn, sol) pentru diferite analize. O parte din materialul osteologic a fost determinat.

Săpăturile arheologice din anul 2000 au avut ca obiectiv principal investigarea unor complexe apărute în 1998, lămurirea stratigrafiei, a succesiunii civilizațiilor din acest sit, prin trasarea, în continuare, a S. V / 1998 amplasată aproximativ în zona centrală a platoului și care este magistrala care va secționa situl.

Pentru lămurirea unor complexe arheologice, studiate parțial în 1998, paralel cu S. V / 1998 au fost practicate șapte casete (Cas. 1 - 7, cu dimensiuni, pentru fiecare, de 4 x 3,7 m), plasate în linie și cu rezervarea, între ele, a unui martor de 0,3 m și a unei suprafețe echivalente (casete intermediare nesăpate) pentru depunerea pământului, împrejurare justificată de suprafața disponibilă a parcelei de teren. Secțiunea V / 1998 (cercetată pe o lungime de 60 m și o lățime de 1,5 m) a fost prelungită în acest an cu 148,8 m și 1,5 m lățime. Pentru cercetarea unei gropi rectangulare identificată în S. V / 2000, între m. 97,1 - 101,5, a fost trasată, paralel cu S. V / 2000, Cas. 8 / 2000 (dimensiuni 4,4 x 3,4 m).

Stratigrafia rezultată în urma săpăturilor din acest an nu diferă de cea întâlnită în campaniile anterioare. Complexele studiate vor fi prezentate succint în continuare.

Complexul 1 / 2000, surprins în Cas. 1, constă dintr-o grupare de lipituri arse, cu o grosime de circa 0,25m, apărute în nivelul inferior hallstattian timpuriu (-0,35 m / -0,6 m), provenite de la o construcție (posibil o vatră în aer liber) răvășită din vechime. Este important faptul că lipiturile apar în zona de structură a valului de apărare. De la baza nivelului inferior hallstattian a fost identificat un șanț (lung de 3,7 m, lat de 0,45 / 0,5 m) săpat în solul brun-gălbui și galben (steril arheologic), de la -0,7 m până la - 1,7 m (măsurători de la nivelul actual), oblic pe acesta fiind un altul; ambele șanțuri aparțin primei așezări hallstattiene, au fost săpate în zona de structură și la baza valului de apărare, sunt lipsite de materiale arheologice pe suprafețele investigate și este dificil de precizat, în această etapă a cercetării, care a fost destinația lor.

Complexul 2 / 2000. În Cas. 2, la limita dintre cele două nivele hallstattiene (-0,3 / 0,35 m), pe toată suprafața casetei a fost cercetată o depunere consistentă formată din fragmente ceramice, pietre, bucăți de lutuieli, fragmente de vatră, oase de animale, două statuete zoomorfe (bovidee), o lamă de silex; depunerea marchează un complex de locuire, investigat parțial.

Complexul 3 / 2000. În S. V / 2000, între m. 83 - 94 (C. 56 - 63), la limita dintre cele două nivele hallstattiene (-0,3 / -0,4 m), a apărut o grupare de fragmente ceramice (vase întregibile), pietre (unele cu urme de arsură), bucăți de chirpic ars cu amprente de nuiele, fragmente de greutăți tronconice, cărbune; depunerea aparține unui complex de locuire surprins parțial.

Complexul 4 / 2000. În aceeași secțiune, între m. 114 - 127 (C. 76 - 85), în același nivel și adâncime, a fost delimitată o depunere alcătuită din fragmente ceramice (vase întregibile), lutuieli cu amprente de nuiele, pietre (unele cu urme de ardere), zgură (?), fragmente de greutăți tronconice; sub depunerea de chirpic ars, provenit de pereții unei locuințe, a fost găsită o lutuială subțire (pe circa 2 m2, între m. 125 - 126); de asemenea, între m. 120,8 - 122,5, la -0,47 m, a fost cercetată, parțial, o groapă (sub depunerile amintite) săpată de la baza nivelului inferior de locuire hallstattiană până la -1,05 m (față de nivelul actual); în umplutura gropii au fost găsite bucăți de chirpic ars și fragmente ceramice; rămâne ca viitoarele cercetări să clarifice mai bine raportul dintre locuință și groapă.

Complexul 5/2000. În aceeași secțiune, între m. 131 - 132 (C. 88), în nivelul superior de locuire hallstattiană timpurie, de la -0,2 / -0,35 m, a apărut o mică aglomerare de fragmente ceramice, lutuieli, pietre, un fragment de greutate tronconică, care pot fi în relație cu un eventual complex de locuire, surprins parțial.

Vatra 2 / 1998. În Cas. 4, în partea superioară a nivelului inferior hallstattian timpuriu (-0,4 m) a fost cercetată, în continuare, o vatră în aer liber, apărută în Cas. 1 / 1998; vatra, deranjată din vechime, avea, inițial, o formă circulară (diam. aprox. = 1,9 m), cu o structură mozaicată formată din lipituri arse, cu grosimi de 0,04 m, aplicate pe sol.

Groapa 1 / 1998. În aceeași casetă, a fost cercetată, în continuare, o groapă ovală (surprinsă în S. V / 1998 și Cas. 1 / 1998), tăiată din nivelul superior hallstattian (la -0,3 / -0,35 m), cu diametrul, la gură, de 2,4 x 3 m și adâncimea de -1,3 m; pe marginea de E a gropii a fost identificată (în 1998 și 2000) o lentilă de pământ galben (cu o grosime de 0,4 / 0,6 m și o lungime de 2,4 m), cu două trepte de coborâre; aproape de groapă este amplasată vatra 2 / 1998, care aparține nivelului inferior hallstattian.

Groapa 1 / 2000. În Cas. 5, în nivelul inferior hallstattian (-0,4 m) au fost descoperite fragmentele unui vas (întregibil) care "căpăcuiau" partea de sus a unei gropi ovale, surprinsă la -0,65 m, cu diametrul de 1,5 x 1,7 m și adâncimea de -0,9 m (față de nivelul actual); în umplutura gropii, la adâncimi diferite, au fost găsite fragmente ceramice de la diferite vase, iar la fund, cărbune, pietre și ceramică.

Groapa 2 / 2000. În S. V / 2000 și Cas. 8 (trasată în linie cu secțiunea, pe latura de N, între m. 97,1 - 101,5, cu dimensiunile 4,4 x 3,4 m și martor, desființat la final, de 0,6 m) a fost investigată o groapă rectangulară (cu lungimea, la gură, de 2,8 m, lățimea de 0,8 m și adâncimea de de -1,9 m, față de nivelul actual), săpată de la baza nivelului inferior hallstattian (- 0,6 m), sub complexul 3 / 2000; în pământul negru-feruginos al gropii au fost găsite câteva fragmente de greutăți tronconice (în partea superioară), bucățele de chirpic ars și fragmente ceramice; pereții gropii se îngustau, spre fundul plat, având o secțiune trapezoidală

Groapa 3 / 2000. În S. V / 2000, între m. 120,8 -122,5 (C. 80 - 82) a fost cercetată, parțial, o groapă ovală descrisă la complexul 4 / 2000.

Groapa 4 / 2000. În S. V / 2000, între m. 130 - 131 (C. 88) a fost investigată, parțial, o mică groapă tronconică (diametrul, la gură, de 0,34 m și 0,17 m la fund, adâncimea de -1,1 m, de la nivelul actual) săpată de la baza nivelului inferior hallstattian (-0,7 m); în umplutura gropii (de par) au fost găsite câteva lipituri arse.

Groapa 5 / 2000. În S. V / 2000, între m. 134 - 136 (C. 90 - 91) a fost cercetată, parțial, o groapă ovală (diametrul, la gură, pe axul lung, de 1,08 m, adâncimea de -1,45 m, față de nivelul actual) săpată de la baza nivelului inferior hallstattian (-0,65 m); din umplutura gropii au rezultat fragmente ceramice (și un vas întregibil), cărbune, lutuieli și o piatră plată amplasată la fund.

Groapa 6 / 2000. În capătul de V a S. V / 2000, între m. 146 - 148 (C. 98 - 99), a fost cercetată, parțial, o groapă ovală în plan (diametrul, la gură, pe axul lung, de 0,6 / 0,75 m și adâncimea de -1,48 m la fund) săpată de la baza nivelului inferior hallstattian (-0,7 m); pereții gropii sunt aproape drepți în partea superioară (pe 0,5 m adâncime, de la nivelul din care a fost tăiată) și oblici până la fundul ușor albiat, astfel că secțiunea gropii este trapezoidală în această zonă; groapa are o adâncime de -1,2 m de la nivelul în care a fost săpată (-1,9 m, față de nivelul actual). În partea superioară a gropii (de la -0,6 m), și în continuare până în zona în care se unesc cele două porțiuni distincte, s-a remarcat o depunere de bucăți de chirpic ars, în poziții secundare, cu dimensiuni diferite (cele mari fiind de 0,25 / 0,3 m), iar în partea inferioară stratele succesive de umplutură au o formă albiată, fiind impregnate cu bucățele de chirpic ars, cărbune și fragmente ceramice. Dacă bucățile de chirpic ars, cu amprente de nuiele (groase și subțiri) și de scânduri, le considerăm ca fiind de la o construcție dezafectată (locuință de suprafață) și resturile au fost depuse în groapă, aceasta poate fi o groapă menajeră, în același timp după forma ei, fără alte elemente probatorii, ar putea reprezenta, cu rezervele cuvenite, acele "sisteme de încălzire" așa cum au fost descoperite la Mahala, Grănicești și alte stațiuni din cultura Gáva-Holihrady, în forma unor gropi cu resturi de vetre și cuptoare.8

Pe lângă ceramică, în campania din acest an, au fost descoperite și alte vestigii caracteristice culturii Gáva-Holihrady (grupul Grănicești): statuete zoomorfe (reprezentări de cornute și cai), fusaiole / modele de roți de car, greutăți tronconice (întregi și fragmentare), râșnițe, obiecte de silex.

Materialul arheologic, din toate campaniile, se află în colecțiile Muzeului Național al Bucovinei, fiind în cea mai mare parte restaurat iar o parte din piese au fost expuse în cadrul unor expoziții temporare.

Obiectivele viitoarelor cercetări constau în dezvelirea integrală a complexelor studiate parțial în campaniile anterioare, continuarea săpăturilor pentru cercetarea fortificației și delimitarea extinderii așezării hallstattiene timpurii din afara șanțului de apărare, trasarea în continuare a secțiunii magistrale (S. V) în sectorul B, pentru stabilirea stratigrafiei, a succesiunii civilizațiilor (Hallstatt timpuriu și Cucuteni B) și cercetarea noilor complexe arheologice. De asemenea, ne-am propus realizarea ridicării topografice și investigarea arheomagnetică a sitului.

Situl de pe "Dealul Ruina" este afectat, la suprafață, de lucrările agricole, fiind fărâmițat în numeroase loturi particulare. Pentru conservarea și protejarea lui se propune achiziționarea, sau scoaterea temporară din circuitul agricol a unor suprafețe destinate săpăturilor arheologice.

Note

1. În anul 1969 au fost efectuate cercetări arheologice de suprafață de către dr. Mircea Ignat. Date despre sit, încadrarea culturală și cronologică a așezărilor, materiale arheologice, vezi, Nicolae Ursulescu, Mugur Andronic, Florin Hău, în: Suceava, XIII - XIV, 1986 - 1987, p. 90 - 92.

2. Inițiate de Universitatea "Ștefan cel Mare" și Muzeul Național al Bucovinei din Suceava.

3. Mircea Ignat, Ion Mareș, în: Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1994, Cluj-Napoca, 1995, p. 83.

4. Colaborare între Universitatea "Ștefan cel Mare", Muzeul Națonal al Bucovinei din Suceava și Universitatea "Al. I. Cuza", Iași; Mircea Ignat, Attila László, Ion Mareș, în: Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1995, Brăila, 1996, p. 114 - 115.

5. Attila László, Ion Mareș, Bogdan Niculică, în: Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1998, Vaslui, 1999, p. 107 - 108.

6. Nicolae Ursulescu, Mugur Andronic, Florin Hău, op. cit., p. 91, pl. IV / 9; Attila László, Începuturile epocii fierului la est de Carpați. Culturile Gáva-Holihrady și Corlăteni-Chișinău pe teritoriul Moldovei, București, 1994, p.143, 145, fig. 50 / 2 - 3. și opinia că acest tipar a fost utilizat pentru elaborarea unor dălți, cf. Mircea Ignat, în: Suceava, XX, 1993, p. 377, nota 15.

7. Un celt a intrat în colecțiile Muzeului Național al Bucovinei (achiziție) și este publicat (Mircea Ignat, op. cit., p. 376, fig. 1 / 5); un alt exemplar, similar, a fost găsit (în 1995) aproape de primul (la mică distanță de releul de pe dealul Ruina) și este posibil să fie vorba de un depozit; acest celt (inedit) se afla în posesia unui locuitor din orașul Siret.

8. Attila László, op. cit., p. 57.