189. Siliștea, com. Români, jud. Neamț

Punct: Pe Cetățuie

Cod sit: 124108.01

Colectiv: Neculai Bolohan (UAIC, FII), Elena Munteanu, Gheorghe Dumitroaia (CMJ Neamț)

Localizare. Punctul "Cetățuia" este situat în partea de NV a Piscului Cetățuia - Siliștea și la S de fostul sat Bîrjoveni (azi unificat cu Siliștea). Din platoul parțial împădurit, aflat la 448 m altitudine, a fost desprinsă din vechime, prin săparea unui șanț, o suprafață de formă triunghiulară, cu lungimea de aproximativ 100 de metri. Așezarea astfel delimitată, fortificată natural pe celelalte laturi, are o poziție dominantă și prezintă o bună vizibilitate.

Istoricul cercetărilor. Așezarea a fost semnalată încă din 1940 de către preotul Constantin Matasă, în Cercetări din preistoria județului Neamț (BCMI, fasc. 90) și menționată, ulterior, de către ștefan Cucoș, în Contribuții la repertoriul arheologic al județului Neamț (Memoria Antiquitatis, XVIII, 1992).

În urma perieghezelor noastre au fost stabilite obiectivele generale ale cercetării: cunoașterea caracterului așezării și a etapelor frecventării acesteia, delimitarea suprafeței locuite, identificarea elementelor de fortificație și încadrarea culturală a vestigiilor.

Cercetări. Pornind de la observațiile efectuate și de la configurația terenului, săpăturile au debutat prin trasarea unei secțiuni, numită S. I (24 x 2 m), orientată NV, pe axul lung al platoului. Ulterior, situația arheologică a impus continuarea lui S. I spre SE cu încă 10 m, iar spre NV cu 2,3 m. Paralel cu latura de V a S. I și la 0,3 m distanță de aceasta a fost deschisă, apoi, o nouă suprafață, Cas. A (4 x 4 m). Pentru verificarea situației stratigrafice, au fost realizate câteva sondaje de control. Astfel, în scopul delimitării întinderii așezării a fost trasată, la 48 m distanță de S. I, pe direcția NE, o casetă de control (1,2 x 2,5 m).

Stratigrafie. Pornind de la nivelul actual de călcare s-a înregistrat următoarea situație:

- Primul nivel, situat până la -0,28 / -0,3 m, pe cea mai mare parte a lungimii secțiunii și până la -1,5 m, în zona șanțului de apărare, are culoare cafeniu închis și conține materiale arheologice;

- Sub acesta se afla un strat de pământ cafeniu-gălbui, de aproximativ 0,2 m grosime, fără vestigii, ce conține, la partea sa inferioară "gresii" galbene, dispuse în mai multe straturi. În zona șanțului de apărare această depunere are grosime mai mare (2,2 m), iar o parte din fragmentele de gresie se află în poziție secundară.

- Sub acestea se afla pământul galben, steril din punct de vedere arheologic.

Dispunerea spațială a materialelor din capătul de NV al S. I și din Cas. A indică existența, în această zonă, a unei structuri de locuire: fragmente de olărie provenind de la vase sparte pe loc, fragmente de lipitură, "gresii" arse la roșu sau rămase la culoarea naturală.

În Cas. A a fost identificat complexul 1: un craniu de Bos Taurus, fragmentar, care se afla sub o lespede arsă la roșu, înconjurat de fragmente ceramice provenind de la vase mari și de fragmente osteologice aparținând unor animale cu talie înaltă, dar și de la altele, de talie mică. Craniul era așezat pe un fragment provenind de la o ceașcă de culoare cărămizie, decorată cu brâu excizat. În apropiere, tot în Cas. A, dar mai spre N, se aflau fragmente de râșnițe, un Doppelringe, un cuțit curb de piatră, o daltă din os, precum și mai mulți bolovani de râu.

Complexul 2 a apărut în C. 10, la o verificare sub dalele de piatră și constă dintr-un vas (depus sub o lespede arsă la roșu), de culoare cafeniu-închis. Vasul, de formă bitronconică, cu gâtul scurt și gura ușor evazată, cu două torți (una ruptă din vechime, aflată tot în groapă), prezenta și urmele a două apucători în zona mediană. Din interiorul vasului - umplut cu pământ - au fost recuperate câteva fragmente ceramice, de dimensiuni foarte mici și pigmenți de arsură. Din aceeași groapă a fost recuperat și un fragment osteologic uman, de mici dimensiuni, prezentând o urmă de arsură.

Materialul arheologic. O parte din olăria recuperată în campania 2000 prezintă decorul caracteristic culturii Costișa: triunghiuri incizate, cu vârful în jos și câmpul umplut cu hașuri, șiruri de impresiuni dispuse imediat sub buza vaselor, încadrate sau nu de linii incizate, brâuri realizate prin excizie, decor cu striuri. De asemenea, mai sunt prezente elemente tipologice și decorative care trimit spre mediul cultural Monteoru: torți de cești supraînălțate, cu șa, linii excizate. Analiza statistică indică prezența în proporție de până la 70 % a ceramicii din pastă grosieră, neornamentată sau ornamentată cu striuri .

Materialul osteologic recoltat în această primă campanie de săpături a fost analizat de către Sergiu Haimovici.

Ținând cont de contextul stratigrafic și de amplasarea geografică a sitului avansăm ideea că în așezarea de pe "Cetățuia" nu poate fi vorba de o suprapunere culturală, ci, mai curând, de o conviețuire a purtătorilor celor două culturi sus amintite, într-un moment nu foarte evoluat al perioadei mijlocii a epocii bronzului.

Ilustrație

.