188. Sighișoara, jud. Mureș

Punct: Biserica din Deal

Cod sit: 114523.06

Colectiv: Daniela Marcu - responsabil, Ioan F. Pascu (S.C. Damasus S.R.L.); Anghel Istrate

În anul 2000 s-a derulat cea de-a treia campanie de cercetare arheologică a Bisericii din Deal, realizându-se săpături pe laturile de N, V și S ale navei actuale. Lucrările s-au desfășurat în perioada 1 iunie - 20 august și au precedat sistematizarea terenului și amenajările exterioare.

Principalul rezultat al acestei campanii constă în clarificarea evoluției terenului pe care a fost amplasată biserica hală. Astfel, s-a stabilit că în momentul în care constructorii medievali s-au instalat la Sighișoara, ei au găsit la partea superioară a dealului un platou de formă oval alungită pe direcția E - V, ca înălțime mult mai înalt, iar ca lățime mult mai mic decât platoul actual. Limita nordică a platoului se afla aproximativ spre limita nordică a bisericii actuale, unde se încheia într-o pantă extrem de abruptă. Acest sit fusese locuit în perioada hallstattiană, și de asemenea în secolele V - VI.

Nu se poate stabili cu precizie dacă această configurație a fost modificată deja în cadrul primelor etape constructive. În momentul în care s-a decis însă construirea bazilicii, cândva în secolul al XIII-lea, prima operațiune a constat într-o masivă sistematizare a terenului: partea superioară a platoului a fost dislocată și împinsă spre N, pentru a se obține astfel o suprafață mai mare, adecvată dimensiunilor noii clădiri. În aceste condiții trebuie să revenim asupra ipotezei formulate în 1999 privind posibila existență a unei cetăți de pământ pe un segment în jurul bisericii actuale; umpluturile care au fost atribuite acesteia s-au realizat de fapt în contextul sistematizării terenului.

În cursul intervenției de dislocare a platoului, pe partea de S a bisericii straturile de cultură au fost în întregime excavate și s-a pătruns adânc în solul viu. Aceasta explică atât prezența pe partea de N a straturilor purtate alternând cu pământ curat ce poate fi calificat cu ușurință drept sol viu, cât și apariția solului viu, pe partea de S la adâncimi foarte mici. Fragmente din structura "originară" a platoului s-au păstrat în partea de V a bisericii actuale, și au fost surprinse pe segmente restrânse în săpăturile din această zonă.

Umpluturile medievale (între solul viu sau straturile de cultură in situ și nivelul actual de călcare) au fost depuse în etape diferite, și în consecință prezintă caracteristici diferite. În general prima umplutura constă din straturi de lut curat alternând cu straturi de cultură dislocate (conținând rare materiale preistorice sau din secolele V - VI), extrem de bine tasate și coborând în pantă accentuată dinspre S spre N; pante atenuate se înregistrează însă și pe direcțiile V - E până în zona scării de N, respectiv E - V dincolo de scară, până la limita estică a navei, ca și cum terenul ar fi prezentat o cădere în partea de mijloc a platoului. Structura straturilor este însă ușor diferită în partea de NV, ca și cum cele două zone au fost umplute în etape distincte.

În ceea ce privește evoluția clădirilor se pot face în acest stadiu o serie de completări și adăugiri, după cum urmează:

1. Structuri anterioare bisericii actuale

1a. Pe latura de N, aproximativ în zona intrării, au fost identificate urmele unei construcții ale cărei coordonate planimetrice nu sunt încă precizate; din punct de vedere cronologic aceasta poate fi legată de bazilică, deci atribuită secolelor XIII - XIV.

1b. În mai multe puncte ale săpăturii au apărut fragmente din zidurile exterioare ale bazilicii, confirmându-se faptul că limitele exterioare ale acesteia erau apropiate de cele ale bisericii hală. Se poate preciza astfel că fundația peretelui sudic a fost în cea mai mare parte refolosită de elevația actuală, constructorii gotici intervenind doar în punctele în care urmau să fie amplasate contraforturi. Din peretele de N s-a identificat doar urma șanțului de demolare, iar din cel vestic un fragment de zidărie la N de turn, suprapus și cămășuit de fundația de la sfârșitul secolului al XV-lea. De asemenea s-a confirmat faptul că turnul a fost edificat concomitent cu bazilica.

Construcție de mari dimensiuni, bazilica a fost amplasată parțial pe un teren stâncos, parțial într-o umplutură cu grade diferite de tasare. Existența construcțiilor din partea de E a platoului (reprezentând cel puțin substrucțiile viitorului altar) a determinat poziționarea bazilicii în marginea platoului, la limita unei pante artificiale accentuate. În stadiul actual al cercetărilor presupunem că acestea au fost principalele cauze care au determinat demolarea treptată a bisericii din această etapă.

2. Biserica actuală

2a. Săpăturile de pe latura de V au confirmat faptul că turnul actual este refăcut pe fundațiile turnului bazilicii, cu modificări de plan nesemnificative - în care se includ și cele două contraforturi din fațadă. În plus se poate preciza faptul că turnul a fost refăcut (cel puțin parțial) înainte de construirea părții vestice a bisericii hală, probabil în prima jumătate a secolului al XV-lea.

2b. Au fost cercetați pereții exteriori ai navei, stabilindu-se coordonatele tehnice ale acestora și relația cu etapele anterioare. S-a constatat că turnul scării și toate contraforturile pereților de N și S aparțin etapei gotice târzii. Partea de N a peretelui de V este adosată atât fundației cât și elevației turnului.

2c. În dreptul intrării nordice au fost descoperite urmele unui portic adăugat bisericii în prelungirea contraforturilor, probabil în secolul al XVI-lea, în aceeași etapă în care a fost adăugat și porticul de V.

Din săpătură a fost recuperată o cantitate importantă de materiale: monede, ceramică, obiecte de podoabă, diverse obiecte de metal, datând în general din secolele XII - XVII. Inventarul se află în posesia Muzeului de Istorie din Sighișoara.

Numărul mormintelor cercetate a ajuns la 700, iar orizonturile și cronologia acestora rămân cele precizate anterior. Pe laturile de S și V ale bisericii au fost identificate mai multe morminte cu nișă cefalică.

După trei campanii de cercetare, cunoștințele noastre asupra bisericii sunt considerabil mai ample și mai bine articulate. În momentul de față se poate considera că aceste cercetări sunt realizate în proporție de 80%, iar pentru încheierea lor sunt încă necesare câteva secțiuni pe partea de N a bisericii.

.