185. Sibișeni (sat înglobat satului Vințu de Sus), com. Vințu de Sus, jud. Alba

Punct: Deasupra satului

Colectiv: Ioan Andrițoiu, Cristian Ioan Popa (Univ. Alba Iulia)

Obiectivul cercetării arheologice în campania din anul 2000 a fost acela de a investiga zona în care apăruseră în anii trecuți complexele eneolitice târzii și, în același timp, de a evalua densitatea de locuire pe marginea terasei, la S de S. IV B. Fondurile limitate nu au permis atingerea doar parțială a acestui obiectiv.

În acest sens, au fost trasate două casete (notate cu C. 9 și C. 10) și o secțiune (notată cu S. X / 2000).

Secțiunea S. XI / 2000. Secțiunea, cu dimensiunile de 20 x 2 m a fost orientată pe axul E - V, cu capătul vestic la o distanță de cca. 7 m de buza vestică terasei.

Stratigrafia. Între 0 și -0,15 / -0,18 m solul actual (arătură), de culoare cenușiu-gălbuie; -0,15 / -0,18 m la -0,3 m strat de cultură, de culoare maroniu-gălbuie, conținând foarte puține materiale arheologice; sub acest nivel începe un solul virgin, de culoare galbenă.

Complexe. Locuința 1 / 2000. Între m. 11 - 13, la adâncimea de -0,25 m, a apărut o aglomerare de materiale ceramice, osteologice și litice, precum și urme de chirpici. Curând s-au conturat urmele unui complex adâncit, de formă circulară, cu diametrul de 2,2 m, pentru a cărui dezvelire a fost necesară deschiderea unei casete, cu dimensiunile de 1,5 x 2,2 m, pe latura de N a secțiunii. Complexul se adâncea până la -1,4 m, o treime din diametrul său de pe latura de E fiind surprinsă, la -0,85 m, având o treaptă de acces, cu lățimea maximă de -0,6 m.

Inventarul locuinței consta în ceramică și în alte categorii de materiale, (o fusaiolă plată fragmentară, un străpungător din os de mari dimensiuni și din mici piese litice lucrate din obsidian). În rândul ceramicii se distinge ceramica fină, cu suprafața lustruită, prezentă în număr destul de ridicat, o noutate față de complexele eneolitice contemporane cercetate până în prezent la Sibișeni. În rândul acesteia e de remarcat prezența unei buze de castron (?), decorată pe interior cu caneluri fine dispuse vertical, similar descoperirilor de tip Cernavoda III - Boleraz. Formele și decorul sunt specifice aspectului cultural identificat deja în campaniile trecute la Sibișeni, sincron manifestărilor reprezentate de orizontul "torților pastilate".

Groapa 1 / 2000. Între m. 16,5 - 17,7, pe latura de N a secțiunii XI / 2000, intrând în profil, a fost observat conturul unei gropi de formă circulară, cu diametrul de 1,3 m. Complexul a fost cercetat în proporție de 2/3. Conținutul gropii, de sărăcăcios, era format din depuneri succesive, surprinse în profil. În general materialele au apărut într-un pământ de culoare neagră, puternic pigmentat, cu bucăți de chirpici de diferite dimensiuni. La baza gropii se găsea o depunere cu grosimea de 0,35 m, formată din cenușă, în mijlocul căreia se putea distinge o lentilă subțire de o culoare mai deschisă. Puținul material ceramic recuperat sugerează săparea gropii în epoca dacică târzie.

Caseta 9 / 2000. A fost deschisă pe latura de N a S. IV B / 1997, având dimensiunile de 3 x 3 m. Materialul arheologic recuperat este foarte sărac, reducându-se la câteva materiale ceramice de tip Wietenberg și de epocă romană.

Caseta 10/2000, a fost deschisă la NE de caseta S. XI / 2000, având dimensiunile de 4 x 4 m.

Stratigrafia. Sugestiv pentru succesiunea depunerilor din această zonă a stațiunii de la Sibișeni este profilul de N al acestei casete. Sub solul recent (arabil), de culoare cenușiu-gălbui, ce se adâncește pe alocuri până la -0,3 m, urmează un nivel de cultură roman, de culoare neagră, cu grosimea cuprinsă între -0,1 / -0,25 m, ce suprapune la rându-i un strat de cultură preistoric (orizontul toartelor pastilate, Wietenberg), de culoare maroniu-gălbuie, cu o grosime ce variază între 0,4 - 0,5 m. Sub acest nivel începe solul virgin, de culoare galbenă.

Caseta a fost deschisă într-o zonă în care, pe teren, se observă o ușoară ridicătură sub forma unei fâșii orientate aproximativ N - S, corespunzând practic, în urma observațiilor din timpul cercetărilor, unui nivel de depuneri din epoca romană. În stratul roman, din cadrul căruia provine ceramică provincială și material de construcție, la adâncimea de - 0,30 m, în colțul de NE al casetei, a fost găsită o monedă de bronz. Piesa, bine conservată, este un sestert, făcând parte din serie emisiunii comemorative emise de Marcus Aurelius pentru Antoninus Pius: (Av. DIVUS ANTONINUS; Rv. CONSECRATIO) (RIC, III, p. 315, nr. 1266, Roma, an 179 - 180).

Complexe. Locuința 2 / 2000. În colțul sud-estic al casetei 10 / 2000 au fost surprinse, la adâncimea de -0,7 m, urmele unei mici aglomerări de materiale arheologice. Pentru lămurirea naturii acesteia a fost deschisă, pe acest colț, o casetă în formă de L, cu dimensiunile de 1,5 x 1,5 m pe ambele laturi. Mica aglomerare, cu dimensiunile de 1,1 x 2 m, formată din ceramică fragmentară, în rândul căreia amintim un fragment ceramic decorat pe interior cu hașuri, iar la exterior cu incizii marcate de impresiuni gen "dinți de lup", oase animaliere și un corn de cervideu, ne indică resturile, slab conservate, ale unei locuințe de suprafață databilă în aceeași perioadă cu L. 1 / 2000 (orizontul torților pastilate).

În cadrul stratului preistoric din caseta 10 / 2000 constatăm prezența, la partea superioară a depunerilor, a unor materiale aparținând culturii Wietenberg (ceramică, un capăt de băț), restul materialelor descoperite, cu o relativă concentrare în apropierea L. 2 / 2000, fiind de factură eneolitică, la un orizont de torți pastilate.

Săpăturile de anul acesta confirmă cercetările efectuate în anii precedenți, punând în evidență noi complexe din eneoliticul târziu, extrem de importante pentru cunoașterea acestui orizont cultural în Transilvania.