180. Săcelu, com. Săcelu, jud. Gorj

Punct: La Buha

Cod sit: 81763.02

Colectiv: Petre Gherghe (Univ. Craiova), Vasile Marinoiu (MJ Gorj)

Localitatea Săcelu este situată pe drumul județean 661, la 7 km N de DN 67 Târgu Jiu - Râmnicu Vâlcea și la circa 20 km de gara CFR Târgu Cărbunești.

Pe teritoriul comunei, cele mai vechi urme ale locuirii umane datează din epocile neolitică și bronzului, constând din topoare și ciocane din piatră, fragmente de râșnițe, ceramică. Din epoca geto-dacică s-a descoperit un tezaur monetar datat între anii 150 - 70 a. Chr.1.

Dar cele mai numeroase mărturii aparțin epocii romane. Încă de la sfârșitul secolului XIX, Grigore Tocilescu semnala vestigii din această perioadă în punctul "Jidovii", precizând că acolo s-au descoperit resturi de ziduri, țigle, fragmente ceramice pe o suprafață de 20 x 20 m. Tot în acest loc, într-un manuscris păstrat de la Pamfil Polonic, se semnalau urme de zidărie pe o mare suprafață de teren, pietre sculptate, figurine din lut, o statuie din piatră, săgeți, zăbale etc.

În prezent, pe raza localității se cunosc mai multe puncte de interes arheologic, majoritatea specifice epocii romane: "Turița", "La Hotar", "Jidovii", "Grui"2, "La Buha".

Cercetări sistematice la "Turița" și "Grui" au început în anul 1976. În anii următori acestea s-au extins și în celelalte puncte arheologice menționate și, cu unele întreruperi, au continuat până în anul 1989.

În punctul "La Buha" primele sondaje arheologice s-au efectuat în vara anului 1987 de către Petre Gherghe și, pe lângă câteva fragmente specifice epocii bronzului (găsite în nivel de depunere), ne-a reținut atenția, în primul rând, o formă abstractă pe care ne permitem să o numim "statuie" dar pe care localnicii au numit-o "La Buha", termen împrumutat și de noi atunci când vrem să localizăm zona arheologică din centrul localității. Aceasta este situată pe malul stâng al râului Blahnița, foarte aproape de "băile romane" și de locul unde, cu ani în urmă, s-a descoperit o inscripție în piatră, dedicată zeilor medicinei Aesculap și Hygia.

"Statuia", după părerea noastră, este rezultatul unei intervenții antropice care între timp s-a depreciat datorită rezistenței scăzute a rocii la agenții externi. La aceasta se adaugă, formând un tot unitar, mai multe excavații antropice făcute pe unele stânci izolate din dreapta Blahniței, dar mai ales, cele de pe peretele de V al ogașului "Ciucur", situat în stânga Blahniței unde, de fapt, este și "Buha".

În spatele statuii, pe direcția NNV, la o distanță de circa 35 m în linie dreaptă, se găsește o mică grotă, în interiorul căreia, în 1987, se observau pe pereți intervenții antropice (urme de "șpiț"). Acum acestea au dispărut datorită descompunerii rocii și intervenției distructive a turiștilor. Deasupra grotei se găsește o casetă săpată în stâncă, pe orizontală, în formă de trapez, străjuită spre răsărit, la circa 0,58 m, de un șănțuleț lung de 1 m, lat de 0,21 - 0,23 m și adânc de -0,1 / -0,16 m, orientat pe direcția N - S.

Caseta măsoară pe latura de V 1 m, pe cea de N 1,5 m, iar pe cea de E (care este oblică) 1,2 m. Având în vedere că este situată deasupra grotei și este prevăzută, printre altele cu acest șănțuleț, am socotit că putea fi folosită ca "altar" în anumite procesiuni de practică magico-religioasă.

Intervențiile antropice identificate atât pe latura de S a grotei, cât și pe versantul de N al ogașului "Ciucur", sunt executate după o tehnică și un plan anume stabilit și cu unelte speciale dintre care una era sigur un "șpiț" specific cioplitorilor în piatră din epoca romană.

Casetele săpate în stâncă și pe care le-am apreciat ca fiind antropice sunt numeroase și, în general, bine păstrate. Cele mai multe se găsesc pe versantul nordic al ogașului "Ciucur", amplasate pe direcția înălțimii pantei sau transversal și predomină formele dreptunghiulare sau pătrate. Dimensiunile acestora diferă, deoarece ele s-au stabilit în funcție de suprafața de stâncă ce a putut fi excavată. De cele mai multe ori, pe laturile casetelor se mai văd încă urmele de "șpiț" lăsate în stâncă, întotdeauna asociate cu niște mici excavații (alveole) în formă de semicerc amplasate, de regulă, de-a lungul uneia dintre laturile lungi.

În stadiul actual al cercetărilor ne permitem doar să supunem atenției specialiștilor această descoperire, după părerea noastră, unicat și să apreciem că din punct de vedere cronologic poate fi atribuită epocii romane.

Cu speranța că cercetările viitoare ne vor înlesni o datare mai strânsă, precizăm că la ora actuală ne este greu să stabilim dacă este vorba de o carieră din care romanii își extrăgeau blocurile de stâncă pentru atelierele de pietrărie sau (deși este mai puțin verosimil) avem de-a face cu un loc sacru, având în vedere prezența grotei și a presupusului "altar", unde se puteau desfășura anumite practici magico-religioase dedicate zeilor medicinei Aesculap și Hygia, drept recunoștință pentru efectul binefăcător al apelor, după cum glăsuiește inscripția descoperită în apropiere.

La toate acestea mai alăturăm și informația că pe locul fostelor băi romane se presupune că s-au amenajat actualele bazine în aer liber cu apă rece iodurată, bromurată, sulfuroasă, feroasă și nămol terapeutic, de altfel apreciate de cei care vizitează stațiunea.

Note

1. O. Stoica, Un tezaur de monede dacice din județul Gorj, în: Buletinul informativ al Societății Numismatice Române, LXX - LXXIV, p. 101 - 110; P. Gherghe, în: Litua. Studii și comunicări, III, Târgu Jiu, 1980, p. 106

2. C. Petolescu, P. Gherghe, Gh. Calotoiu, Așezarea romană de la Săcelu - Gorj, în: Litua. Studii și comunicări, I, Târgu Jiu, 1978, p. 32 - 35; P. Gherghe, Dovezi ale continuității dacice în așezarea romană de la Săcelu, Arhivele Olteniei, s. n., 4, 1985, p. 45 - 57