179. Satu Nou, com. Oltina, jud. Constanța

Punct: Valea lui Voicu

Cod sit: 62333.02

Colectiv: Niculae Conovici - responsabil (IAB), Mihai Irimia (UO Constanța), Anca Ganciu (IAB)

Situl arheologic de la Satu Nou - Valea lui Voicu este situat pe un promontoriu din marginea Dunării, în mare parte distrus prin eroziune naturală. Este alcătuit din două platouri care coboară în pantă, cel dinspre N alcătuind acropola așezării fortificate getice, iar cel de al doilea fiind mai puțin locuit. Pe platoul de N, secțiunea magistrală inițială (S. I), practicată în marginea râpei dinspre Dunăre, a devenit în timp o suprafață care se lărgește pe măsură ce săpăturile avansează. Pământul excavat este degajat direct în râpă. Datorită lățimii tot mai mari a săpăturii, aceasta a fost marcată transversal din 2 în 2 m cu literele a, b, c, d etc., alcătuind astfel caroiajul extins al S. I.

În anul 2000 au fost continuate cercetările în prelungirea nordică a S. I de pe platoul principal (carourile 11N - 23N), prin investigarea nivelurilor VIII - IX și parțial a două niveluri hallstattiene.

Stratigrafia în această zonă se prezintă după cum urmează: locuirea getică este în general despărțită de cea hallstattiană prin două straturi distincte. Cel inferior este format dintr-un strat brun-vinețiu de grosimi variabile, în care apar uneori pietre și chiar câte o vatră. Deasupra lui apare un strat vinețiu pigmentat cu portocaliu (uneori chiar două), în general steril arheologic, cu aspect aluvionar. În apropierea zidului de incintă acest strat avea la bază o depunere de pietre. El ar putea proveni din scurgerile pe panta dealului din perioada când zona era nelocuită. Acest strat a fost surprins pe toată lungimea săpăturii noastre până în dreptul zidului de incintă. În săpătura veche, stratul vinețiu amintit la început acoperea două niveluri hallstattiene care umpleau o văioagă naturală orientată aproximativ N - S. În nivelul hallstattian superior au fost găsite complexe rituale sub forma unor schelete de animale și a unor gropi cu schelete umane aruncate cu fața în jos. Acest nivel era datat în faza Babadag III, iar primul în Babadag II. La V de văioaga amintită, nivelurile hallstattiene nu au mai apărut, iar nivelurile getice 8 și 9 erau practic absente.

Deasupra stratului vârstat cu portocaliu apărea ceea ce am numit Nivelul 9. El se prezintă în săpătură sub forma unor straturi subțiri, succesive, de lut gălbui cenușos alternând cu altele conținând multă cenușă, cărbune, pietre, rare fragmente ceramice getice și grecești și oase de animale. În S. I b - c, C. 11N au apărut și două zone circulare cu pământ ars, ca niște vetre neamenajate, așezate pe o zonă bine bătătorită. Complexe de locuire propriu-zise nu au apărut. Peste "N. 9" apar diferitele complexe de locuire ale N. 8.

În continuare vom prezenta succint principalele complexe de locuire descoperite în acest an.

Complexe de locuire. Urmele unui nivel de locuire Babadag II au fost surprinse, fără a putea fi complet investigate, înspre capătul de N al săpăturii, în stratul brun-vinețiu. El se prezenta sub forma unei depuneri subțiri de cenușă cu cărbune, fără alte materiale în partea de N, urmate mai spre S de câteva lespezi mari de piatră, o grupare de pietre mai mici, ca un fel de pavaj, la N de ele și alte pietre de mărime mijocie spre sud. Printre ele s-au găsit foarte puține fragmente ceramice și oase de animale. Majoritatea fragmentelor ceramice erau hallstattiene (unul singur cu decor imprimat tipic Babadag II), dar printre ele au ieșit și fragmente getice și grecești, antrenate din nivelurile superioare. Această depunere, apărută în ultimele zile de săpătură nu a mai putut fi cercetată mai departe, urmând a fi reluată anul viitor.

Un alt nivel de locuire hallstattian a apărut mai sus, la partea superioară a stratului brun-vinețiu (dar în cadrul acestuia), sub stratul vinețiu vârstat cu portocaliu. Avem impresia că acest nivel nu a mai fost documentat în partea de S a săpăturii (din anii 1982 - 1992). Elemente sigure de datare pentru acest nivel nu avem, cu excepția câtorva fragmente ceramice de aspect general hallstattian. El a fost cercetat doar în S. I b, C. 11 N - 13 N, 19 N - 20 N și 23 N. În C.11 - 12 N stratul respectiv se prezenta sub forma unei lentile subțiri conținând cenușă, cărbune, pietre și o pată circulară de arsură roșie, probabil de la o vatră temporară, fără crustă.

O vatră mare, cu crustă groasă, a apărut în S. I b, C. 13 N. Ea era secționată de Gr. 71, getică.

A treia vatră, tot cu crustă, a apărut în S. Ic, C. 20 N. La S de ea, în C. 19 N, la nivelul vetrei au apărut un femur uman și un omoplat de animal. Din zonă provin și câteva fragmente ceramice de aspect hallstattian (fragmente de borcan cu brâu alveolar și proeminențe, așezate la 1 cm sub buză.

Aceluiași nivel îi aparține, se pare, și o vatră fragmentară descoperită în 1999 în C. 23 N, în dreptul râpei actuale. Ea era acoperită de o alveolare (rest de bordei ?) getică, ceea ce îngreuna atribuirea cronologică. Cum de jur împrejur solul era brun vinețiu, deducem că și această vatră aparținea aceluiași orizont cronologic.

Rămâne de văzut dacă acest nivel cu vetre și sărac în materiale arheologice nu aparține cumva celui de al doilea nivel hallstattian.

Despre Nivelul 9 getic am vorbit mai sus. Lui i-ar putea eventual aparține o toartă de Rhodos cu ștampila eponimului Epicharmos (perioada I), găsită în C. 12 N. Este una din cele mai vechi ștampile descoperite la Valea lui Voicu.

Nivelul 8 este în schimb mult mai bine documentat, pe toată lungimea săpăturii. În plus, el a oferit câteva elemente foarte importante pentru datare.

Gr. 72 (descoperită în 1999, în C. 13 N). Conținea foarte multe oase mari, sparte sau tăiate, golite de măduvă; oase de animale mai mici (oaie, porc), fălci de știucă, 1 os ars (fragmente), fragmente de craniu de animal cu dinți ascuțiți (dihor ?); fr. de amfore Heraclea și Sinope, străchini, vase hallstattiene, astragale de vițel, cărbune. De acolo provine și o toartă Sinope cu ștampilă aparținând astynom-ului Demetrios 3, de la sfârșitul Gr. IV.

Un cuptor cu vatra așezată pe un strat de pietre, deasupra unei depuneri de lut galben aduse special pentru amenajarea lui a fost cercetat în 1999 și 2000. Gura cuptorului era orientată spre N, unde era tăiată de Gr. 75 (probabil din N. 5). După demontarea crustei vetrei, s-a constat că pentru construcția bolții cuptorului a fost folosită o armătură de nuiele. Înspre S peretele cuptorului era secționat de Gr. 76 (vezi mai jos). Spre N și E, cuptorul era înconjurat de o suprafață aproximativ rectangulară (l = cca. 3 m) cu resturi de lipitură arsă și nearsă, numeroase pietre, cenușă. Ele delimitează foarte probabil o locuință de suprafață sau mai curând o curte (pavată parțial spre N și E).

Gr. 76 conținea ceramica lucrată cu mâna, getică și hallstattiană, fragmente de amfore de Sinope și Rhodos, cenușă, cărbune, lipitură cu urme de nuiele și un fragment mare de vatră, probabil provenită din distrugerea cuptorului. În marginea de V a gropii au apărut două funduri de vase mari, lucrate cu mâna, lustruite la interior și exterior. Aproape jumătate din groapă era acoperită cu un strat de lut galben dens, probabil strat de nivelare sau resturi de lipitură nearsă, aparținând N. 7. Este deci probabil ca această groapă să aparțină tot N. 8, dintr-un moment ulterior dezafectării cuptorului.

Gr. 81 a apărut în malul estic al săpăturii, în S. Ia, C. 14 N - 15 N. Cea mai mare parte a rămas în mal. Din conținutul ei au fost recuperate oase de pește, cioburi, pământ brun-verzui, cărbune și cenușă.

Gr. 83 a apărut în S. Ic, C. 17 N și avea adâncimea de cca. -0,4 m de la nivelul de săpare. Era de formă tronconică și conținea o cană lucrată cu mâna, întreagă, fragmente de boltă de cuptor, fragmente ceramice, cenușă, un bolovan de piatră, fragmente de calotă de vatră sau lipitură arsă, fragmente de vas clopot, un fragment de castron, lustruit, cu buza fațetată, o fusaiolă discoidală.

Gr. 79, apărută în apropierea râpei în C. 17 N - 18 N, ar putea aparține fazei a doua a N. 8, la fel cu Gr. 76. și ea era parțial acoperită de un strat de lut galben, dens. Încă din 1999 opinam că în acel loc ar putea fi o groapă. Acum ea se arăta de formă cilindric ovală și conținea ceramică, fragmente de amfore (între care un picior de Heraclea Pontica), o cană cu toartă cu proeminențe și impresiuni, o vârf de săgeată bronz, o aplică semicirculară și alt obiect din fier și mărgele mici din sticlă, lipite prin oxidare (!!). În 1999 din această zonă au ieșit numeroase fragmente ceramice, parțial întregibile: askoi pictați, oală cu o toartă, lagynos ș.a. Unul din askoi e fără torți, celălalt întreg, mic. Ambele sunt pictate cu rozetă. Tot acolo a ieșit un fragmente de cană cu incizie pe gât, ca un H și fragmente de lupă de fier.

Gr. 80, de formă cilindric-ovală, cu adâncimea de -1,07 m, a apărut în S. Ib, C. 18 N și conținea puțin material: fragmente ceramice rare, oase, pământ brun-negricios, cărbune și cenușă. În vecinătate, spre N, a apărut o groapă de par, iar spre SV o pată de cenușă, care acoperea o albiere mare, cu cenușă, lut galben și cărbune, rămasă încă necercetată.

Gr. 84, din S. Ia, C. 17 N - 18 N intra parțial sub podeaua clădirii cu altar din N. 7. Era tot de formă tronconică și conținea o strachină lucrată cu mâna, aproape întreagă, cu buza îngustă și apucători, alte fragmente ceramice, fragmente de amfore de Sinope și Heraclea Pontica, pietre mici, un femur uman, oase de animale.

Deosebit de interesantă este locuința semiadâncită apărută în S. I a-b, C. 19 N - 20 N. Ea era de formă aproape pătrată, cu latura de cca. 3 m și se adâncea cu cca. 0,3 m. Umplutura conținea la partea superioară multă cenușă și lemn carbonizat, iar spre bază o cantitate foarte mare de fragmente ceramice, oase de animale și alte obiecte. Pe fund se afla un strat gros de lemne carbonizate in situ, ceea ce a dus și la arderea secundară a celorlalte resturi arheologice. În partea de N era ars și pământul de sub lemne, căpătând o culoare roșie. Aproximativ în centrul podelei a fost descoperită o groapă de par. Colțul de NV al acestei construcții a fost descoperit în 1999 și a fost interpretat ca o groapă (Gr. 73). Nu au fost identificate resturi din podea. Din umplutura locuinței au fost recuperate: 6 amfore de Heraclea Pontica cu ștampile și una neștampilată, o amforă de Cnidos, câteva fragmente dintr-o amforă de Rhodos și una de Sinope; un vas mare cu brâu alveolar în ghirlandă; un borcan cu buton și brâu alveolar; o cană cu toartă supraînălțată și proeminențe din pastă cu scoici. Mai apar un fund de vas de provizii lustruit; un fragment Sinope cu dipinto; alte fragmente de amforă; fragmente de vase lucrate cu mâna, unele lustruite; fragmente de strachină la roată cu fund inelar și buza profilată; fragmente de askoi, lagynos, fish-plate roșu; fragmente de buză de oală cu toartă și proeminențe, o seceră (cosor ?) din fier corodată (L = 24 cm); o verigă de bronz; un fragment buză de vas de sticlă (bol bitronconic); o fibulă de fier de tip Latène, întregibilă; 5 fusaiole. Mai trebuie menționate și alte două ștampile amforice: una de Thasos, cu numele magistratului Aischrion și una de Sinope cu numele astynom-ului Metrodoros Aristagorou. Ambele se datează destul de strâns, între cca. 265 - 255 a. Chr. Acest inventar deosebit de bogat ne oferă o asociere semnificativă de amfore ștampilate, ceramică locală și elenistică, fibulă celtică. Prin studierea lor acest complex poate servi în continuare ca reper cronologic pentru datarea altor complexe contemporane. Peretele de N al locuinței era tăiat de Gr. 86 aparținând N. 7 (vezi mai jos). Umplutura bordeiului era acoperită de un alt strat de incendiu, care marchează N. 7.

La cca. 1 m spre N de locuință a fost descoperit un cuptor, cu gura orientată spre S, având vatra ameanjată pe un strat de pietre. Semnalăm faptul că acest cuptor se afla din punct de vedere stratigrafic sub un alt cuptor, aparținând N. 5 sau N. 6 și care era la rândul său interceptat de o groapă din N. 3 (Gr. 59).

Nivelul 7 a fost în cea mai mare parte cercetat în campaniile trecute (1998 - 1999). Ne vom opri aici doar la două complexe, care comportă anumite discuții.

În 1999, în C. 17 N (S. Ic), în stratul galben afânat care marca N. 7 la V de clădirea cu altar, a apărut o aglomerare de fragmente ceramice, din care se remarcă două jumătăți de amfore, una de Heraclea Pontica cu numele fabricantului Herakleon și cealaltă de Sinope cu astynom-ul Posis Daiskou. Același Herakleon a apărut și pe o ștampilă din locuința din N. 8, iar astynom-ul sinopean este și el caracteristic pentru N. 8. De menționat este și faptul că aglomerarea respectivă de cioburi a apărut exact deasupra Gr. 83. De aceea, considerăm că respectiva ceramică aparține cronologic N. 8, deși a fost găsită în stratul de nivelare al N. 7.

Al doilea complex este dărâmătura arsă care acoperea locuința din C. 19 N - 20 N. Ea conținea mult material arheologic: lipitură arsă, pietre, oase de animale și numeroase fragmente ceramice locale și grecești, care nu se întregeau însă cu cele găsite în umplutura locuinței. Dărâmătura respectivă avea orientarea aproximativ NE - SV, pe o lungime de cca. 3 m și o lățime de cca. 0,75 m. De același complex s-ar putea lega și Gr. 86, de formă albiată, găsită în S. I b, C. 20 N. Partea superioară a dat ceramică fragmentară, multe oase, cărbune, cenușă, lipitură arsă. De aici provine o ceașcă întregibilă. A apărut și un obiect lung de fier curbat, corodat și rupt. Oasele sunt de animale mici și de pește. Fragmentele ceramice provin de la amfore de Sinope și Heraclea Pontica, oale borcan, două cești, o tipsie. Partea superioară a gropii stă pe o depunere cu pământ gălbui dens, ce pare a fi scurs dinspre sud, ar putea avea legătură cu dărâmăturile care acopereau bordeiul. Partea inferioară a gropii ar putea fi legată cumva de locuința din nivelul 8.

În fine, mai menționăm resturile unei locuințe din C. 11 N - 12 N, din care s-a detașat o groapă mică, plină cu pământ ars și având pietre pe fund, mărginită spre N de un strat de pietre; la E de ea, fără a se putea delimita vreo podea clară, au apărut trei gropi de pari, pe un strat cu multă cenușă, cărbune și resturi de lipitură arsă.

În afara celor menționate mai sus, au apărut și alte materiale interesante, fără context precis, dar aparținând exclusiv N. 7 și 8: două torți ștampilate de Thasos, ștampile de Heraclea Pontica, Sinope și Rhodos, picioare de amfore din centrele menționate mai sus dar și destul de multe din Cnidos, o toartă de Cos, o ștampilă dintr-un centru pontic cu numele Myrsileias, vase întregibile (cești, borcane, un fish-plate, mai mulți askoi), o altă fibulă Latène, fusaiole, o greutate de la războiul de țesut, mărgele din sticlă, o amuletă antropomorfă, o dăltiță din piatră șlefuită, un vârf de suliță din silex ș. a.

Întregul material arheologic recoltat este transportat și depozitat la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Aici el este curățat, restaurat, conservat, inventariat, fotografiat și desenat în vederea publicării.

Pentru campania viitoare avem în vedere epuizarea depunerilor din Suprafața I. După aceea cercetările vor trebui orientate spre clarificarea altor probleme: locuirea de pe Platoul II, zidul de incintă de pe Platoul I, structura sistemului defensiv al Platoului II (val și șanț de apărare), cercetarea necropolei tumulare, identificate doar pe fotografii aeriene. Este necesară și efectuarea a cel puțin unui sondaj a așezării fortificate din punctul "Vadu Vacilor", unde presupunem că s-au mutat locuitorii de la "Valea lui Voicu" în cursul sec. II a. Chr.

Rezultatele cercetărilor au fost făcute cunoscute la diferite manifestări ștințifice. Alte studii sunt în pregătire. De asemenea, fiecare campanie a fost prezentată la sesiunile anuale prin rapoarte preliminare de săpătură.

Bibliografie

1. *** - Așezarea getică fortificată de la Satu Nou -"Valea lui Voicu" (com. Oltina, jud. Constanța). Raport preliminar, Thraco-Dacica, 10, 1989, p. 115 - 154;

2. *** - Săpăturile arheologice în așezarea getică fortificată de la Satu Nou, com. Oltina - campania 1989, Pontica 23, 1990, p. 81 - 96;

3. *** - Timbres amphoriques et autres inscriptions céramiques découverts à Satu Nou (comm. d'Oltina, dép. de Constantza), Dacia, n. s. 35, 1991, p. 139 - 176;

4. *** - Descoperiri hallstattiene în zona davei getice de la Satu Nou, com. Oltina, jud. Constanța, Pontica 26, 1993, p. 51 - 114;

5. *** - Noi date arheologice privind începuturile culturii Poienești - Lukașevka și prezența bastarnilor în Dobrogea, SCIVA 43, 1992, 1, p. 3 - 14 (autor N. Conovici).

6. *** - Sistemul defensiv al davei getice de la Satu Nou - Valea lui Voicu, în: Studia in honorem Ion Niculiță, Chișinău 1999, p. 196 - 211.

Résumé

L’an 2000 on a continué la recherche dans la Surface I sur l’acropole. Les fouilles ont épuisé les niveaux 7 - 9 du site gète et ont identifié deux niveaux de l’époque du Hallstatt (civilisation de Babadag).

Du niveau 7 on a dégagé les restes de deux cabanes (C. 11 - 12 N et 19 - 20 N), accompagnés par des matériaux divers: poterie locale et hellénistique, amphores de Sinope, Héraclée du Pont, Rhodes, Cnide, Thasos et Cos, menus objets en fer, os d’animaux et de poisson, pierres, débris de parois.

Le niveau 8 est bien représenté par plusieurs fosses à provisions remplis de restes ménagères, un four et un fond de cabane incendié. Ce dernier contenait une grande quantité de matériaux: vases locales et hellénistiques, plus de sept amphores timbrées (Héraclée Pontique et Sinope) et non timbrées (Cnide, Rhodes), une anse timbrée de Thasos, une fibule Latène B, un fragment de vase en verre, une faucille en fer, menus objets. Les timbres amphoriques de Thasos et Sinope datent de l’intervalle 265-255 av. J.-C.

Le niveau 9 a fourni seulement des couches superposés de terre cendreuse et terre glaise, sans restes de construction. A remarquer un timbre amphorique rhodien daté par l’éponyme Epicharmos, le plus ancien trouvé dans ce site.

Le dernier niveau hallstattien, à peu de matériaux datables (quelques tessons, os d’animaux et un os humain), était marqué par trois foyers isolés. Il superposait un autre niveau, dont on a seulement commencé la recherche. On y a découvert les restes d’un grand aménagement en pierres grandes et moyens, avec un couche de cendre en proximité. Un seul tesson de ce niveau est décoré des motifs timbrés typiques pour la phase de Babadag II.

Ilustrația