173. Roșia Montană, com. Roșia Montană, jud. Alba [Alburnus Maior]

Punct: Carpeni, Carpeni - "Valea Nanului", zona "Găuri", zona "Hop", zona "Hăbad", traseul drumului roman (zona "Găuri" - zona "Hăbad"), Tăul Cornii, Țarina, Cârnic

Cod sit: 6770.01, 6832.01, 6912.03

Colectiv: Horia Ciugudean, Vasile Moga, Radu Ciobanu, Matei Drîmbărean, Aurel Dragotă, Adrian Gligor, Constantin Inel (MNUAI), Béatrice Cauuet, Christian Rico (U.T.A.H.), Bruno Ancel (C.C.S.T.I. l’Argentiere La Besée)

La solicitarea S.C. Roșia Montană Gold Corporation, în perioada 1 iulie 2000 - 28 august 2000 colectivul secției de istorie veche și arheologie din cadrul Muzeului Național al Unirii Alba Iulia a executat sondaje arheologice de verificare pe fostul teritoriu al așezări miniere antice aurifere Alburnus Maior. Raportul de mai jos reprezintă rezultatele preliminare ale acestor cercetări de teren. Punctele cercetate au fost stabilite în urma perieghezelor de teren coroborate cu informațiile oferite de bibliografia existentă.

1. Carpeni (teren Nicolae Coroi). Perimetrul cercetat este situat în partea de NV a masivului Carpeni. Investigațiile arheologice au fost efectuate pe terenul lui Nicolae Coroi.

Au fost trasate două secțiuni, notate S. I / 2000; S. III / 2000, urmărindu-se depistarea unor eventuale vestigii arheologice de epocă romană, dată fiind poziția strategică a zonei respective (deschidere spre Valea Nanului și Valea Roșiei).

S. I / 2000, având dimensiunile 20 x 1 m, a fost trasată pe direcția NV - SE. Numerotarea carourilor s-a făcut de la SE spre NV. Sub stratul vegetal, uniform ca grosime (0,1 m), a fost depistat un nivel compact (0,1 - 0,3 m) de lut galben, steril din punct de vedere arheologic. În C. 1 - 7 au fost depistate și mineralizații de origine auriferă. Începând cu C. 7, pe întreaga lungime a S. I, stratul de lut devine mai consistent; sporadic fiind prezente gresii sub forma unor bulgări cu dimensiunile cuprinse între 0,05 - 0,25 m. În C. 10 - 11 a fost depistată închiderea unei locuințe romane de tip bordei, notată B. 1. În interiorul amenajării, executată din piatră, au fost descoperite fragmente ceramice de tip uzual. Singurele materiale arheologice descoperite în această secțiune au fost cele prelevate din locuința-bordei B. 1.

S. III / 2000, cu dimensiunile 20 x 1 m, a fost orientată pe direcția NV - SE. Numerotarea carourilor s-a făcut de la SE spre NV. A fost secționat un mamelon (parțial amenajat artificial). În zona de înălțime maximă, între C. 8 - 18, a fost depistată o locuință romană, de suprafață, situată la o adâncime de 0,25 - 0,3 m față de nivelul actual de călcare. Stratigrafic a fost constatată incendierea locuinței și prăbușirea pereților; în urma lor rezultând o importantă cantitate de chirpic ce păstrează amprente de pari și nuiele. Această manieră de execuție a pereților explică lipsa aproape în totalitate a materialului tegular. Inventarul arheologic constă din: fragmente ceramice având o stare de conservare slabă (probabil de factură locală); vase ceramice întregibile aparținând categoriei ceramice cenușii, de tip uzual; fragmente de opaițe; cuie din fier cu cap circular utilizate la îmbinarea elementelor din lemn. La demontarea locuinței a fost descoperită o monedă romană din bronz care nu a putut fi determinată datorită stării proaste de conservare.

La extremitățile secțiunii se constată o apariție sporadică materialului arheologic, fapt care ne determină să emitem ipoteza că locuința de suprafață putea servi ca punct de observare cu perspectivă spre Gura Roșiei.

2. Carpeni - Valea Nanului (teren Nicolae Coroi). Zona cercetată este situată în partea sudică a masivului Carpeni, pe una din terasele Văii Nanului.

Aici a fost trasată secțiunea S. II / 2000, având dimensiunile 15 x 1 m și orientată pe direcția E - V. Numerotarea carourilor (1 - 15) s-a făcut de la V spre E.

Sub stratul vegetal (0 - 0,15 m) a fost depistat un strat de cultură (0,15 - 0,8 m) aparținând perioadei romane. Grosimea apreciabilă a nivelului roman se datorează și acumulărilor de natură argiloasă, scurse pe pantă, provenite de la amenajarea unui tău artificial. Începând cu partea de V a secțiunii (C. 1 - 10), materialele arheologice apar sporadic, prezentă fiind în special ceramica. În C. 7 la adâncimea de -0,3 m a fost descoperită o piesă din bronz de formă concavă, utilizată probabil la separarea aurului sau ca taler pentru balanță. În C. 11 - 15, atât în profil, cât și în secțiune au fost identificate pietre care au aparținut unor locuințe romane. Sporadic au ieșit la iveală pigmenți de arsură. De remarcat că în acest sector a fost identificată cea mai mare parte a materialului ceramic recoltat din S. II / 2000.

3. Zona "Găuri" (terenul aflat în proprietatea E. M. Roșia Montană, arendat fam. Corcheș). Denumirea locului unde au fost executate săpăturile arheologice trebuie pusă în legătură cu existența câtorva galerii de mină aflate în vecinătate, amenajate pe un versant muntos extrem de abrupt. La S de acesta există o colină, cunoscută sub denumirea locală de "Găuri" pe terasele căreia au fost amplasate două secțiuni arheologice, în apropierea unui teren agricol de unde fuseseră recuperate anterior câteva fragmente ceramice moderne și romane, fapt ce a determinat și cercetările noastre aici.

La E de terenul agricol amintit au fost trasate două secțiuni, denumite convențional S. I și S. II "Găuri", dispuse perpendicular una pe cealaltă, în mijlocul unei terase naturale, delimitată spre N de o pantă abruptă și un prag regulat ce contura perfect marginea unui lac natural, cunoscut sub denumirea populară de "tău". Ulterior, probabil în epoca modernă, "tăul" acesta a secat, iar pe fundul său a fost amenajat un drum de-a lungul căruia fuseseră construite câteva case ale căror urme sunt parțial vizibile și azi. Spre S, terasa era înconjurată de un taluz de pământ, ce leagă, spre E și V, două coline reduse ca dimensiune.

Prima secțiune, S. I "Găuri", avea 30 x 1 m și era dispusă pe direcția E - V, numerotarea carourilor pornind de la capătul vestic. De-a lungul acestei secțiuni nu au fost descoperite vestigii clar conturate, ci numai un strat roman de cultură relativ constant, delimitat pe alocuri de câteva blocuri de piatră, aflate în poziție secundară. Stratigrafia se prezenta omogen, pe toată suprafața excavată, adică un strat vegetal de aproximativ 0,2 m grosime, apoi un strat roman de cultură, de 0,2 - 0,3 m, urmat de sterilul galben. Materialele recuperate provin în special din stratul vegetal, pentru că întregul perimetru fusese arat anterior în dese rânduri, aici regăsindu-se fragmente ceramice romane de slabă calitate, amestecate cu fragmente moderne de ceramică smălțuită.

Cea de a doua secțiune, S. II "Găuri", a fost dispusă perpendicular pe prima, pe direcția N - S, punctul de intersecție al acestora situându-se în dreptul C. 15. Prevăzută inițial tot de 30 x 1 m, S. II "Găuri", a fost prelungită ulterior, spre S cu 4 m, iar spre N cu 6 m, în așa fel încât lungimea totală a sa a atins 40 de m. Între C. 2 - 7, la -0,2 m, a fost descoperită o structură de piatră de râu, deosebit de compactă, identificând un nivel de locuire de epocă romană, din care s-au recuperat puține fragmente ceramice romane. La înlăturarea acesteia, s-a constatat că sub acest nivel roman, exista o altă amenajare, conturând un alt nivel de locuire, tot de epocă romană, însă anterior celui semnalat. Este vorba de un zid gros de aproximativ 1 m, dislocat ulterior, și de un altul, paralel cu acesta, însă de doar 0,3 m grosime. Între aceste două ziduri s-au descoperit patru straturi compacte de arsură de lemn din care au fost recuperate câteva fragmente ceramice romane de slabă calitate și un mic fragment dintr-o unealtă de fier cu gaură de înmănușare, imposibil de precizat datorită gradului avansat de deteriorare al acesteia. Între C. 10 - 12 au fost degajate apoi alte două ziduri paralele, de 1 m și respectiv 0,8 m grosime, iar din spațiul situat între ele, ce configura dealtfel o ușoară albiere a terenului, au fost recuperate alte fragmente ceramice romane, tot de slabă calitate. Spre capătul nordic al secțiunii, între C. 24 - 28, la -0,9 m, în stratul de steril galben, au fost descoperite două lentile suprapuse de argilă neagră, denumită de localnici "glam".

Materialele arheologice descoperite în cea de-a doua secțiune provin exclusiv din zona cuprinsă între C. 1 - 12 și sunt în general fragmente ceramice romane provenind de la vase de uz comun, cu pereți relativ groși, de culoare cărămizie. Alături de acestea mai sunt de consemnat câteva fragmente moderne de ceramică smălțuită, potcoave de cai, sau fragmente de lanțuri, recuperate din stratul vegetal.

În prelungirea capătului inițial al secțiunii S. II "Găuri", deci pe distanța ultimilor 6 m, s-a observat că stratul roman, prezent relativ omogen pe toată suprafața, se îngustează aici, până la dispariție. Din punct de vedere stratigrafic aici s-au conturat doar două straturi distincte: primul de culoare neagră, deosebit de compact, constituia de fapt taluzul de pe malul "tăului" existent anterior, cel de-al doilea, era stratul de steril galben. Nu s-au descoperit, pe această porțiune, nici un fel de materiale arheologice.

4. Zona "Hop" (terenul aflat în proprietatea E. M. Roșia Montană). Denumirea locală a zonei se referă de fapt la două coline situate la SV de terasa amintită înainte, unde diferite documente cartografice mai vechi plasează o necropolă romană. La baza uneia dintre aceste coline, la aproximativ 150 m spre S, există un alt "tău", cunoscut de oamenii locului drept "Tăul Găuri". Legat de acest perimetru, documentele vremii atestă un fapt demn de interes și anume se precizează că la porunca judelui suprem al Abrudului, Csaja Joszef, au fost aruncate în "Tăul Găuri", mai multe pietre cu inscripții, provenind cu siguranță de la necropola romană din apropiere.

În această zonă au fost trasate, pe direcția N - S, trei secțiuni, denumite convențional S. I, S. II și S. III "Hop". S. I "Hop", de 20 x 1 m, precum și S. III "Hop", tot de 20 x 1 m, au fost amplasate exact pe culmile celor două coline, cunoscute sub numele de "Hop", iar S. II, având 15 x 1 m, a fost dispusă de-a lungul unui con de evacuare natural situat între cele două. La capătul acestui con de evacuare există o terasă îngustă unde au fost amenajate, în secolul XIX, două morminte, ale căror cruci se mai păstrează încă. Numerotarea carourilor din aceste secțiuni s-a făcut începând cu capătul sudic al fiecăreia.

În secțiunea S. I, între C. 9 - 10 și 17 - 18, au fost descoperite două morminte romane de incinerație. Primul, M. 1 / S. I, aflat la -0,5 m, avea o groapă ușor albiată, lată de 0,8 m, ai cărei pereți aveau o puternică urmă de arsură cărămizie de 5 cm grosime. În interiorul gropii se afla un strat compact de arsură de lemn, de culoare neagră. Inventarul acestui mormânt cuprindea un vas de sticlă fragmentar, unguentarium, și un opaiț ștampilat din pastă de culoare ocru-gălbuie. Deși cartușul ștampilei se distinge ușor, antroponimul de pe acesta nu se poate desluși fiind șters în întregime.

Cel de-al doilea mormânt, M. 2 / S. I, s-a descoperit la -0,4 m, având exact aceleași caracteristici. Ca piese de inventar, sunt de amintit două opaițe întregi, ambele ștampilate. În cartușul ștampilei primului apare numele MVRRI, iar piesa, dintr-o pastă roșie foarte fină, este acoperită cu o angobă de aceeași culoare. Celălalt opaiț, este asemănător cu cel semnalat anterior, în cadrul mormântului M. 1, având același tip de pastă, de culoare ocru-gălbuie, iar pe fund, un cartuș al cărui antroponim este ilizibil.

Din punct de vedere stratigrafic, situația se prezenta în felul următor: un strat vegetal relativ îngust, de 0,1 m grosime, arat pe alocuri, apoi stratul roman de cultură, gros de 0,35 - 0,4 cm, urmat de stratul de steril galben. Gropile de morminte erau săpate la -0,4 m adâncime tocmai în acest strat de steril galben și erau clar conturate. Orientarea lor era pe direcția E - V și riguros identică.

În secțiunea S. III "Hop" au fost descoperite alte două morminte de incinerație, după cum urmează: M. 3 / S. III, la -0,3 m, situat între C. 4 - 5, avea o orientare ușor deviată, în raport de cele din S. I, pe direcția NV - SE, în vreme ce al doilea, M. 4 / S. III, în C. 1, avea o groapă mică din care lipseau urmele de arsură neagră de lemn, însă pereții cărămizii se distingeau relativ bine. Dintre piesele de inventar recuperate din cele două morminte sunt de amintit: o fructieră cu picior cu buza puternic profilată peste care s-au găsit două opaițe romane ștampilate, cu antroponim ilizibil, din pasta ocru-gălbuie, în cadrul mormântului M. 3, și o monedă de bronz, extrem de deteriorată în M. 4.

Un aspect interesant a fost sesizat între C. 4 - 19, de-a lungul întregii secțiuni. Este vorba de un șir relativ regulat de orificii circulare de 3 - 4 cm diametru, între care existau altele mai rare de 10 cm diametru deasupra cărora, în C. 10 - 11, a fost descoperită o lentilă compactă de arsură de lemn, de 0,2 m grosime. De pe toată porțiunea amintită, cu excepția inventarului mormântului M. 3 / S. III, s-au recuperat puține materiale arheologice. Stratigrafia se prezenta asemănător cu cea semnalată în secțiunea S. I "Hop". În cazul de față însă, stratul vegetal avea o grosime de 0,2 m.

În secțiunea amplasată în conul de evacuare dintre cele două coline, S. II "Hop", nu s-au descoperit morminte, ci doar câteva fragmente disparate de ceramică romană, între care amintim pe cele de la o fructieră cu buza puternic profilată, identică cu cea din mormântul M. 3 / S. III.

5 - 6. Zona "Hăbad" (terenuri aflate în proprietatea fam. Oprișa și a Bisericii Greco-Catolice). În această zonă au fost descoperite anterior o serie de altare votive la marginea unei terase, conturată la N de o pantă extrem de abruptă. În apropiere, localnicii semnalau existența unui drum roman al cărui traseu urma, pe o porțiune relativ întinsă, un drum forestier actual, de unde ieșiseră la iveală, cu prilejul nivelărilor mecanice, mai multe blocuri de piatră de râu. Secțiunile arheologice, în număr de șase, denumite convențional, S. I - S. VI "Hăbad", au fost amplasate pe culmile unor ușoare denivelări ale terenului aflate în prelungirea terasei de unde fuseseră recuperate anterior monumentele epigrafice în chestiune. Asupra acestor observații vom reveni însă, în contextul discutării fiecărei secțiuni în parte. Primele trei secțiuni și ultima, adică S. I, II, III și VI "Hăbad", au fost dispuse pe direcția E - V, iar numerotarea caroiajului a început întotdeauna de la capătul estic al fiecăreia. Celelalte două secțiuni, dispuse una în prelungirea alteia, cu un martor de 1 m între ele, au fost dispuse pe direcția NV - SE, de-a lungul unei pante mai line, numerotarea caroiajului aici începând dinspre capătul de SE.

În S. I "Hăbad", de 16 x 1 m, au fost descoperite mai multe ziduri din piatră de râu, de 0,6 m grosime, parțial dislocate, probabil datorită unor lucrări agricole, întrucât în stratul vegetal se aflau asemenea materiale, împrăștiate pe toată lungimea secțiunii. Aceste structuri de zidărie, descoperite în C. 1 - 3, 4 și 7, erau orientate pe direcția NV - SE, și se situau la aproximativ 0,5 m de limita suprafeței excavate anterior, de unde proveneau altarele epigrafice despre care am amintit. În capătul vestic, în C. 14 și 15, a fost degajată o structură circulară din piatră de râu, configurând probabil gura unei fântâni. Materialele romane recuperate din această secțiune, în special fragmente ceramice de uz comun, sunt puține și precar conservate.

S. II "Hăbad" a fost trasată la aproximativ 30 m S de S. I, având a lungime de 15 m. Aici urmele de locuire sunt aproape absente, recuperându-se din stratul de cultură doar câteva fragmente ceramice romane, de uz comun, de proastă calitate.

La 52 de m S de S. II a fost trasată, paralel cu secțiunile amintite, S. III "Hăbad", de 25 x 1 m. Nici în această secțiune nu au fost descoperite urme de locuire, iar cantitatea de ceramică romană a fost și mai redusă.

Pentru epuizarea întregii zone au mai fost executate încă două secțiuni, dispuse pe direcția NV - SE, S. IV și S. V "Hăbad", fiecare de câte 30 x 1 m, aflate una în prelungirea celeilalte, având un martor de 1 m între capetele lor. Urmele de locuire lipsesc și aici, iar ceramica romană recuperată a fost foarte puțină și de o calitate modestă.

Stratigrafia pentru toate secțiunile trecute în revistă se prezintă unitar, adică un strat vegetal de aproximativ 0,2 de m, apoi stratul de cultură corespunzător epocii romane de 0,25 - 0,3 m, iar sub acesta stratul de steril galben. În cadrul secțiunii S. II "Hăbad", la aproximativ -0,9 m adâncime a fost descoperit un strat compact de rocă, cunoscută în literatura de specialitate, sub numele de dacit.

7. Traseul drumului roman - zona "Găuri", S. III; zona "Hăbad" S. VI, S. VII. În imediata apropiere de secțiunea S. I / 2000 "Găuri", pe actualul drum ce leagă zona Găuri de cariera de exploatare situată pe masivul Cetate, a fost trasată secțiunea S. III / 2000, având dimensiunile 12 x 1 m, orientată pe direcția N - S. Numerotarea carourilor (1 - 12) s-a făcut de la S spre N. Săpătura a secționat actualul drum, urmărind surprinderea și în acest perimetru a drumului roman care lega așezările de la Alburnus Maior.

Între C. 4 - 9, la adâncimea cuprinsă între -0,35 / -0,2 m a fost identificat drumul roman, executat din piatră de carieră, de natură vulcanică. De ambele părți ale drumului au fost depistate amenajări din piatră aparținând unor locuințe romane, dovedind că în această zonă drumul străbătea o așezare (castellum). Inventarul arheologic constă din ceramică uzuală.

S. III "Găuri" a traversat perpendicular peste drumul roman a cărui lățime este de 3,2 m (exceptând canalele pentru drenaj). Stratigrafia drumului se prezintă astfel:

  • 0 / -0,1 m, strat vegetal;
  • -0,1 / -0,35 m, strat argilos cu mineralizații de culori gri închis spre negru (glam) care se îngustează spre partea de N a secțiunii (C. 9);
  • sub depunerea de glam a fost identificată o lentilă (cca. 0,05 m) de nisip amestecat cu pietriș mărunt;
  • următorul nivel aparține drumului roman executat din piatră de carieră legată în argilă.

Pavajul are o grosime constantă de cca. -0,3 / -0,35 m, iar profilul său este ușor bombat pentru a asigura scurgerea apei spre canalele situate de o parte și de alta.

Un alt aspect cercetat în zona "Hăbad" a fost legat de punerea în evidență a drumului roman, a cărui existență era oarecum intuită de localnici, pe traseul NV - SE, din apropierea locului unde au fost amplasate secțiunile S. I și S. II "Hăbad". Terenul fiind extrem de accidentat, sub o pantă foarte abruptă, a fost executată o secțiune de 10 x 1 m, dispusă pe direcția E - V, paralelă deci cu secțiunile amintite. Există deja, chiar pe porțiunea de traseu desemnată de localnici drept "drumul roman", un drum forestier pe care, din loc în loc am putut observa mai multe pietre de râu, de diferite dimensiuni, dislocate sau prăbușite, provenind de la vestigiile de epocă romană.

Secțiunea de aici, S. VI "Hăbad", a intersectat două drumuri de epocă romană, însă materialele arheologice descoperite sunt extrem de puține. În C. 1 - 3 se observa o lentilă de lut bătătorit, puternic arcuită, acoperită pe mijloc cu un strat de umplutură ce conținea o cantitate modestă de pietriș. De o parte și alta, am putut observa două canale de evacuare, puternic albiate, umplute ulterior cu un strat de pământ negru. Alături de această lentilă de lut, configurând deci primul drum roman, în C. 4 - 7, a fost pusă în evidență o altă lentilă de lut bătătorit, având de o parte și cealaltă, aceleași canale albiate. Ulterior, chiar în aceste canale ale celui de al doilea drum, au fost construite niște ziduri de susținere din piatră de râu, ce au acoperit o bună parte din albiile acestora.

La aproximativ 60 de m, SV de S. IV "Hăbad" am mai executat o secțiune de 10 x 1 m, numită S. VII "Hăbad", însă nu a fost descoperită absolut nici o urmă din drumul amintit, după cum nu exista nici stratul de cultură de epocă romană, ca în cazul celorlalte secțiuni. Aici, sub un strat compact de pământ negru, de aproximativ 0,8 m, a apărut direct stratul de steril galben. Din spusele localnicilor reiese că în acest punct, fusese amenajat, în epoca modernă, un "tău" artificial ce colecta temporar unele cursuri de apă, pe perioada ploilor.

8. Tăul Cornii (teren Ioan Dumitraș). Perimetrul cercetat se situează în imediata apropiere a Tăului Corna, investigațiile arheologice derulându-se pentru început pe terenul lui Dumitraș Ioan, loc de unde în anii ’80 au fost recuperate o serie de monumente funerare romane.

Aici s-a efectuat o secțiune (S. I / 2000) de 1 x 27 m orientată NV - SE. Imediat sub stratul vegetal, uniform ca grosime (0,2 cm) au apărut morminte de incinerație, dintre care două au fost deranjate de lucrările agricole.

În C. 1 - 3 a fost localizat un mormânt de incinerație (notat M. 4) la adâncimea cuprinsă între -0,2 / -0,3 m, nederanjat de lucrările agricole deoarece era amplasat pe botul terasei, inventarul cuprinzând două opaițe fragmentare și un vas - fructieră întregibil. Groapa lui era orientată pe axul ENE - VSV.

În C. 13 - 15 a fost surprins un alt mormânt de incinerație (M. 3), la adâncimea de -0,6 m, având drept inventar un opaiț întreg. Pe fundul gropii acestuia (-0,85 m) s-a observat urmele unor pari din patul funerar.

În C. 16 un alt mormânt (M. 2) de această dată deranjat aproape în totalitate, ceea ce nu a mai putut permite surprinderea lui completă. Din inventarul acestuia avem un opaiț fragmentar.

În C. 21 - 22, la adâncimea -0,18 m avem un alt mormânt deranjat (M. 1), cu fragmentele unui vas fructieră drept inventar.

Tabloul descoperirilor este completat de două fragmente de coronament (C. 3, adâncime -0,2 m), la care se adaugă o piesă de vestimentație (din bronz ?), aflată într-o stare de conservare precară (C. 4, adâncime -0,6 m).

9. Tăul Cornii (teren Letiția Jurcă). În vecinătatea estică a terenului anterior prezentat, pe proprietatea Letiția Jurcă au continuat cercetările arheologice de sondaj prin deschiderea secțiunii S. II / 2000, cu dimensiunile de 1 x 30 m, orientată pe axul N - S.

Necropola de incinerație surprinsă pe terenul Ioan Dumitraș, se regăsește și în acest perimetru, cu observația că la un moment oarecare parte din aria necropolei a fost afectată de așezare, deoarece resturile unor amenajări din piatră distrug unele morminte de incinerație.

Primul mormânt (M. 1) a fost descoperit în C. 1 la -0,38 m, având drept inventar o monedă din bronz, cui din fier și un opaiț fragmentar. Mormântul era deranjat de lucrările agricole.

Al doilea mormânt (M. 2) nederanjat, depistat în C. 23 - 24, de la -0,45 la -0,74 m, groapa acestuia fiind orientată VNV - ESE, iar drept inventar avea o lacrimaria întregibil.

Al treilea mormânt (M. 3) nederanjat, a apărut în C. 14 - 16, la adâncimea de -0,55 m și avea ca inventar funerar, o monedă din bronz și un buton (?) din fier. Groapa era orientată E - V.

Între C. 6 - 19, la adâncimea -0,3 m au fost surprinse substrucții din piatră informă, care par să ne indice urmele așezării. Aceste amenajări cu piatră coboară până la adâncimea de -0,8 m.

Perpendicular pe S. II, din dreptul C. 21, cu un martor de 0,5 m s-a amplasat S. III / 2000, cu orientare E - V și dimensiunile de 1 x 20 m.

În C. 1 - 3 la -0,15 m a apărut un colț de amenajare din piatră fără mortar, același tip de amenajare reieșind și între C. 5 - 14, la adâncimea de -0,2 m. La demontarea pietrelor din amenajare s-a evidențiat un opaiț întregibil și un fragment de terra sigillatta, în dreptul C. 6 la -0,3 m.

Un posibil mormânt M. 4 (?), avem în C. 5 la -0,76 m, conturat prin resturi de arsură destul de compacte și un vas întregibil. Groapa mormântului intră în profilul nordic, cu orientare NNV - SSE.

În C. 14 la -0,6 m s-a descoperit un vas întreg cu tortiță și tot aici la -0,8 m a apărut lângă profilul sudic un opaiț fragmentar. Lipsesc elementele care pot întări ipoteza unui alt mormânt de incinerație, respectiv urmele de arsură.

10. Țarina - Kapolna. Perimetrul în care s-au efectuat cercetările, se află în proprietatea bisericii romano-catolice, parohia Roșia Montană, și este amplasat în apropierea Tăului țarina.

Prima secțiune S. I / 2000, cu dimensiunile de 1 x 30 m, a fost orientată NV - SE. Ca punct de reper, cripta familiei se află pe axul E - V, S. I / 2000 fiind la cca. 22 m față de colțul estic al fundației. Ca o caracteristică a acestui perimetru se poate observa că nivelul vegetal este destul de subțire (cca. 0,15 m), iar stratul de cultură de o grosime relativ constantă între 0,3 - 0,35 m. Sterilul arheologic începe de la -0,5 m și are o textură lutoasă.

În C. 3 - 4, imediat sub stratul vegetal la -0,2 m a apărut o amenajare de pietre, fără urme de mortar, cu câteva fragmente ceramice la acel nivel (probabil romane).

Imediat sub stratul vegetal a apărut o piesă de vestimentație (din bronz), în dreptul metrului 2, la -0,15 m.

Tabloul descoperirilor a fost completat și de un idol zoomorf (C. 28, la -0,15 m). Materialul arheologic din stratul de cultură este destul de amestecat, având ceramică romană la același nivel cu fragmente ceramice glazurate, probabil moderne.

A doua secțiune - S. II / 2000 de 30 x 1 m, orientată SE - NV, a fost amplasată perpendicular pe S. I / 2000, aproximativ din dreptul C. 5, cu un martor de 1 m. După decopertare, am surprins la -0,3 m aceeași substrucție din piatră în C. 1 - 4 și 6 - 9. Stratul vegetal a pus în evidență un bogat material arheologic, destul de divers și din epoci diferite: ceramică romană, porțelan, lulele și obiecte din metal (cuie, monedă).

Ultima secțiune din "Kapolna", numerotată convențional S. III / 2000 (10 x 1m), a fost amplasată din dreptul C. 27 la o distanță de cca. 41,3 m față de S. II / 2000. Amenajarea din piatră, cu a cărei prezență ne-am obișnuit deja, s-a conturat în C. 6 - 8 la adâncimea de -0,3 m. Sub amenajare apare un posibil șanț (începe la m. 5,75 și se termină la m. 6,7 în rampă), în materialul de umplutură din șanț este un strat de piatră de carieră măruntă, pământ, resturi de cărămidă, pigment de cărbune, fragment ceramic modern (smălțuit). În partea inferioară a stratului de cultură în ultimele trei carouri este un nivel compact de resturi de cărămidă, țiglă, cu un rând subțire de arsură dedesubt.

11. Țarina (teren Ioan David). Pe același ax cu S. I / 2000 din "Kapolna ", s-a trasat S. IV / 2000, de 15 x 1 m. La -0,3 m, excepție făcând C. 4 - 5, s-a evidențiat aceleași urme de substrucții din piatră de carieră și de râu. La demontarea amenajărilor au rezultat și materiale arheologice (ceramică romană, amnar din fier, sticlă), în stare fragmentară. În C. 14 a apărut și o piesă de piatră, ce ar putea fi caracterizată drept râșniță și care este poziționată oarecum central, după cum o arată și dezvelirea secțiunii S. IV a, cu dimensiunile 1 x 15 m, dispusă în cruce pe S. IV, între m. 13 - 14. și în această secțiune situația este identică cu aceea din S. IV, stratul de cultură fiind constituit din aceeași structură continuă de amenajare din piatră căreia îi corespunde nivelul de amenajare din S. IV.

Secțiunea S. V / 2000 cu dimensiunile 1 x 20 m, a fost trasată pe același ax cu S. IV, la cca. 30 m, iar la dezvelire a reieșit la adâncimea de -0,1 m același tip de amenajare în C. 17 - 20, cu deosebirea că aici apar fragmente mari de cărămizi romane uniform repartizate, iar lângă amenajare trei fragmente dintr-un mojar (roman ?) de piatră. În C. 19 - 20, la aceeași adâncime au apărut fragmente de cărămidă romană, ceramică romană amestecată cu medievală glazurată, sticlă.

12. Țarina (teren Roxana Manta). Pe terenul amplasat în vecinătatea nord-estică a Kapolnei, a fost efectuată o secțiune S. VI / 2000 cu dimensiunile de 1 x 20 m, orientată NV - SE. Decopertarea acesteia a pus în evidență în C. 2 - 3, la adâncimea -0,25 m numeroase piese din metal (cuie de fier) la care se adaugă fragmente ceramice, unele glazurate. Mai avem câteva fragmente ceramice de factură romană în C. 6, la adâncimea de -0,4 / -0,6 m. Aceste materiale arheologice descoperite încă din nivelul vegetal (0,25 m), sunt de altfel singurele pe care le avem din această secțiune. Stratigrafic, în C. 1 - 10 se poate observa succesiunea nivelurilor de umplere a unui mic tău a cărui existență poate fi confirmată și de vegetația din apropiere.

13. Cârnic. În cadrul campaniei din luna iulie 2000 echipa franco-română a continuat investigațiile în galeriile sectorului nord-estic al rețelei Cârnic I, în care se efectuaseră deja în 1999 unele recunoașteri preliminare. S-au practicat trei sondaje într-un sector cu exploatări romane, aflat în vecinătatea unei galerii moderne de la nivelul +958 m (zona "Glam"). Exploatările romane constau dintr-o galerie de cercetare cu secțiune trapezoidală, un șantier vertical, deschis pe o verticală de aproape 5 m (în realitate două galerii suprapuse și unite) și o sală destul de spațioasă. Întreg ansamblul acestei rețele antice a fost lucrat cu ajutorul uneltelor din fier. Au fost identificate cel puțin șase scobituri pentru amplasarea de lămpi care să lumineze zona.

În cadrul celor trei sondaje efectuate, a fost descoperită un opaiț întreg și fragmentele altor cinci, dintre care unele purtau urme de graffiti, mărci sau nume de proprietari care utilizau alfabetul grec.

Partea studiată din rețeaua Cârnic I pare să fi fost exploatată cu precădere în sec. II p. Chr., fapt confirmat de rezultatul unei analize 14C efectuate asupra unei bucăți de cărbune, care a oferit o dată plasată între începutul sec. II p. Chr. și mijlocul sec. III p. Chr.

Rețeaua investigată parțial a fost deschisă într-o zonă cu mineralizare extrem de bogată în aur și argint iar arhitectura exploatării este deosebită, fapt ce impune continuarea cercetărilor aici în anul 2001, pentru o înțelegere cât mai completă a exploatărilor antice din masivul Cârnic.

Ilustrația