162. Racoșul de Sus, or. Baraolt, jud. Covasna

Punct: Pădurea Rica

Cod sit: 63508.01

Colectiv: Bordi Zs. Loránd (MNS)

Complexul de fortificații medieval timpurii din pădurea Rica se află la o distanță de 4,5 km VNV de localitatea Racoșul de Sus, aparținând de orașul Baraolt, județul Covasna. Construcțiile se află pe un picior de deal al Munților Perșani, cuprins între valea pârâului Rica la N și al pârâului Nadeș la S. Complexul este format din mai multe obiective nelegate între ele. La E, pe pantele estice al vârfului Heghieș se află două valuri de pământ, necercetate până la ora actuală, dintre care cel mai lung, de 250 m, coboară până în apropierea pârâului Nadeș. Pe vârful Heghieș s-a aflat un turn, care a fost demolat în prima jumătate a secolului XIX-lea. La cca. 300 m V de aceste obiective, într-o șa joasă se află un alt turn, iar la 200 m de aceasta coama piemontului este blocată de un nou val, care coboară la rândul său spre valea pârâului Rica. Obiectivul cercetărilor efectuate până acum a fost turnul vestic, prin urmare contemporaneitatea celor cinci obiective este deocamdată incertă.

În timpul campaniilor de cercetare efectuate în anii 1998 - 1999 a fost dezvelită o parte a unei construcții, realizate din piatră brută, nefasonată, înecată în mortar, având dimensiunile de 15 x 10 m, cu ziduri groase de 2,5 m. Intrarea în turn a fost descoperită pe latura de NV, la 1,4 m înălțime față de nivelul de călcare medieval, având grosimea de 0,8 m. Construcția a avut un etaj de lemn, care a fost distrus de un incendiu, după cum poate fi observat din stratul gros de cenușă cimentată cu urme de lemn carbonizat aflat pe nivelul de călcare. Acest incendiu a provocat totodată abandonarea construcției. La S, la o distanță de 5 m de aceasta au fost descoperite urmele unui drum, care prezenta cinci refaceri consecutive, al cărui prim nivel, pe baza fragmentelor ceramice descoperite în suprafața sa a fost contemporană cu edificiul.

Materialul arheologic recoltat în cursul campaniilor de cercetare anterioare constă din ceramică (oale borcan cu buza trasă pe orizontală, decorate cu linii incizate în spirală, ondulate sau ciupituri și căldărușe de lut), obiecte de fier (cuțite, vârfuri de săgeți, potcoave, aplică) și oase de animale (cabaline, bovine, ovicaprine, etc.). Pe baza acestora se poate afirma, că turnul datează din secolul din secolul al XII-lea, neexistând deocamdată indicii că ar fi fost folosit în secolul următor.

În campania de cercetare din anul 2000 a fost deschisă o casetă C.1 / 2000 în colțul sud-estic al construcției, pentru a se stabili forma acesteia. S-a săpat într-o dărâmătură compusă din pietre amestecate cu pământ și mortar scurs, care pe lângă zid a atins grosimea de 1,5 m. Zidul dezvelit al colțului cu forma rotunjită s-a păstrat până la înălțimea de 1,35 m. Pe suprafața nivelului de călcare medieval, realizat din tuf pisat și bătucit, au fost observate suprafețe de arsură, sub ea găsindu-se roca.

În C.2 / 2000, deschisă în prelungirea celei dintâi spre N, a fost observată aceeași stratigrafie. Această casetă a dezvelit jumătatea sudică a zidului, care în această regiune se păstrează mult mai bine, având în unele locuri înălțimea de 2,25 m.

Materialul arheologic descoperit a constat din ceramică, mai exact câteva fragmente din pereții unor oale borcan de culoare brun roșcată, având ca degresant nisip cu bobul mărunt, decorate cu linii paralele incizate. Un număr mult mai mare a fost reprezentat de oase de animale care au fost descoperite pe toată suprafața nivelului de călcare, având totuși o concentrație mai mare în regiunea centrală a peretelui sud-estic. Au fost descoperite oase de bovine (marea majoritate), cal, mistreț și coarne de căprioară fragmentare, dintre care unele prezintă urme de tăiere. La capătul nordic al îngroșării zidului între acesta și zidul propriu-zis a fost descoperită o potcoavă de fier fragmentară, având câte 3 orificii pentru cuie pe ambele brațe.

Cele două suprafețe au dezvelit integral zidăria adosată, care apare acum ca o potcoavă așezată în jurul colțului sudic al edificiului, pe o lungime totală de 8 m. A fost realizată din blocuri nefasonate de andezit, de mari dimensiuni, așezate relativ neglijent, direct pe nivelul de călcare și legate între ele cu var nestins. Dacă pe latura sud-vestică, unde are o grosime de 0,8 m construcția ei a fost realizată din blocuri cu dimensiuni sensibil egale, pe latura nord-estică au fost folosite blocuri de mari dimensiuni, la capăt ajungând să se îndepărteze la 1,35 m de planul zidului propriu-zis. Această îngroșare a lățit partea superioară a zidului până la 3,5 m oferind o platformă de luptă prin care drumul putea fi supravegheat mai ușor.