158. Popești, or. Mihăilești, jud. Giurgiu

Punct: Nucet

Cod sit: 104172.01

Colectiv: Nona Palincaș (IAB)

Campania de săpături din anul 2000 a fost finanțată de către Ministerul Culturii și de către firma austriacă de construcții STRABAG AG, la care se adaugă și o serie de analize geofizice de care am beneficiat fie cu preț preferențial, fie în mod gratuit din partea firmei GEOTEC S.A.

Săpăturile, desfășurat în sectoarele Ψ, Z3 și uV, au avut ca obiectiv:

1. În sectorul Ψ, pregătirea cercetării sistematice a resturilor a ceea ce se crede că ar fi fost o fântână din epoca Latène. O parte din fântână a fost săpată în campaniile din 1957 - 19581, lucrul fiind întrerupt din cauza dificultăților tehnice deosebite (alunecarea pământului de pe margini);

2 - 3. În sectoarele Z3 și uV s-a urmărit identificarea traseului a două secțiuni mai vechi (din anii ’50 și ’60), care nu mai puteau fi amplasate pe planul general al săpăturii.

Principalele rezultate

1. Sector Ψ. Din campaniile din 1957 - 1958 se știa că fântâna aparține primului (celui mai vechi) nivel Latène din așezare și că a fost dezafectată la un moment dat prin umplere cu lut, cenușă și alte resturi de ardere (lemn carbonizat, fragmente de chirpici), fragmente ceramice și de oase de animale etc. Deasupra sa s-a construit apoi o cisternă din lut.

Pentru pregătirea noii campanii de săpătură s-au făcut două foraje, unul în fântână, celălalt la cca. 11 m spre S de aceasta, în pământul viu (depunerea arheologică din zonă a fost epuizată de săpăturile din anii ’50). Din compararea celor două coloane litologice rezultă că fântâna a fost umplută cu un lut foarte apropiat ca aspect de pământul viu. Umplutura a fost luată foarte probabil din valul de apărare aparținând Bronzului târziu, aflat la doar câțiva metri spre S de fântână și care nu mai funcționa ca fortificație la acea dată. Adâncimea estimată a fântânii este de cca. -13 m, fapt confirmat și de rezultatele sondajului electric vertical efectuat ulterior2.

Suprafața fântânii, așa cum a fost ea observată în 1957, era de formă aproape circulară, cu diametrele de cca. 4m, respectiv 4,8 m, ea reducându-se treptat în adâncime. Fântâna a fost secționată în 1958, jumătate din suprafața sa fiind săpată atunci pe o adâncime de cca. -5 m. În campania din 2000 fântâna a fost dezvelită din nou, săpătura mergând până la o adâncime de cca. 0,4 m față de nivelul cel mai de sus la care fusese întreruptă în 1958. Cu această ocazie s-au făcut o serie de observații în plus față de cele din anii ’50.

Astfel, s-au identificat două faze ale fântânii. În prima fază, conturul său interior pare să fi fost aprox. rectangular, cu marginile arcuite și căptușit cu o împletitură de nuiele, din care am găsit resturi carbonizate in situ. În faza a doua, judecând după limita dintre umplutura fântânii și limita interioară a acesteia, conturul fântânii pare să fi avut o formă mai regulat rectangulară. Elemente care să indice modul cum a fost amenajată fântâna în interior nu s-au găsit încă, cu excepția unei singure zone de cca. 20 x 15 cm; aici erau resturile carbonizate a două nuiele, dintre care una cu amprenta unei a treia nuiele pe ea.

Analizele arheobotanice făcute la Universitatea din Viena3 arată că în umplutura aparținând celor două faze de construcție ale fântânii există macroresturi botanice, în timp ce umplutura din interiorul fântânii este complet sterilă.

Importanța săpăturii din anul 2000 constă în primul rând în aceea că pe baza datelor culese se va putea elabora o strategie de cercetare adecvată: cunoașterea adâncimii era absolut necesară pentru măsurile de siguranță împotriva prăbușirii malurilor; cunoașterea fazelor și stării de conservare permit elaborarea unor strategii adecvate de recoltare a probelor (de sediment, botanice etc.).

2. Sectorul Z3. Săpătura s-a făcut în trepte, pe o suprafață foarte redusă. Afară de limitele căutate, s-au mai identificat și resturile a cel puțin 2 construcții. Una consta dintr-o masă de chirpici ars (surprinsă pe o suprafață aproximativ dreptunghiulară de 2 x 4 m) și o vatră, iar cealaltă (celelalte ?) din trei vetre și un strat de cenușă gros de cca. 5 cm sunt din sectorul Z3. Săpătura în trepte și suprafața redusă nu au permis precizarea cu siguranță a nivelelor cărora aparțin aceste resturi. Astfel, nu putem ști dacă vetrele acoperite cu stratul gros de cenușă aparțin aceluiași nivel cu masa de chirpici, adică nivelului III Latène; este posibil, deși mai puțin probabil, ca ele să aparțină nivelului superior (IV).

3. Sectorul uV. Aici s-a găsit o grupare de chirpici de formă aproximativ triunghiulară (cca. 1,5 - 2m), reprezentând probabil resturile unei construcții; a fost atribuită cu probabilitate nivelului III Latène.

O parte a neclarităților rezultă și din faptul că - în condițiile financiare date - s-a evitat dezvelirea nivelelor de călcare, resturile construcțiilor fiind acoperite la loc.

Note

1. R. Vulpe, Materiale și cercetări arheologice 7, 1961, p. 334; fig. 1; 4/2.

2. Sondajul a fost făcut de către ing. Traian Moldoveanu de la Firma GEOTEC S.A. și urmează să fie publicat după încheierea cercetărilor.

3. Analize făcute de dr. Dannheiser, căreia îi mulțumim și pe această cale.

Abstract

The archaeological campaign of the year 2000 had three major aims:

1. To prepare the future sistematic excavation of a well. This feature has already been partially excavated in the late ‘50s, and was given up because of technical difficulties. Two prospecting holes, an electrical soundings, an excavation of small size and a few botanical analyses have been carried out. In conclusion, the depth of the well is of about 13 m. Fillings nr. 1 and 2 contain macrobotanical rests, while filling nr. 3 doesn’t. We expect to get information about the construction technique used, aswell as about climate and household around 150 B. C., the aproximate date when the well was constructed.

2 - 3. To find the exact limits of older excavation - in sections Z3 and uV -, which couldn’t be exactly located on the general plan of the settlement.

Ilustrația