150. Pietrosu, com. Costești, jud. Buzău

Punct: La Arman

Cod sit: 46536.01

Colectiv: Eugen - Marius Constantinescu - responsabil (MJ Buzău), Stănică Pandrea (M Brăilei), Gabriel Stăicuț (MJ Buzău)

.Satul Pietrosu, comuna Costești, județul Buzău, este situat pe malul drept al pârâului Călmățui, la 8 km SSV de orașul Buzău. În marginea de NE a satului, în punctul "La Arman", pe un pinten de terasă ce înaintează spre albia Călmățuiului, se află un sit arheologic care a fost afectat de intervenții moderne în trei rânduri: a). În anii 1963 - 1965 aici s-au construit grajdurile fostului C.A.P., atunci fiind descoperite un vas din ceramică și câteva celturi din bronz; b). În anii 1991 - 1997 locuitorii din sat au luat de aici lut pentru nevoi gospodărești, săpând o groapă de împrumut, (zona denumită convențional Suprafața β); c). ξn vara anului 1998 CCCF Iași, fără autorizație, a scos de aici loess pentru lucrările de modernizare a șoselei București - Urziceni - Buzău, săpând o altă groapă, (denumită convențional Suprafața α). Fundațiile grajdurilor și, în mod deosebit, cele două gropi recente au distrus complexe arheologice al căror număr și conținut este imposibil de precizat, fapt care a impus executarea unor săpături de salvare. În momentul în care Muzeul Județean Buzău a oprit intervenția drumarilor, în pereții gropii de împrumut recent deschise - Suprafața α - se observau părți din diverse complexe arheologice afectate de excavator. Obiectivele campaniei 1998 au fost impuse de situația din teren: a). cercetarea părților rămase din complexele arheologice afectate de drumari în Suprafața α; b). precizarea limitelor așezării. Îndreptând și răzuind malurile Suprafeței α am obținut un profil în care s-au evidențiat douăzeci de complexe arheologice; apoi am deschis secțiunile S. 1 = 34 x 2 m, S. 2 = 30 x 3 m, perpendiculare una pe alta, și caseta Cas. 1 = 13 x 10 m, cu subcasetele 1 A și 1 B Fig. 1). De asemeni, am îndepărtat stratul gros de gunoi de grajd depus în timp, am blocat accesul utilajelor, atelajelor și hoților de lut și am solicitat primăriei supravegherea permanentă a sitului, inclusiv după încheierea campaniei.Din lipsă de fonduri, în anul 1999 nu s-a săpat pe acest șantier, dar hoții de lut au lărgit Suprafața α pe latura de vest, distrugβnd parțial unele complexe arheologice localizate în S. I (Fig. 1, zona marcată).

În campania 2000 am redeschis secțiunile S. 1 și S. 2 (protejate la sfârșitul campaniei 1998 prin acoperire cu pământ) și am decapat prin răzuire suprafața situată la SE de secțiunea S. 1 și Suprafața α, cu dimensiunile de 15 x 15 m, siglată S. B, unde se observau contururile unor complexe arheologice; de asemenea, am refăcut profilul de NV al Suprafeței α și am colectat materialul arheologic căzut din acel profil ca urmare a măcinării malului sub influența intemperiilor.

În cele două campanii, au fost cercetate 48 de complexe arheologice, dispuse astfel: în secțiunea S. 1 - o locuință neolitică, una din prima epocă a fierului (?), un fragment dintr-un șanț și 14 gropi, în secțiunea S. 2 - o locuință medieval timpurie, un complex ritual și 4 gropi, iar în suprafața S. B - două locuințe medievale ușor adâncite, 4 gropi rituale, 10 gropi cu alte funcționalități și 9 gropi de par situate în afara locuințelor, care au aparținut, probabil, unor anexe ale complexelor de locuit din vecinătate.

Din punct de vedere cultural, complexele arheologice cercetate pot fi clasificate astfel: a). cultura Boian - Giulești - un bordei și 9 gropi; b). prima epocă a fierului - un bordei și o groapă; c). Latène-ul geto-dacic - un bordei; d). cultura Sântana de Mureș - două locuințe, un cuptor, un complex ritual, un fragment de șanț, 11 gropi; e). civilizația medievală românească - două locuințe și 12 gropi.

Așezarea neolitică. C. 8 = Bordeiul 2 Boian - Giulești. A fost identificat sub forma unei gropi cu D = 7 m, d = 4 m, adâncimea de -0,65 / -0,68 m, având și o treaptă cruțată la săpare (Fig. 1). La nivelul inferior al gropii se putea observa amenajarea podelei din lut gălbui-nisipos. Umplutura gropii bordeiului era formată dintr-un sediment brun-gălbui, pigmentat cu cărbuni și mici fragmente de pereți neincendiați. În profil se observa faptul că umplutura bordeiului era formată din două nivele suprapuse. La partea superioară a fiecărui nivel era un strat masiv de oase și fragmente ceramice. Cele două nivele atestă existența a două etape / momente de utilizare / reutilizare a bordeiului: a). etapa de locuire, distrugere și abandonare a bordeiului (reprezentată de nivelul inferior); b). etapa de reutilizare a gropii bordeiului ca groapă menajeră (reprezentată de nivelul superior).

În campania 1998 a fost cercetat doar nivelul superior aparținând momentului în care bordeiul era reutilizat ca groapă de resturi menajere. Materialul ceramic descoperit în acest nivel se încadrează în faza Giulești a culturii Boian. Fragmentele ceramice provin de la următoarele tipuri de vase:

a. borcane barbotinate, decorate cu brâuri alveolate sub buză, castroane și chiupuri barbotinate;

b. vase bitronconice, tipsii, vase cu picior inelar, decorate cu motive incizate și excizate (decorul excizat are strânse analogii cu materialele similare descoperite la Giulești - Sârbi, Lișcoteanca - Movila din Baltă, și Ciulnița - Slobozia);

c. pahare, cupe și vase tronconice îngrijit lustruite și decorate cu pliseuri și motive incizate.

Am reținut prezența unor fragmente ceramice care nu sunt tipice pentru mediul cultural Boian - Giulești și Boian - Vidra:

a. pe unele fragmente din pastă semifină apar caneluri late și motive decorative combinate, excizie asociată cu benzi incizate și hașurate; aceste motive sunt mai apropiate de mediul cultural precucutenian (analogii strânse se pot stabili cu materialele de tip Precucuteni I);

b. vase din pastă fină, de formă bitronconică și profil sinuos decorate cu caneluri fine, precum și vase din pastă semifină cu profil sinuos, decorate cu benzi incizate umplute cu împunsături; aceste caracteristici nu sunt tipice mediului cultural Boian - Giulești și Boian - Vidra, fiind mai apropiate cu mediul cultural vincian (foarte probabil, elementele culturale vinèiene se încadrează în orizontul cronologic Vinèa C);

c. nu s-au descoperit motive decorative de tip liniar-ceramic, nici măcar de tradiție liniar-ceramică.

Descoperirea unor materiale ceramice Boian - Giulești de un tip evoluat în asociere cu materiale de tip Precucuteni I și Vinèa C este în măsură să determine o schimbare a imaginii clasice (dogmatice ?) a culturii Boian din NE Câmpiei Române, precum și o nuanțare a unor sincronisme cultural - cronologice. Se impun totuși unele rezerve, întrucât aceste materiale au fost găsite într-o groapă de bordei reutilizată ca groapă de resturi menajere.

Gropile 8, 9, 13, 14, 40, 41, 44, 56 și C. 21 aparțin așezării neolitice. Conțin fragmente ceramice tipice, unelte din silex, o râșniță de granit, oase de animale și păsări, pietre, chirpic.

Nivelul hallstattian. C. 26 = Bordeiul 6, groapa 27. Complexul 26 = B 6, probabil o locuință, a apărut pe profilul Suprafeței α ξn zona de E, sub forma unei gropi cu colțurile rotunjite. S-a observat de la -0,2 m (în această zonă terenul a fost parțial decapat de buldozere) și coboară până la -1,1 m. În umplutura de culoare galben - maronie se aflau fragmente ceramice de factură hallstattiană. Groapa 27 a apărut tot pe profilul de E al Suprafeței α, spre N de C. 26. Are formă cilindrică, cu fundul rotunjit. În umplutura de culoare galbenă erau depuse fragmente dintr-o strachină cu fundul concav, marginea foarte puțin ridicată față de orizontală și buza scundă, ușor invazată, cu marginea simplă; culoarea interior / exterior este castanie, iar miezul galben-pal.

Cele mai apropiate analogii pentru ceramica din cele două complexe se găsesc în ceramica aspectului cultural Ferigile. Rămâne ca eventuale alte descoperiri să permită o mai exactă încadrare cultural - cronologică a complexelor hallstattiene de la Pietrosu - Costești.

Nivelul Latène geto-dacic. C. 11 = B. 3 = Locuința 1. A apărut în secțiunea S. 1, carourile 14 - 17, la adâncimea de -0,3 m (Fig. 1). În umplutura de culoare maronie au apărut fragmente dintr-un vas-sac cărămiziu-castaniu, lucrat cu mâna, cu pietricele în pastă, decorat cu un brâu alveolat, un fragment de toartă de amforă, un arc de fibulă din bronz și câteva fragmente de oase de animale. Vasul are bune analogii în ceramica geto-dacică lucrată cu mâna. Pe baza acestor materiale, propunem atribuirea provizorie a acestei locuințe unui nivel de locuire geto-dacic.

Așezarea Sântana de Mureș. C. 7 = B. 1 (locuință semiîngropată). Apare în profilul de V al Suprafeței α; se observă sub forma unei gropi cu D = 6,5 m (Fig. 1), coborând de la suprafață (terenul a fost în parte decapat de buldozere) până la -0,8 / -0,9 m; din umplutura de culoare cenușiu-galbenă au fost recoltate fragmente ceramice cenușii la roată, care provin din borcane, străchini cu marginea verticală, o cană cu o toartă. Ceramica este specifică culturii Sântana de Mureș, cu analogii la Gherăseni, Târgșor etc.

C. 30 = L. 4, cercetat în S. II, carourile 14 - 15, este o locuință-bordei de formă cvasitrapezoidală, cu colțurile rotunjite și laturile de S, E și N arcuite; a apărut la adâncimea de -0,4 și cobora până la -0,68 m; în sfertul de S avea trei gropi de par; a tăiat parțial groapa 48. Ca inventar avea un capac de vas cu buton aplatizat cu cavitate în mijloc, cu pereții groși, lucrat cu mâna din pastă grosieră cu cioburi pisate, tulpini de plante și pietricele, fața exterioară galben-cărămizie, cea interioară neagră, cu urme de ardere secundară, un fund de vas fragmentar la mână, din pastă cu cioburi pisate și pietricele, 12 fragmente ceramice din pastă aspră - specia ciment, 5 fragmente din pastă fină cenușie la roată, 9 fragmente de amforă din pastă galbenă cu nisip fin și cioburi pisate rare, 10 fragmente cărămiziu-negre la roată, oase de animal fragmentare, o piatră trecută prin foc, chirpici.

C. 1 Cuptor. Pe profilul de SE al S α s-a observat o groapă cu fundul plat și pereții invazați puternic arși, formând o crustă groasă de 6 - 8 cm; bolta era prăbușită parțial pe vatră și în umplutură, un fragment de boltă fiind înecat într-un strat consistent de cenușă și cărbuni. Umplutura era un sediment castaniu / brun în care erau amestecați bulgărași de pământ galben, câteva fragmente ceramice mici la roată și fragmente de oase de animale, unele aflate chiar pe vatră.

Cuptorul a fost săpat prin cotlonire în peretele unei gropi - groapa 33 - dispusă spre SSE de acesta și care s-a observat după golirea instalației; la amenajare, groapa 33 de deservirea cuptorului a deranjat un complex neolitic, iar după încetarea folosirii instalației a fost parțial distrusă și suprapusă de două gropi medievale (Fig, 1); vatra cuptorului se afla la -1 m față de nivelul actual de călcare, iar bolta la - 0,3 / -0,35 m (terenul a fost parțial decapat de drumari); era folosit, probabil, pentru activități gospodărești. Pe baza fragmentelor ceramice din interior, cu rezerva de rigoare, impusă și de prezența celor două gropi medievale care suprapun groapa de deservire, optăm pentru atribuirea acestui cuptor nivelului de locuire Sântana de Mureș.

Groapa 48 - complex ritual (?). Cercetată în S. II, caroul 14, avea formă oval-alungită și latura de V tăiată de C. 30 = L. 4. Conținea un vas amforoidal mare lucrat la roată din pastă bună cenușie, cu două toarte în bandă, gura largă, fundul inelar, decorat pe umăr cu benzi verticale lustruite și pe corp cu două benzi orizontale (Fig. 3); spart ritual și depus în două pachete spre marginea de E a gropii. În umplutura gropii se mai aflau un capac de vas cu buton, de culoare cărămizie, lucrat cu mâna din pastă cu cioburi pisate și pietricele, cu urme de ardere secundară, câteva fragmente ceramice mici și câteva oase de animale, fragmentare. Ca formă și structură, vasul își are originea în amforele carpice cu două toarte în bandă, dar prin material, tehnică și finisare aparține ceramicii Sântana de Mureș, motiv pentru care, deocamdată, optăm pentru atribuirea acestui complex nivelului de locuire medieval timpuriu.

Gropile 2, 3, 4, 11, 12, 33, 38, 39, 50, 68, 70. Din groapa 2 a rămas numai umplutura de culoare neagră a unei gropi de mari dimensiuni (D = 2,4 m), care pornește de la suprafață (terenul a fost decapat de buldozere) și avea adâncimea de -2,35 m. Din cauza pământului negru care constituie umplutura, a fost ocolită de excavatoriști și a rămas izolată la marginea de S a Suprafeței α (Fig. 1). În umplutură au fost găsite câteva fragmente ceramice Sântana de Mureș și oase de animale. Este vorba, probabil, de o groapă de împrumutat lut folosită de membrii comunității care viețuiau aici în secolul IV p. Chr.

Gropile 3 și 4 au fost distruse de excavatoare în cea mai mare parte, păstrându-se resturi din umplutura lor pe profilul de V al S. α (Fig. 1); groapa 4 conținea o mare cantitate de fragmente ceramice de factură Sântana de Mureș. Gropile 11 și 12 au apărut parțial în S. 1 profil V (Fig. 1), conțineau fragmente ceramice la roată cenușii fine, cenușii specia ciment, de chiupuri, altele lucrate cu mâna din pastă cu cioburi pisate, fragmente de oase de animal.

Groapa 11, de formă bitronconică, avea la fund un strat de cărbune de lemn, cenușă și chirpic. Groapa 12 avea formă de clopot, era foarte largă și spre fund, pe latura de V, prezenta o cotlonire spre exterior, care cobora prin exterior sub nivelul fundului gropii; în umplutură conținea fragmente ceramice, multă cenușă și bulgări de pământ galben. Gropile 38 și 39 au apărut în S. 1 (Fig. 1), ambele au formă rotundă în plan și cilindrică în secțiune, cu fundul orizontal; groapa 38 tăia puțin peretele de E al gropii 39; în umplutură au avut câteva fragmente ceramice galben-cărămizii la roată sau cu mâna. Cercetată în S. B, groapa 50 avea formă rotundă, partea superioară cilindrică iar fundul conic; era umplută cu fragmente de chirpic din perete de locuință pe grădele intens arse, rare fragmente ceramice cenușii la roată și foarte puține fragmente de oase de animal; reprezintă, probabil, o depunere rituală.

Groapa 68, cercetată parțial, era suprapusă în bună parte de C. 31 = L. 5 și a fost tăiată parțial de groapa 51 (Fig. 1); conține o mare cantitate de fragmente ceramice, vase întregi și întregibile cenușii la roată, altele lucrate cu mâna din pastă fină sau aspră cu cioburi pisate, numeroase fragmente de amforă, multe oase de animale și păsări; probabil este o depunere rituală (este posibil să fie ulterioară secolului V p. Chr.). Groapa 70, suprapusă de C. 31 = L. 5, a fost parțial tăiată de gropile 49 și 69; conține fragmente ceramice cenușii la roată, cenușii specia ciment și galben-cărămizii lucrate cu mâna, toate aparținând culturii Sântana de Mureș, și oase de animal.

Civilizația medievală românească. C. 28 = L. 3, C. 31 = L. 5, gropile 1, 31, 32, 34, 35, 37, 49, 51, 55, 57, 64, 67. Complexul 28 = L. 3, cercetat în S. B la E de Suprafața α, este o locuință puțin adâncită, de formă rectangulară, cu două colțuri rotunjite și latura de N arcuită, conturul său observându-se la suprafața solului parțial decapat de buldozer; se adâncea în sol cu 0,5 - 0,62 m față de nivelul de la care s-a observat; cu latura de S locuința a tăiat și suprapunea parțial groapa 64, iar colțul de NV a deranjat gropile 31 și 32, care, deși aparțin aceleiași epoci, sunt anterioare locuinței. Ca inventar a avut câteva fragmente ceramice roșii la roată, unele decorate cu linii orizontale cu vopsea albă, puține oase de animal și 3 pietre de dimensiuni medii (folosite, probabil, pentru încălzirea locuinței). Nu avea nici o instalație de foc, nici gropi de par, nu s-a observat vreo amenajare pentru intrare.

Complexul 31 = L. 5, cercetat în S. B la SE de Suprafața α, este o locuință medievală puțin adâncită - 0,25 / 0,35 m, de formă rectangulară, cu colțurile rotunjite și laturile de N și V ușor arcuite (Fig. 2); avea dimensiunile de 3,4 x 3 m. În colțul de NV avea un cuptor în formă de potcoavă cu dimensiunile D = 0,85 m, d = 0,75 m, h = 0,28 m; amenajat prin cotlonire într-un calup de lut cruțat, are suprafața bolții plană; vatra depășește bolta cu circa 30 cm în fața gurii și a fost lipită cu straturi de lut cu nisip, ca și interiorul calotei; pereții arși la roșu intens au grosimea de 6 - 7 cm, iar în colțul din stânga spate, câțiva centimetrii deasupra vetrei, era un orificiu cu D = 5 cm; în interior era multă cenușă, un fragment ceramic roșu la roată, 5 fragmente de oase de animale, bucăți de chirpic desprins din vatră. În jumătatea de E spre centru locuința a avut o groapă ovală cu dimensiunile de 0,8 x 0,59 m, iar în colțul de SE o groapă de provizii, groapa 67, în formă de clopot cu baza mult evazată; la jumătatea laturilor de N și S, lipite de acestea, se afla câte o groapă de par (Fig. 2); parii fixați în aceste gropi susțineau grinda cosoroabă pe care era construit acoperișul în două ape; intrarea era, probabil, amenajată pe latura de S, lângă parul care susținea acoperișul. Podeaua era amenajată din lut galben amestecat cu nisip și avea grosimea de 4 - 8 cm. În jurul cuptorului erau patru gropi de țăruș, iar în zona centrală și în sfertul de SV alte 14 gropi de țăruș și două alveolări (Fig. 2) în care se sprijinea structura de lemn a unor amenajări interioare. Locuința a suprapus groapa 70, a tăiat și suprapus parțial gropile 49, 51, 68 și a fost tăiată pe latura de N de groapa 55 (Fig. 2). Inventarul locuinței era format din 3 funduri de vas roșii la roată, fragmente de castron smălțuit cu alb și brun, de căni și oale decorate cu vopsea albă, un fragment din căușul unei pipe de lut roșu închis, oase de animale și de păsări, câteva pietre de spărtură de dimensiuni medii.

Groapa 1 a fost surprinsă pe profilul Suprafeței α, ξn zona de E; s-a păstrat mai puțin de jumătate; a deranjat groapa 34; în umplutură erau fragmente ceramice specifice evului mediu dezvoltat. Gropile 31 și 32 au apărut după răzuială în afara marginii de SE a S. α, în zona cuptorului. Materialul recoltat este amestecat: neolitic, Sântana de Mureș, medieval; în groapa 31 a fost găsit un vârf de suliță din fier cu lama scurtă lată și vârful rupt, produs al unui atelier local; în groapa 32, împreună cu fragmente ceramice smălțuite policrom, au fost depuse craniul și mandibula unui porc matur și o piatră de calcar cioplită.

Groapa 34 se află în S. B, la marginea S. α; a deranjat groapa 33 și a fost tăiată parțial de groapa 1 (Fig. 1); conținea un silex, fragmente ceramice neolitice, medievale timpurii, ceramică roșie la roată, unele fragmente smălțuite sau decorate cu vopsea albă, un vârf de cuțit din fier.

Groapa 35 cercetată în S. I are formă neregulată și spre latura de V o alveolare mai adâncă cu 0,24 m decât restul gropii; conținea material arheologic amestecat, inclusiv ceramică medievală cu pictură policromă. Groapa 37 a apărut parțial în S. I în profilul de N; are formă de cupă întoarsă, cu gura îngustă, umerii rotunjiți, corpul larg cilindric și fundul orizontal; spre fund avea un strat de pământ galben purtat, iar în jumătatea superioară o mare cantitate de cenușă pigmentată cu chirpic și cărbuni; în umplutură a avut fragmente ceramice roșii la roată cu pictură policromă, un fragment dinspre buza unui vas, smălțuit policrom, decorat și cu rotița dințată, o bară de fier de 7 cm lungime, oase de animale de pasăre. Groapa 49, cercetată parțial, tăiată și suprapusă în parte de locuința 5 și groapa 69, a deranjat și suprapus în parte groapa 70; are formă neregulată în plan, cilindrică în secțiune; din umplutură au fost recoltate o lupă de fier având încorporate pietricele de calcar puternic arse (procesul de topire nu a fost finalizat ?), jumătate dintr-o verigă și un obiect diform, ambele din fier, puternic oxidate, fragmente ceramice medieval timpurii, altele smălțuite cu alb și verde, o cană spartă din ceramică roșie, cu corpul globular, fără gât, buza înclinată în afară, toartă în bandă lată subțire, fundul plat cu marginea evazată, decorată pe umăr cu câteva benzi de vopsea albă, câteva fragmente de oase de animal, o piatră de spărtură din calcar, chirpic de vatră și din perete cu impresiuni de nuiele. Groapa 51 descoperită în S. B, tăiată și suprapusă de colțul de NV al C. 31 = L. 5, a deranjat în parte groapa 68 (Fig. 2); ovală în plan, cu partea superioară cilindrică, iar cea inferioară conică; conținea numeroase fragmente de chirpic din perete de locuință pe grădele, o piatră de gresie ovoidală alungit-arcuită trecută prin foc, fragmente ceramice, oase de animale și păsări; pe latura suprapusă de groapa locuinței L. 5 avea o treaptă în formă de semilună lată de 0,3 / 0,5 m cruțată în lutul galben. Groapa 55 tăia parțial locuința 5 pe latura de N și a deranjat în parte groapa 56 (Fig. 1); ovală în plan, cilindrică în secțiune; conținea material arheologic amestecat - neolitic, medieval timpuriu și medieval dezvoltat, oase de animal, o vertebră și mai multe oase de pește. Groapa 57 situată la E de L. 5 (Fig. 1), rotundă în plan, formă de pară în secțiune, cu fundul orizontal, cobora până la -1,7 m; în umplutură a avut trei silexuri, un obiect de fier oxidat, fragmente ceramice medieval timpurii, roșii la roată medievale, un fragment de râșniță din calcar, pietre de spărtură din calcar, chirpic de vatră.

Gropile 52, 53, 54, 58, 60, 61, 62, 63, 65 sunt gropi de par situate în afara complexelor de locuit; considerăm că au fost folosite pentru realizarea unor adăposturi temporare conexe la complexele de locuire din zonă.

Cercetările de la Pietrosu - Costești din campaniile 1998 și 2000 s-au soldat cu rezultate de real interes științific: a). a fost identificată o așezare neolitică aparținând culturii Boian, singura abordată științific până în prezent în județul Buzău, din care a fost recoltat material arheologic care permite concluzii și ipoteze noi asupra raporturilor cultural - cronologice cu zonele / faciesurile învecinate; b). au fost localizate complexe arheologice din prima epocă a fierului, fiind precizat situl din care provin descoperirile semnalate în anii 1963 - 1965; c). pe acest amplasament a existat o așezare geto-dacică, din care a fost cercetată o locuință; d). a fost identificată încă o așezare a purtătorilor culturii Sântana de Mureș, fapt ce contribuie la completarea informației privind evoluției zonei în secolul IV și la începutul secolului V p. Chr; e). au fost cercetate două complexe de locuire și alte obiective arheologice aparținând civilizației civilizației medievale românești, de asemenea puțin cercetată în zona Buzăului.

Bogăția și diversitatea materialului arheologic, complexitatea problemelor ridicate de aceste descoperiri și existența pericolului ca aceste vestigii să fie distruse prin intervenții antropice necontrolate impun cu necesitate continuarea cercetării sitului de la Pietrosu - Costești.