140. Ostrov, com. Ostrov, jud. Constanța [Durostorum]

Punct: Ferma 4

Cod sit: 62547.01

Colectiv: Paul Damian, Adela Bâltâc, Christina Știrbulescu (MNIR), Dan Elefterescu (MDJ Călărași), Virgil Apostol - student (UAIM București), Decebal Vleja, Emil Dumitrașcu, Gabriel Bălan - studenți (FIB), studenți de la Universitățile din București, Constanța și Iași

Zona centrală a așezării civile romane de la Ostrov - Ferma 4, unde se desfășoară cercetări arheologice începând cu anul 19971, a fost împărțită, în campania din acest an, în două sectoare: Sectorul 1 Thermae și sectorul 2 Edificiul nr. 2, intenționându-se continuarea cercetării celor mai importante obiective descoperite în campaniile anterioare. De asemenea, a fost efectuat un sondaj la aproximativ 220 m V de secțiunea magistrală S. I.

Sector: Thermae

Paul Damian, Adela Bâltâc, Emil Dumitrașcu

A continuat cercetarea edificiului termal prin trasarea unor noi suprafețe, atât către S, cât și spre E, dar și continuarea cercetării în unele puncte deschise în campania precedentă2. Edificiul are o suprafață, surprinsă, de aproximativ 310 m2, este orientat SSE - NNV, fiind delimitat la N, V și E de ziduri construite în tehnica opus mixtum cu mortar (nisip, pietricele, cărămidă pisată), păstrate pe înălțimi diferite, cel de N fiind demantelat pe aproape toată suprafața. Limita de S nu a fost încă surprinsă. Edificiul este compartimentat, deocamdată, în 5 încăperi, trei centrale, orientate VSV - ENE, cu suprafețe cuprinse între aproximativ 25 și 56 m2, unele cercetate parțial, și două încăperi mai mici, dintre care una cercetată din prima campanie, în care s-a amenajat un bazin, care se păstrează, încă, destul de bine3. Încăperile sunt delimitate prin ziduri construite în opus mixtum și opus incertum. Din punctul de vedere al tehnicii constructive, se remarcă încăperea 3, cercetată parțial, care este delimitată spre V de un zid absidat, din cărămizi și pietre legate cu mortar, de foarte bună calitate. Peretele interior păstrează pe alocuri urme de tencuială, din nisip cu var, având culoarea roz. Acest zid se leagă de un altul, construit în aceeași manieră și la care am putut face observații și asupra fundației care coboară 0,50 m, fiind construită din pietre nelegate cu mortar. Instalația de hypocaust are cel puțin două faze. În faza I podeaua este construită din pietre, cărămizi legate cu pământ, bucăți de mortar, peste care este așezată o lutuială groasă de 0,1 - 0,15 m formată din cărămidă pisată și mortar (opus signinum). Tot acest strat are o culoare roz (ceea ce-l diferențiază de faza a II-a), pilele sunt construite din cărămizi4 legate cu mortar, și, deși au și câte cinci cărămizi păstrate, nu au fost surprinse urme de suspensura.

În faza a II-a podeaua este formată tot din pietre, cărămizi, fragmente din podeaua din faza I-a (mai ales din lutuială) și are un aspect mai neglijent, pietrele sunt mai mari și mai grosiere, peste ele fiind așezată o lutuială, care în urma arderii a căpătat o nuanță negricioasă. Pilele sunt din cărămizi de ambele tipuri (2 sau 3 rânduri) și aproape toate păstrează urme de suspensura (fie fragmente de tuburi, fie mortarul cu care au fost prinse de cărămizi). În cursul cercetărilor a fost recoltat un bogat material de construcție (cărămizi, țigle, olane, piroane și scoabe), de canalizare, foarte puține materiale ceramice (opaițe, vase de uz comun, foarte fragmentare) și fragmente de recipiente de sticlă (în special unguentaria). Cât privește datarea edificiului, situațiile arheologice surprinse ne îndreptățesc să credem că el avut cel puțin trei faze de evoluție care se întind de la începutul / mijlocul secolului al II-lea până către sfârșitul secolului următor. Dealtfel, materialul numismatic recoltat în perimetrul clădirii confirmă observațiile arheologice. Astfel, dintre cele 12 monede descoperite, numai 6 au o poziție stratigrafică sigură: 5 monede acoperă perioada cuprinsă între domniile lui Septimius Severus și Elagabal (între 198 și 222), iar cea de-a șasea monedă datează din timpul lui Probus (276 - 282).
 
Sector: Edificiul 2
 
Paul Damian, Christina Știrbulescu, Gabriel Bălan
 
Cercetarea edificiului, semnalat prima oară în campania 19985, s-a extins prin trasarea a patru casete (6 x 4 m), dispuse perpendicular pe S. I, spre E (c. 30 - 36), orientate V - E, însumând o suprafața cercetată de 96 m2. Edificiului i s-au stabilit limitele de N și S, astfel încât suprafața surprinsă este de aproximativ 80 m2, fiind în cea mai mare parte distrus din vechime, fapt la care s-au adăugat arăturile adânci efectuate pe toată suprafața așezării de la Ostrov - Ferma 4 (nu se mai păstrează decât urmele fundației zidurilor). Clădirea, ale cărei ziduri sunt construite în tehnica opus incertum, a cunoscut cel puțin două faze de evoluție și mai multe refaceri. În prima fază, din care s-au mai păstrat două tronsoane, zidurile sunt de bună calitate, construite din pietre fasonate legate cu mortar compus din pietricele, nisip și cărămidă pisată, iar în faza a II-a zidurile sunt construite din pietre nefasonate, așezate neregulat, unele legate cu un mortar de proastă calitate, altele legate cu pământ. Pe suprafața întregului edificiu au fost descoperite șapte vase de provizii in situ, cinci dintre ele foarte prost păstrate, la toate fiindu-le distruse partea superioară. Prezența vaselor de provizii in situ în încăperile acestei construcții ne-a îndemnat să credem că spațiul a fost folosit ca loc de depozitare. În partea de E a edificiului am surprins, pe un tronson de 20,5 m lungime, trei trasee de conductă, orientate S - N, formate din 39 tubuli de ceramică asamblați cu var hidraulic. Pe tuburile conductelor au apărut 11 cartușe ce poartă ștampila Leg. XICL. Din perimetrul acestui sector au fost recoltate diverse materiale de construcție (cărămizi, țigle, olane, piroane), de canalizare, material ceramic (vase de uz comun), teracote (un cap de statuie feminină, un tipar, o aplică de vas, o statuetă fragmentară), fragmente de recipiente de sticlă (un fragment de carafă, sticlă de geam), obiecte de metal (un vârf de săgeată, un pandantiv, un fragment de fibulă, o spatulă etc.), oase de animale.
Spre deosebire de edificiul termal, edificiul nr. 2 are o evoluție mai lungă, care începe la începutul / mijlocul secolului II și se sfârșește cândva la mijlocul secolului IV. și monedele par să confirme observațiile arheologice. Astfel, din cele 12 monede descoperite în acest sector, două monede au fost emise în timpul lui Traian și Antoninus Pius, șase se datează în intervalul 193 - 222, iar celelalte patru la mijlocul secolului IV p. Chr.: o monedă de la Constantin II Caesar (335 - 337), două emisiuni de la Constans (341 - 346; 342 - 348) și o monedă din timpul lui Valens (364 - 367), care este și cea mai recentă monedă descoperită în săpături sistematice la Ostrov.
Sector: III
Paul Damian, Decebal Vleja
 
La aproximativ 220 m de S. I spre V, chiar pe marginea terasei, s-a trasat o secțiune orientată E - V, având dimensiunile de 12 x 2 m. Sondajul avea drept scop verificarea funcționalității a trei fragmente de ziduri (baze de coloană ?) cu orientare N - S, oarecum paralele între ele, care se văd în terasa Dunării, gata să se prăbușească. Acestea, construite din blocuri de piatră paralelipipedice, având între ele pietre mai mici legate cu mortar, indicau o construcție de mari proporții. Din păcate, secțiunea nu ne-a lămurit. În afara unor resturi de zidărie și a faptului că stratigrafia sondajului confirmă, în general, observațiile anterioare, rezultatele sunt modeste. Rămâne ca în campaniile viitoare să extindem cercetarea în această zonă.
 
Note
 
1. vezi: Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1997, Călărași, 1998, p. 53 - 54; Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1998, Vaslui, 1999, p. 79 - 80; Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1999, Deva, 2000, p. 71 - 72
2. În acest punct s-a cercetat o suprafață de 256 m2.
3. Cercetat încă din 1997, vezi Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1997, Călărași 1998, p. 53; Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1998, Vaslui, 1999, p. 79
4. Pentru unele detalii vezi și Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1999, Deva, 2000, p. 71. De remarcat că la construirea pilelor se folosesc cărămizi de două dimensiuni, primul tip (cel mai des folosit) are dimensiunile de 0,3 x 0,3 x 0,04 m, iar cel de-al doilea tip are dimensiunile de 0,16 x 0,16 x 0,04 m.
5. vezi: Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1998, Vaslui, 1999, p.79
 
 

Studiu numismatic

 
Mihai Dima (cIMeC)
 
Campania 2000 a scos la lumină 31 de monede romane, majoritatea încadrându-se din punct de vedere cronologic în cele trei grupe surprinse deja pe baza descoperirilor din 1998 și 1999. Datorită creșterii numărului monedelor, anul acesta au apărut și două emisiuni care se datează în intervalele lungi de timp ce separau grupele principale.
Cea mai timpurie piesă (as) a fost emisă în timpul domniei lui Claudius I, dar gradul avansat de uzură plasează momentul ieșirii ei din circulație mult mai târziu, probabil în prima jumătate a secolului al II-lea. Urmează cinci monede de bronz bătute între anii 107 - 155/156: un as și doi sesterți de la Traian, un dupondius de la Hadrian și un as de la Antoninus Pius. Din timpul domniilor lui Marcus Aurelius și Commodus nu avem decât un singur denar fourré, de tip Divus Antoninus, bătut între anii 161 - 180, poate chiar în 161.
Cum era de așteptat, cele mai multe piese din acest lot (20) se datează la sfârșitul secolului al II-lea și, mai ales, în prima parte a secolului următor. Cu excepția unui denar fourré de la Iulia Domna și a unui antoninian care poartă efigia lui Gordian III, restul sunt emisiuni provinciale, bătute la Marcianopolis 7, Nikopolis ad Istrum 7, Tomis 1. Trei exemplare au atelierul neprecizat.
O piesă emisă la Siscia în timpul domniei lui Probus (276 - 282) înjumătățește intervalul de peste un secol, cuprins între domnia lui Gordian III și mijlocul secolului al IV-lea, din care nu se descoperise nici o monedă până acum.
Cele mai recente piese descoperite în campania 2000 fac parte din categoria emisiunilor romane târzii (trei exemplare). Toate au fost bătute spre mijlocul secolului al IV-lea, după anul 335, dar fără a depăși limita cronologică superioară a lotului de monede constituit în urma săpăturilor arheologice efectuate la Ostrov în punctul "Ferma 4" între anii 1997 - 1999.