131. Năeni, com. Năeni, jud. Buzău

Punct: Zănoaga

Cod sit: 47863.01

Colectiv: Ion Motzoi - Chicideanu - responsabil (IAB), Dorin Sârbu (MJ Buzău), Meda Tache (IAB), Bogdan Tănăsescu (MJ Giurgiu), Tiberiu Vasilescu (UCDC București), Constantin Ciuculescu

În conformitate cu înțelegerea dintre Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" din București și Muzeul Județean Buzău au fost reluate cercetările arheologice din complexul de locuire de epoca bronzului din comuna Năeni, județul Buzău. Complexul de locuire, aparținând culturii Monteoru, este situat în punctul Zănoaga, pe o culme stâncoasă ce domină dinspre N zona comunei Năeni. În campaniile precedente, începute în 1982 și continuate cu întreruperi până în 1998, săpăturile s-au făcut în două sectoare: Cetatea 1 - un platou situat chiar pe creasta stâncoasă - și Cetatea 2 - un platou situat pe un promontoriu ce se desprinde la N din creasta stâncoasă.
De-a lungul celor 14 campanii au fost cercetate o locuire preistorică din epoca bronzului, resturile unei locuiri din sec. IV - V p. Chr., în afara acestora mai fiind descoperite un mormânt de inhumație triplu aparținând culturii Monteoru și un mormânt de incinerație din epoca Latène. În tot timpul cercetărilor obiectivul principal l-a constituit locuirea din epoca bronzului, care se întinde de-a lungul întregii evoluții a culturii Monteoru, ceea ce face din stațiunea de la Năeni-Zănoaga una dintre cele mai importante stațiuni monteorene.
Cetatea 1. Între 1982 și 1986 a fost secționată pe axa E - V așezarea de pe platoul Cetatea 1. În cursul acestor cercetări au fost identificate mai multe complexe, dintre care amintim - ca mai importante - resturile unui atelier metalurgic și cele ale unuia pentru prelucrarea osului și cornului. Succesiunea stratigrafică de pe Cetatea 1 atestă locuiri de la mijlocul culturii Monteoru și până în etapa sa finală. Sporadic și în poziție secundară au fost descoperite materiale arheologice și din etape mai vechi.
Cercetarea din anul 2000 a început prin trasarea unei suprafețe (denumită S. II) cu dimensiunile de 3 x 8,3 m, dispusă perpendicular pe vechea secțiune (S. I), în dreptul suprafeței S. I N (Planșa I). Obiectivele urmărite prin deschiderea acestei noi suprafețe sunt: 1. verificarea observațiilor stratigrafice din campaniile precedente; 2. cercetarea în plan a resturilor de locuire monteorene. După trasare și decapare s-a ajuns într-un strat de pământ negru măzăros, a cărui grosime crește de la S spre N, în sensul pantei ușoare a platoului. Materialul arheologic descoperit se compune din ceramică, oase de animale, obiecte de piatră. Stratul negru măzăros este așezat direct peste o masă de bolovani de calcar care, la rândul lor, sunt așezați - în special în jumătatea de S a suprafeței S. II - direct pe stânca dealului. Printre bolovanii de calcar au fost descoperite două râșnițe, lustruitoare din piatră, un fragment de Krummesser, un topor de piatră fragmentar. În aceeași poziție au fost găsite bucăți de chirpic de la locuințe de suprafață și fragmente de lipitură de vatră. La o primă vedere oasele de animale aparțin în cea mai mare parte bovinelor, cărora le urmează în mod corespunzător ovicaprinele și, mai puțin, porcinele.
Materialul ceramic adiacent, deși fragmentar, pune în evidență un repertoriu alcătuit din: vase de uz dintr-o pastă cu cioburi pisate, cu ardere inegală; vase cu gura trompetiformă dintr-o pastă intermediară; cești cu o toartă în bandă, precum și câteva fragmente (margini, pereți cu torți) ce pot proveni de la vase de tip askos, din pastă fină. Decorația - prin incizie, cu motive ca triunghiuri hașurate, crestături, impresiuni punctiforme - este specifică etapei finale a culturii Monteoru, cu analogii la Cândești, Pietroasa Mică, precum și în ultimul nivel al stațiunii eponime a culturii Monteoru. Ceea ce distinge însă ceramica din nivelul superior de pe Cetatea 1 de alte descoperiri monteorene târzii este prezența ceramicii de uz cu suprafața exterioară brăzdată de striuri, element care în prezent se mai cunoaște doar la Petrișoru, com. Racovițeni, sporadic la Pietroasa Mică și în locuirea Monteoru târzie de la Berca - Cetate (jud. Buzău). Această specie ceramică, caracteristică ultimului nivel de locuire de pe Cetatea 1, este însoțită și de unele apariții cum sunt: brâurile simple dispuse pe marginea sau pe gâtul vasului și brâurile alveolare de pe vasele de provizii, ce amintesc de ceramica culturii Noua.
De o importanță aparte sunt două piese de bronz descoperite anul acesta în nivelul superior de pe Cetatea 1. Prima este o daltă-străpungător lungă de 7 cm, cu secțiune rectangulară, piesă specifică bronzului târziu din Sudul Moldovei și de la Curbura Carpaților. Cea de-a doua piesă este un ac cu tija în torsadă. Din păcate piesei îi lipsește capul, dar pe baza dimensiunii - cca. 10 cm - și a tijei în torsadă, acul de pe Cetatea 1 poate fi apropiat de acele cu placă rombică la cap, specifice bronzului târziu. Reamintim că în cursul săpăturilor dintre anii 1983 și 1985 în același nivel de pe Cetatea 1 au fost descoperite cinci forme de turnare, fragmente de duze și vase creuzet, fragmente de zgură, care documentează o activitate metalurgică în această așezare. Împreună cu acestea, în aceleași campanii au mai fost descoperite alte dălți-străpungător, ace și fragmente de ace, precum și un pumnal cu limbă la mâner. Toate acestea scot în evidență un caracter aparte al locuirii de pe Cetatea 1 de la Năeni-Zănoaga. Săpătura de anul acesta s-a oprit la cota de -0,4 m, urmând a fi reluată în campaniile viitoare.
Cetatea 2. Cercetările începute în 1988 pe platoul desprins către N din culmea stâncoasă au dus la descoperirea celei mai vechi locuiri cunoscute până în prezent a culturii Monteoru. Toate cele opt campanii precedente au avut drept scop cercetarea, cât mai amplă a acestei locuiri. Succesiunea stratigrafică de pe Cetatea 2 este următoarea: depunere lutoasă castaniu-cenușie, groasă de cca. 0,2 - 0,3 m, denumită convențional Zănoaga I; depunere cenușie, groasă de cca. 0,4 - 0,6 m, denumită convențional Zănoaga II; sol negru-cenușiu, afânat, denumit convențional Zănoaga III. Atât în cadrul depunerii Zănoaga I, cât și în cadrul depunerii Zănoaga II au putut fi distinse câte două straturi denumite Zănoaga Ia și Ib, respectiv Zănoaga IIa și IIb. Nivelele Zănoaga Ia și Ib sunt caracterizate printr-un repertoriu ceramic ce cuprinde cești cu o toartă în bandă trasă din buză, castroane semisferice cu buza lățită, vase de provizii dintr-o pastă conținând calcar pisat, precum și o serie de fragmente ceramice cu decor de tradiție Foltești. Ceramica nivelelor IIa și IIb este întru-totul corespunzătoare celei descoperite în nivelul Ic4-1 de la Sărata Monteoru. Caracteristica este dată de ceștile cu toartă trasă din buză, supraînălțată, cu creastă. În stratul Zănoaga III, aflat imediat sub solul vegetal, s-au găsit materiale amestecate Ic4-3, Ic2, Ia și IIa. Precizăm că locuirea preistorică a fost descoperită numai pe panta de răsărit a promontoriului, pe platoul propriu-zis al Cetății 2 locuirea preistorică fiind atestată doar prin câteva gropi cu material monteorean târziu și prin mormântul triplu de inhumație descoperit în 1993.
Săpăturile arheologice de pe Cetatea 2 (Planșa II) au constat din deschiderea unor secțiuni care au traversat platoul pe axa N - S (S. I) și pe axa E - V (S. II și S. III). În 1992 a fost trasată secțiunea S. IV, constituită din suprafețe de 4 x 4 m, însemnate de la V spre E cu sigle de la A la J. După descoperirea în 1993 a mormântului Monteoru târziu din marginea de V a platoului, au mai fost deschise în această zonă alte suprafețe. În 1996 a fost trasată suprafața S. IV K, care ulterior fiind lungită, a căpătat dimensiunile de 4 x 10 m. Deoarece pe panta răsăriteană a Cetății 2 stratul de cultură are o grosime ce depășește adesea 1,5 m, săpăturile au atins întotdeauna adâncimi de peste -2 m. Suprafața S. IV K, trasată imediat la E de S. IV J și la S de S. II, a fost destinată încă de la început cercetării în plan a resturilor de locuire monteorene timpurii, precum și verificării observațiilor stratigrafice din S. II și S. III. Încă din 1997 au fost descoperite resturile unei locuiri cu o olărie corespunzând stilului ceramic Monteoru Ic2. Precizăm că, deși cioburi Monteoru Ic2 mai fuseseră descoperite în cursul săpăturilor precedente, nu fusese descoperită până atunci și o depunere arheologică corespunzătoare. Cercetarea arheologică în S. IV K s-a făcut prin crearea unor trepte de săpătură pentru cercetare în plan. Către finele campaniei 1998 se creaseră astfel trei trepte succesive, atingându-se cotele de -2 m, -1 m și -0,6 m, fără a se epuiza obiectivul. La sfârșitul campaniei 1998 întreaga suprafață a fost astupată complet pentru protecție. Din cauza întreruperii de un an, profilele suprafeței S. IV K au fost afectate de îngheț până la cota de cca. -0,5 m. Anul acesta, după destuparea suprafeței, au fost taluzate încă o dată profilele de N și de S, iar apoi a fost reluată cercetarea prin săpătură numai la șpaclu a resturilor de locuire monteorene. În caroul 1S, în chiar colțul de SV al S. IV K, fuseseră descoperiți la finele campaniei din 1998 câțiva bolovani de calcar.
Reluându-se săpătura, anul acesta a fost dezvelită o aglomerare de bolovani de calcar de dimensiuni medii, unii dintre ei cu urme puternice de arsură, întinși în neorânduială pe o suprafață de cca. 2,5 m2. La N de aceștia, în carourile 1 și 2, se găsea o masă de pământ ars și cenușă, având în plan o formă aproximativ ovală și intrând sub profilul de N. Din punct de vedere stratigrafic masa de pământ ars și cenușă, aparținând nivelului Zănoaga II, suprapune nivelul în care se găsesc bolovanii din colțul de SV al S. IV K. Aceeași lentilă de pământ ars și cenușă suprapunea un vas întregibil, spart pe loc, care tipologic se încadrează în Zănoaga IIa. Aglomerarea de bolovani se găsea parțial într-un lut galben murdar (purtat), ceea ce poate indica apartenența lor la o structură (construcție ?). În aceeași poziție stratigrafică cu bolovanii se găsesc lentile de lut galben bătut, care, deși disparate, documentează o podină distrusă din vechime. În afara resturilor de podină au mai fost descoperite pietre risipite, cioburi și oase de animale; printre acestea s-au găsit câteva fragmente de lipitură de vatră, precum și bucăți de chirpic. Masa de bolovani suprapune, după cum s-a putut observa pe profilele de V și de S, o depunere intermitentă, care anul acesta în S. IV K a fost numai atinsă. Corespunzător secvenței stratigrafice amintite mai sus, masa de bolovani aparține nivelului Zănoaga IIa (= Monteoru Ic4-1).
Materialul ceramic adiacent poate fi împărțit din punct de vedere tehnic în trei categorii: de uz, intermediară și fină. Important de menționat este faptul că la vasele de uz pasta are în compoziție calcar pisat. Cum calcarul care se găsește din abundență la Zănoaga este cochilifer, vasele din categoria de uz sunt întru-totul asemănătoare speciei cu scoică în pastă, cunoscută și în alte medii culturale ale bronzului timpuriu. Categoria de uz este reprezentată prin vase de provizii cu profilul în "S" mai mult sau mai puțin alungit, cu buza răsfrântă și îngroșată. Decorul constă din crestături sau alveole pe buză și proeminențe sau segmente de brâuri alveolare aplicate pe gât. Categoria intermediară - cu o pastă în care calcarul pisat este mai rar - este prezentă în special prin amfore pântecoase cu fund plat, adesea cu prag la umăr, gât scurt cilindric și gura ușor trompetiformă; la partea inferioară a pântecului amforele au câte două torți tubulare și două sau trei proeminențe dispuse alternativ. Tot din pastă intermediară - dar mai puțin frecvente în această categorie - sunt și unele castroane tronconice sau semisferice cu buza lățită sau teșită. Categoria de ceramică fină este caracterizată de pasta foarte bună, uniformă, amestecată cu nisip fin cernut. Vasele din această grupă sunt arse de obicei la negru, mai rar la roșu-cărămiziu, având suprafața acoperită cu un slip foarte bine lustruit, ceea ce le conferă un luciu metalic. Formele categoriei fine sunt: ceștile cu una sau două torți, trase din buză și supraînălțate; castroanele cu gât cilindric și două sau patru torți; castroanele cu profil semisferic sau tronconic, cu buza lățită sau teșită.
În jumătatea răsăriteană a suprafeței S. IV K - mai precis în caroul 3 - la cota de -1,5 m (măsurat pe profilul de N), a apărut "platforma" de pietre de calcar și lut, descoperită în 1989 în secțiunea S. II. Curățată și cercetată cu șpaclul, s-a observat că această "platformă", care coboară în pantă spre răsărit, nu reprezintă resturile unei amenajări umane, ci este o formațiune naturală pe care s-a călcat în epoca bronzului. Imediat sub "platformă" se găsește un lut galben, curat, cu concrețiuni calcaroase, steril din punct de vedere arheologic. Către N, peste "platformă", se află niște bolovani de calcar mai mari, printre care și sub care se găsesc cioburi și oase de animal. Depunerea de peste "platformă" aparține nivelului Zănoaga II, după ceramica cu totul tipică. Subliniem cantitatea foarte mare de oase de animale (cca. 40% din totalul materialului arheologic) și lipsa totală în acest an a materialului litic. Mai notăm și descoperirea câtorva unelte de os: dălți, răzuitoare, străpungătoare, ace.
Relația dintre "platformă" și aglomerarea de bolovani din colțul de SV al S. IV K rămâne a fi stabilită în cursul campaniilor viitoare. Față de campaniile precedente elementele de noutate din anul acesta sunt următoarele: resturile structurilor de piatră, reprezentând probabil fundații seci de la o locuință de suprafață; grosimea depunerii Zănoaga II, care a distrus ("răzuit") locuirea anterioară.