127. Moigrad, com. Mârșid, jud. Sălaj [Porolissum]

Punct: Pomet

Cod sit: 142159.03

Colectiv: Alexandru V. Matei - responsabil de sector (MJIA Zalău)

Pe o suprafață de 250 de hectare, în hotarul satelor Jac, Brebi, Moigrad, Viile Jacului, Ortelec - oraș Zalău se află o întinsă rezervație arheologică cunoscută sub denumirea de Porolissum. Acest uriaș complex arheologic cuprinde în perimetrul său locuirile preistorice (neolitic, epoca bronzului) de pe Măgura Moigradului; locuirea dacică preromană de pe dealurile Citera, Fântâna Străjerilor, Sărata și foarte cunoscuta locuire dacică (zona sacră și locuirea civilă) de pe Măgura Moigradului; sistemele defensive romane formate din valuri și șanțuri de apărare; zidurile romane de apărare din zona "La Strâmtură" (cca. 5 km); fortificații mici de tip burgus; două castre identificate pe dealurile Citera și Pomet; sistemul de aducțiune a apei, apeductul pe piloni identificat în zona "Dealul Comorii"; amfiteatrul orașului amplasat la cca. 150 m S de colțul vestic al castrului mare; necropolele orașului de pe dealul Urșoieș.
Așezare civilă romană și cea militară cunoscută sub denumirea de Porolissum se întinde pe terasele din jurul celor două castre romane în zona Pomet, Citera, Terasa Străjerilor și Terasa Sanctuarelor. Zona centrală a locuirii civile a fost identificată ca fiind terasa largă aflată la E de latura dextra a castrului mare de pe Pomet. Terasa înconjoară practic la S și la E castrul roman în colțul ei vestic fiind amplasat amfiteatrul. În zona centrală a orașului roman Porolissum au fost realizate 5 secțiuni (sondaje) de verificare în anul 1999.
Obiectivele cercetării. Campania arheologică a anului 2000 a finalizat cercetarea nivelelor timpurii sesizate în secțiunile din anul 1999. În zona unde în anul precedent a fost identificat un cuptor de ars ceramică au fost deschise 4 suprafețe pentru cercetarea sistematică a acestui complex. Cuptorul, prin poziția sa stratigrafică, aparține orizontului postroman de locuire a acestei zone centrale a orașului.
Rezultatele cercetării. Sondajele arheologice au fost realizate în zona de S la cca. 80 - 100 m de latura dextra a castrului mare de pe Pomet. În urma acestor sondaje concluzia prezentată în raportul din Cronica cercetărilor arheologice campania 1999, p. 50 sq a fost următoarea: "Prin toate aceste secțiuni de control - atât cele executate în zona de S, precum și cele din zona de NE a orașului a fost sesizată aceeași orientare a tuturor clădirilor orașului. Rezultă că acesta s-a dezvoltat după un plan bine stabilit, clădirile și trama stradală având aceeași orientare pe întreaga zonă în care s-a edificat orașul, s-a lucrat după un plan rectangular regulat."
Pentru epoca romană au fost identificate două nivele principale de construcție a fazei de piatră. Prin adâncirea secțiunilor au fost sesizate și urmele perioadei inițiale de construire pe această terasă - faza de lemn. În plan aceste urme ale fazei de lemn au fost bine observate în secțiunea S. II, unde la -1,6 / -1,8 m adâncime au fost surprinse urmele unor compartimentări (pereți) lucrați din lemn și căptușiți cu mortar. Aceste compartimentări aveau aceeași orientare pe care o aveau și pereții celor două faze de construcție în piatră.
În secțiunile IV și V, trasate la 60 m NE de secțiunea a II-a, S. IV perpendiculară pe S. II, iar S. V perpendiculară pe S. IV, (S.IV m. 6 - 10, iar S. V pe toată lungimea ei -8 m) a fost surprins la cca. -2,1 m adâncime un șanț în formă de V cu ic rectangular. La conturare avea o lățime de 4,1 m. De la -2,1 m adâncime (unde a fost clar conturat) șanțul coboară încă -2,2 m, având icul la -4,3 m adâncime de la nivelul actual de călcare. Având această formă tipică pentru un șanț de apărare, prin traseul lui aproximativ E - V, acest șanț surprins pe o lungime de 10 m, ar putea reprezenta un element defensiv al unei fortificații inițiale lucrate din pământ ce a fost amenajată la începutul sec. II p. Chr. Acest platou cu o suprafață de cca. 130 x 90 m este singurul loc neted din această zonă foarte accidentată. Cercetări viitoare care vor fi efectuate pe marginea acestei suprafețe vor aduce cu siguranță confirmarea existenței unei fortificații din faza de lemn (militară ? sau civilă ? - pomerium-ul vicus-ului inițial). Putem corobora această descoperire (șanțul care practic taie în două zona centrală a orașului) cu descoperirea la cca. 85 m S, în S. I unde în caroul 9 - 14 se observă în profil un alt probabil șanț ce are adâncimea de cca. -2,7 / -2,9 m și care are un traseu paralel cu cel din S. IV și S. V. În acest șanț din S. I au fost implantate în prima frază de piatră canalul colector pluvial (dejecții ?) al orașului, iar în faza a II-a de piatră un zid cu grosimea de 1,2 m în fundație și 0,9 în elevație, care distruge cele două faze anterioare. Acest zid masiv împreună cu un altul paralel aflat la cca. 5,5 m și care are aceleași dimensiuni înconjoară practic întreaga zonă centrală a orașului, în fapt o terasă de cca. 185 x 110 m (constatare realizată în urma măsurătorilor geomagnetice din anii precedenți).
O secțiune de control la 3 m V paralelă cu S. I în zona caroului 8 - 16, ar putea aduce argumentul că avem și pe această latură un șanț care aparținea unui sistem defensiv de la începutul sec. II p. Chr.
În secțiunea I m. 0 - 9 au apărut clar în profil și în planurile orizontale urmele fazei de lemn cu niște straturi succesive de pământ bătut, ce par a aparține unui agger. În zona m. 9 - 14 au fost surprinse canalul pluvial colector al orașului și zidul exterior al zonei centrale prezentat mai sus. Canalul colector are un traseu aproximativ E - V, fiind implantat în buza șanțului inițial. Este construit din zidărie masivă de piatră de carieră și mortar, are grosimea de totală de cca. 1,8 m, lățimea utilă a canalului este de 0,4 m, fundul situat la -2,4 m adâncime având o înclinație spre V pe pantă. Fundul canalului era realizat din țigle cu dimensiunile de 37 x 57 cm, așezate pe lungime într-un pat de zidărie foarte bună. Înălțimea utilă (interioară) a acestui canal era de cca. 1,1 - 1,2 m, având bolta realizată din zidărie.
Secțiunea I a fost prelungită cu alți 21m spre N, dinspre buza terasei spre platou. Între m. 14 - 31 a fost identificată o construcție romană de mari dimensiuni (baie publică ?!) cu trei compartimentări (camere) care prezintă o instalație de tip hypocaustum, relativ bine păstrată. Intrarea dinspre V în construcție a fost blocată la un moment dat. În zidul vestic au fost realizate nișe semicirculare bine tencuite cu diametrul de cca. 0,8 m și parțial rezidite. Stratigrafic în această porțiune și până la -0,7 / -0,8 m adâncime se observă urmele unei locuiri târzii postromane, locuire care nivelează dărâmătura vechii clădiri romane (până la podeaua de jos a instalației de încălzire dărâmătura are grosimea de 0,8 - 1m). Au apărut câteva resturi de "ziduri lucrate cu pământ", un fel de noi compartimentări ale vechilor camere (locuirea postromană). Pe latura nordică și sudică a secțiunii III, la m. 0 - 3 au fost decopertate suprafețe de 4,5 x 3,5 m (casetele 1 și 2), respectiv 5 x 5 m (casetele 3 și 4). și în aceste suprafețe au fost surprinse mai multe faze de locuire și amenajare. Au fost sesizate compartimentări din faza de lemn (în caseta 3); zidurile unei clădiri din prima fază de construcție în piatră, construcție distrusă de amenajarea celei de-a doua faze de piatră și au fost descoperite două cuptoare de ars ceramică de tip roman. Prin construcția lor cuptoarele străpung pardoseala ultimei faze de locuire. Poziția stratigrafică asigură datarea cuptoarelor într-o epocă postromană, când clădirea a fost abandonată.
Cercetările au avut loc la cca. 80 m de forum, curia și macellum, clădiri oficiale foarte importante, din zona centrală a orașului, zonă unde în mod normal nu se amenajează cuptoare pentru ars ceramică. Măsurătorile geomagnetice au detectat în apropierea acestora existența altor 10 - 12 cuptoare amenajate peste ruinele vechii locuiri romane clasice.
Obiectivele cercetării viitoare. Vor fi efectuate patru sondaje de verificare pe marginea terasei în vederea identificării șanțului de apărare din faza de pământ și pe laturile de V, E și S, urmărindu-se stabilirea tipului de fortificație căruia îi aparține. Va fi decopertată în continuare prin casete, suprafața situată la E de casetele 2 și 5 / 2000. Se va urmări cercetarea în special a nivelelor târzii de locuire sesizate în această zonă și identificarea altor cuptoare pentru produs ceramică (romană), cuptoare sigur datate în perioada postaureliană și a căror prezență în această suprafață a fost semnalată prin măsurătorile geomagnetice realizate aici în anii precedenți.
 
Bibliografie
 
1. Al. V. Matei, Dan Crișan Băcueț, în: Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 1999, A XXXIV-a sesiune națională, Deva, mai 2000.