126. Moigrad, com. Mirșid, jud. Sălaj [Porolissum]

Punct: Orașul Roman [Municipium Septimium Porolisssensium]

Cod sit: 142159.02

Colectiv: Nicolae Gudea (IAIA Cluj), Dan Tamba (MJIA Zalău)

 
În anul 2000, între 4 iulie - 5 septembrie au fost efectuate cercetări arheologice în orașul roman Municipium Septimium Porolisssensium (satul Moigrad, com. Mirșid, jud. Sălaj), în sectorul LM la clădirea LM 1-S = templul zeului Jupiter Optimus Maximus Dolichenus. (Fig. 1.)
Săpăturile arheologice din acest an constituie faza a patra de cercetare la templu (1996: Tamba - Gudea 1996; 1998: Gudea - Tamba 1998; 1999: Gudea - Tamba 1999). Datorită faptului că după campaniile anterioare au rămas nelămurite o serie de amănunte (nesoluționate fie din cauza timpului nefavorabil, fie a fondurilor insuficiente) și pentru că s-au prefigurat anumite detalii privind construcția (care ieșeau din normele de construcție romane) am fost nevoiți să extindem perimetrul săpat pentru a le identifica și lămuri. Fig. 2.
Fondurile de cercetare au fost asigurate de cele trei instituții colaboratoare: Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca.
Au fost efectuate următoarele lucrări preliminare săpăturii arheologice:
a). defrișarea terenului ce urma să fie cercetat arheologic;
b). mutarea pe terenul defrișat, spre exterior de templu, a grămezilor de piatră provenite din săpăturile anterioare (spre N și S); acțiunea a fost determinată atât de necesitatea de spațiu, cât și de intenția MJIAZ de a restaura templul și a folosi materialul de construcție antic într-o proporție mare;
c). mutarea spre exterior a pământului aruncat în anii anteriori spre N (K. 1), E (K. 1 + K. 2) și spre S (K. 2); acțiunea a fost determinată de necesitatea lărgirii casetelor de cercetare.
Săpăturile arheologice propriu-zise au vizat următoarele obiective:
a). Caseta K. 1 a - extensie spre N a fostei casete K. 1 (1999), cu scopul de a controla existența sau lipsa unor stâlpi exteriori de porticus pe această latură a templului;
b). Caseta K. 2 a - extensie spre S a fostei casete K. 2 (1999), cu scopul de a dezveli latura de S și mai ales colțul de S al clădirii (rămase parțial neidentificate și dezvelite) și, respectiv, de a controla pe această latură a templului existența unui porticus sau a intrării în templu;
c). Caseta K. 3 - extensie spre E a fostelor casete C. 3 și C. 4, respectiv capetele de E ale casetelor K. 1 și K. 2; scopul a fost acela de a stabili lipsa sau existența unui porticus pe această latură;
d). Caseta K. 4 - extensie spre V a fostelor casete C. 1 și C. 2 (respectiv capetele de V ale secțiunilor K. 1 și K. 2) pentru a vedea modul cum se termina hala templului spre LM 1 (taberna);
e). Caseta K. 5 - extensie spre S a fostei casete C. 1 - cu scopul de a identifica situația semnalată în secțiunea S. 4 (1996) respectiv urmele unor ziduri scoase, orientate spre S.
Pentru ca lucrurile să fie clare pentru cei care nu au avut acces din motive tehnice la rapoartele noastre preliminare anterioare (Tamba - Gudea 1996; Gudea - Tamba 1998; Gudea - Tamba 1999) vom repeta câteva date importante în legătură cu templul:
1. Este primul templu roman din provinciile dacice, dedicat zeului Jupiter Dolichenus, cercetat sistematic (și unul din puținele - chiar foarte puținele - din Imperiul Roman cercetate);
2. Clădirea LM 1-S (templul lui IOMD) a fost construită simultan și în continuarea clădirii LM 1 (taberna) în sectorul de N al așezării civile (devenită Municipium Septimium) din jurul castrului mare de pe vârful dealului Pomet (Gudea - Tamba 1994; Gudea - Tamba 2000).
3. Data construirii clădirilor (LM 1 și LM 1-S) a fost perioada cuprinsă între 241 - 244 p. Chr., în timpul domniei împăratului M. Antoninus Gordianus. Datarea a fost oferită de inscripția de construcție.
4. Clădirea a avut inițial plan patrulater. Din cauza faptului că a fost construită peste fostul șanț de apărare al așezării romane dintr-o primă fază (umplut și tasat: S. 3 - 1996), acesta cedând sub greutatea zidurilor la un moment dat, probabil chiar în antichitate, acestea (zidurile) s-au aplecat, s-au încovoiat, s-au frânt rezultând un plan de clădire cu plan neregulat. Clădirea templului a fost ridicată în două faze principale. La început a fost o clădire cu plan patrulater sub formă de hală cu acoperișul susținut pe stâlpi de lemn. În a doua fază (în care stâlpii de lemn au fost înlocuiți) s-au construit zidurile de piatră. Într-o fază secundară hala a fost împărțită în două de un zid de piatră; au apărut astfel două încăperi la nivele diferite. Nu am izbutit să identificăm legătura nici cu taberna, nici între cele două încăperi. Încăperea (a) (spre clădirea LM 1) a servit probabil la organizarea serbărilor festive, iar cea de-a doua (b) spre E, la activitățile directe legate de cult. Presupunerea aceasta se bazează pe structura materialului arheologic găsit în cele două încăperi.
5. Clădirea templului a fost distrusă între anii 253 - 255 p. Chr. Sfârșitul acesta a fost violent prin foc, jaf și distrugere sistematică. Cauzatorii acestui sfârșit au fost fie chiar credincioșii cultului (în cadrul general al dispariției cultului în Imperiu după anul 253), fie, poate, fanaticii creștini.
Rezultatele săpăturilor arheologice din campania anului 2000 pot fi prezentate succint în felul următor:
- caseta K. 1 a (15 x 2 - 2,5 m), trasată pe lângă zidul de N, a stabilit existența, paralel cu zidul, a unui șir de stâlpi (urme de stâlpi de lemn, care susțineau un porticus, respectiv o porțiune acoperită (prin prelungirea acoperișului ?); în profilul peretelui spre N au mai fost identificate: urma unui stâlp precum și a fostului șanț de apărare al așezării vechi;
- caseta K. 2 a (10 x 2 - 1,5 - 1 m) (de la zidul dintre încăperile a și b) a stabilit că pe lângă latura de S nu există porticus; spațiul acesta, pe o lărgime de cca. 6 m, reprezintă urma șanțului vechi umplut pe această latură, s-ar putea să fi fost intrarea în templu; zidul acesta a fost construit foarte adânc, dar s-a încovoiat cel mai mult și s-a aplecat; colțul clădirii a alunecat spre SE;
- caseta K. 3 (17 x 1 - 2,5 - 3,5 m) a identificat în întregime latura de E; pe această latură nu există semnele existenței unei intrări; zidul clădirii apare șerpuit, fiind construit probabil prea aproape de marginea șanțului vechi de apărare; în afara zidului s-au putut identifica: un șir de stâlpi (urme de stâlpi de lemn, dispuși paralel cu zidul); în anumite porțiuni între stâlpi sunt chiar urmele unor pereți de chirpic; acești stâlpi și pereți indică fie existența unui porticus, fie, poate chiar capătul de E al fazei cu stâlpi de lemn al templului mai spre exterior; la -1,5 m în dreptul m. 5 - 7 apare o urmă cenușie patrulateră; nu putem explica rostul ei în epocă;
- caseta K. 4 (5 x 7 m) a dus la dezvelirea în întregime a încăperii (a); a rămas numai un martor lat de 1 m spre clădirea LM 1, constând de fapt din pământ săpat cu ocazia săpăturilor la clădire; a fost identificat ultimul rând de stâlpi spre LM 1; prezența acestor urme de stâlpi în casetă confirmă de fapt unele observații obținute în secțiunile din anul 1996 (Tamba - Gudea 1996);
- caseta K. 5 (5 x 4 m) (la V de zidul dintre încăperile a și b) a stabilit că nu există nici un zid de piatră care pornește spre S din latura de S a templului; îngrămădirile de piatră despre care am crezut că sunt ziduri s-au dovedit a fi simple concentrări de piatră (fără temelie în pământul viu); în schimb a apărut (în pământul viu) urma unui zid de chirpic care reprezintă o continuare spre S a unei urme similare găsite în încăperea (a); peste acest zid de chirpic a fost construit zidul de S al clădirii. Nu știm încă ce reprezintă.
La sfârșitul acestei etape de cercetări avem planul complet al clădirii și dimensiunile ei exacte.
Este prematur să prezentăm o analiză a materialului arheologic provenit din săpăturile din acest an, de vreme ce nu avem încă analiza materialului întreg din templu. Mai ales că tot acest material (sau aproape tot) provine din afara templului. Analiza întregului material (fără inscripții, monumente care vor apare separat: Gudea - Tamba 2000) va constitui o premieră în istoria religiei romane din Dacii.
Acum însă vom prezenta o micro statistică a materialului apărut:
a) - materialele de construcție din piatră constă în roci vulcanice provenind din cariera romană de "Sub Măgură". Sunt identice cu cele găsite în fazele precedente de cercetare; ca element singular a apărut doar folosirea unor fragmente de monumente în zid (semn al practicilor romane târzii de construcție); materialele de construcție din lut constau doar în țigle și olane; pe aceste materiale există (mai ales pe țigle) desenele tipice făcute cu degetul în cărămidărie (cercuri concentrice, desen în formă de 8 etc.) precum și numeroase urme de labe de animale; nu am găsit nici o ștampilă militară; materialele de construcție din fier constau în piroane, cuie și scoabe;
b) - obiectele de uz casnic sunt numeroase și variate; din ceramică: vase de import TS (terra sigillatta), vase de lux locale cu decor ștampilat sau lipit (foarte puține); vase de uz casnic: oale, străchini cu fund plat, capace (folosite pentru gătit), castroane, chiupuri (pentru păstrat alimente), căni (foarte numeroase), ulcioare (pentru păstrat și servit lichide), amfore (pentru transport și păstrat lichide), străchini, farfurii și pahare (pentru servit alimente și lichide), opaițe (pentru iluminat), mortaria (pentru preparat mâncăruri). Dintre piesele de bronz avem opaițe (pentru iluminat); din fier avem chei, vase, cuțite (pentru diferite activități din casă); din sticlă avem vase cupe, pahare (pentru servit lichide); din piatră avem gresii pentru ascuțit uneltele din casă;
c) - s-au descoperit numeroase podoabe: din bronz (fibule, aplice, pandantive); din fier (fibule); din os (ace de păr); din sticlă (pietre de inel); din piatră (mărgele);
d) - sunt numeroase piesele de la jocul numit ludus militum din ceramică (milites); unul din ele din piatră decorat cu steaua iudaică;
e) - au mai fost găsite două piese care aparțin monumentelor lui IOMD: un cap de statuie (fig. 3) și un fulger din bronz;
f) - cantitatea relativ mare de plăci fragmentare mici de sticlă arată că templul avea și ferestre cu geamuri din sticlă.
La sfârșitul lucrărilor de cercetare zidurile și fundurile casetelor vor fi parțial acoperite. Întrucât avem un caz unic de templu al lui Jupiter, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău are intenția de a propune un proiect de restaurare nu numai pentru clădire, dar și câteva copii după monumente (inscripția de fundație foarte importantă pentru că sugerează existența a două orașe la Porolissum; și două statui mai mari a zeului și a vulturilor). Dacă proiectul nu va fi aprobat și finanțat, în campania următoare vom acoperi în întregime săpătura.
 

Bibliografie

 
1. Gudea 1989 - N. Gudea, Porolissum. Un complex daco-roman la marginea de nord a Imperiului Roman. I. Săpături și cercetări arheologice până în anul 1977, Acta MP, XIII, Zalău, 1989
2. Gudea 1997 - N. Gudea, Das Romergrenzkastell auf der Pomet-Berg / Castrul roman de pe vârful dealului Pomet, Zalău, 1997
3. Tamba - Gudea 1994 - D. Tamba, N. Gudea, Sectorul LM, clădirea LM 1, în: N. Gudea și colab., Raport preliminar în legătură cu săpăturile arheologice și lucrările de conservare și restaurare executate la Porolissum în anul 1993, Acta MP, XVIII, 1994, p. 116 - 117, fig. 5 - 13.
4. Tamba - Gudea 1996 - D. Tamba, N. Gudea, Porolissum. Orașul roman, sectorul LM, clădirea LM 1-S (sanctuarul lui IOMD). Raport preliminar de săpătură pe anul 1996, mss. predat la revista Acta MP.
5. Gudea - Tamba 1998 - N. Gudea, D. Tamba, Porolissum. Orașul roman, sectorul LM, clădirea LM 1-S (templul lui IOMD). Raport preliminar de săpătură pe anul 1998, mss. predat la revista Acta MP.
6. Gudea - Tamba 1999 - N. Gudea, D. Tamba, Porolissum. Orașul roman, sectorul LM, clădirea LM 1 - S (templul lui IOMD). Raport preliminar de săpătură pe anul 1999, în: Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1999, Deva 24 - 29 mai 2000, p. 62 - 63, 140 - 144.
7. Gudea - Tamba 2000 - N. Gudea, D. Tamba, Porolissum. Un complex daco-roman la marginea de nord a Imperiului roman, III. Despre templul zeului Jupiter Dolichenus din Municipium Septimium. Uber ein Jupiter Dolichenus - Tempel in der Municipium Septimium Porolissensium, Zalău 2000 (sub tipar).