124. Mogoșești, com. Adunații Copăceni, jud. Giurgiu

Punct: La Cimitir

Cod sit: 100816.02

Colectiv: Cristian Schuster (IRT), Traian Popa (MJ Giurgiu)

 
Introducere. În perioada octombrie - noiembrie 2000, Institutul Român de Tracologie, reprezentat de Cristian Schuster și Muzeul Județean "Teohari Antonescu", reprezentat de Traian Popa, a continuat cercetările arheologice de la Mogoșești, inaugurate în anul 1988, reluate în 1993 și continuate până în prezent.
Amplasament. Rezervația arheologică de la Mogoșești se află situată la V de satul Mogoșești, fiind flancată la S de DJ 412 A, la E de gospodăriile sătenilor și o râpă mai puțin pronunțată, la N de Lunca Argeșului, iar la V de o râpă adâncă ce separă acest promontoriu al terasei înalte (circa 28 m înălțime) din dreapta Argeșului de un altul (circa 31 m), care aparține satului Varlaam situat la aproximativ 50 m de Mogoșești (fig. 1). În campania arheologică a anului 2000 s-au inițiat cercetări într-un nou punct al așezării numit "La Cimitir" situat la circa 100 m V de vechiul punct (fig. 1). În acest punct au fost trasate două secțiuni: S. 1 (10 x 2 m) și S. 2 (10 x 2 m).
Stratigrafia (fig. 2). În perimetrul secțiunilor S. 1 și S. 2, noile cercetări ne-au permis surprinderea unui strat gros de 0,30 - 0,40 m de pământ vegetal, care conține material din diverse epoci istorice: feudalul târziu, Latène și Hallstatt. Dintre acestea, mai bine reprezentat este Hallstatt-ul, caracterizat prin fragmente ceramice tipice culturii Basarabi.
Între -0,5 / -0,8 m s-a descoperit un material arheologic ceva mai substanțial, aparținând culturii Tei. La baza acestei culturi au fost descoperite și câteva fragmente ceramice aparținând culturii Glina.
Complexele. În timpul investigațiilor noastre au fost surprinse urmele a două locuințe de suprafață: L. 1 și L. 2 (fig. 3 și 4). Prima locuință (L. 1) a fost surprinsă la o adâncime de -0,6 / -0,7 m, între careurile 7 - 10 cu dimensiuni de 3 x 2 m și este orientată în direcția N - S.
În zona locuinței respective a fost recuperată o mare cantitate de lipitură arsă, cu urme de pari groși de circa 0,08 m și nuiele (fig. 5). La acestea se adaugă fragmente de ceramică Tei, oase de animale (preponderente sunt cele care aparțin animalelor mici și mijlocii) și un strat subțire de cenușă.
Cea de a doua locuință (L. 2) a fost surprinsă în S. 2, între careurile 7 - 10, cu dimensiunile 2,5 x 2 m, la o adâncime de -0,7 / -0,8 m, având aceeași orientare N - S. Inventarul acestei locuințe este la fel de sărac ca și cel al primei locuințe: lipitură arsă, fragmente de ceramică, oase de animale și un strat de cenușă ceva mai consistent.
Materialul arheologic
Piese litice. Numărul pieselor litice recuperate este redus: două lame silex, fragmente de lamă din silex și așchii silex (fig. 6). Acestora li se adaugă fragmentele unui percutor din gresie nisipoasă și câteva fragmente provenite de la o râșniță.
Obiecte de lut. În L. 2 au fost descoperite fragmente de fusaiole tronconice și bitronconice și câteva fragmente dintr-o rotiță de car miniatural.
Ceramica. Această categorie de material arheologic constituie peste 70% din întregul lot recuperat.
Ceramica de tip Basarabi este de culoare neagră-cenușie, fiind reprezentată de câteva fragmente de buză și câteva torți (fig. 8a și fig. 9). Decorul ceramicii hallstattiene de tip Basarabi este compus din "S"-uri și linii excizate, prin care se conturează figuri geometrice sub forma unor unghiuri cu vârful orientat spre fundul vasului (fig. 9). Ceramica de tip Tei, recuperată tot sub formă fragmentară, se clasifică în trei categorii: a) grosieră (80%); b) semifină (15%); c) fină (5%).
Prin analogie cu inventarul ceramic recuperat în secțiunile trasate în punctul 1, cel recuperat în cele două secțiuni din punctul 2 este mult mai sărac, reducându-se la câteva fragmente de buză, torți (fig. 8b, c și fig. 9), cărora li se adaugă numeroase fragmente atipice. Decorul utilizat este cel alveolar, plasat exact în zona terminală a buzelor de vas (fig. 10), căruia i se adaugă decorul incizat.
Încadrarea cronologică. Analiza materialului arheologic scos la lumină, pune în evidență apartenența așezării de la Mogoșești la fazele II și III ale culturii Tei, atribuite Bronzului Mijlociu II1.

 

Note

1. vezi pe larg Cristian Schuster, Traian Popa, Mogoșești. Studiu monografic, Giurgiu, 2000, p. 133 - 136.

      

Résumé

Aux mois d'octobre et novembre 2000, Institut Roumain de Thracologie représenté par Cristian Schuster et le Musée du départament de Giurgiu "Teohari Antonescu" représenté par Traian Popa, ont continué les recherches archeologiques de Mogoșești inaugurées en 1988, reprises en 1993. La réservation archeologique de Mogoșești est située l'ouest du village Mogoșești, bornée au sud par la chaussée du départemént 412 A, à l'est par les maisons des paysans et un grand ravin, au nord par la Plainer de l'Argeș et un ravin profond qui sépare ce promontoire de la haute terrasse de la rive droite de l'Argeș, d'un autre, mesurant 31 métres qui appartient au village Varlaam qui se trouve à l'ouest.
Pendant la campagne des fouilles archeologiques de l'an 2000, on a ouvert un second chantier, qui se trouve à une centaine de métres du premier chantier et qui a été portagé eu deux sections (S. 1 et S. 2). Pendant les recherches on a découvert des traces des civilisations de l'Age de Bronze (culture Tei), Hallstatt, Latène et la derniér période du Moyen Âge. Le plus riche materiel archeologique appartient à la culture Tei: deux habitations (H. 1 et H. 2), ceramique etc. Le site de Mogoșești est attribué à l'Age de Bronze Moyen II, c'est à dire à la seconde et la troisiéme période.