122. Mirșid, com. Mirșid, jud. Sălaj

Punct: Fântâna Albă

Cod sit: 142131.01

Colectiv: Matei V. Alexandru - responsabil, Sanda Băcueț - Crișan (MJIA Zalău), Ioan Stanciu (IAIA Cluj)

Așezarea a fost descoperită în urmă cu 24 de ani. Se întinde pe o suprafață de câteva hectare la confluența pârâului Lupilor (partea nordică) cu pârâul Valea Sărată în dreptul podului drumului comunal ce duce spre satul Firminiș. Cursul spre NE al văii Apa Sărată formează limita vestică a așezării, spre S pârâul Lupilor, în E pantele dealurilor împădurite de deasupra izvorului amenajat numit "Fântâna Albă". Spre NE așezarea continuă cca. 250 - 300 m, ocupând conul de dejecție făcut de-a lungul miilor de ani de pârâul Lupilor. Această suprafață plată de luncă de cca. 4 - 6 ha are o prelungire de cca. 1 - 1,2 de km spre izvoarele pârâului Lupilor care se îngustează la capăt ajungând la 40 - 60 m, terminându-se practic la baza pantelor abrupte a masivului deluros cunoscut sub numele de Dealul Mare. Aproximativ pe direcția cursului Văii Săratei, respectiv ENE, suprafața așezării este tăiată de drumul județean Jibou - Mirșid - Crișeni - Zalău, șoseaua asfaltată și rigolele sale acoperă o parte a așezării. De o parte și de alta a drumului așezarea este străbătută de magistralele de conducte de apă și gaz care alimentează zona industrială a municipiului Zalău. Prin această așezare în epoca romană sec. II - III p. Chr. trecea unul din principalele drumuri comerciale romane care ieșeau din provincia Dacia Porolissensis, trecea de-a lungul așezări apoi pe valea Săratei coborând în Valea Zalăului. Drumul trecea prin spațiile locuite de semințiile barbare, dacii liberi, vandali, sarmați făcând legătura dintre Porolissum și Aqvincum (Pannonia).
Obiectivele cercetării. Pe partea dreaptă șoselei județene la V de aceasta, conform proiectului avizat de RomTelecom la 15 m de axa drumului a fost implantat un cablu optic pentru comunicații. Pentru salvarea patrimoniului cultural arheologic aflat în pericol de a fi distrus de șanțul necesar implementării cablului (-1,5 m adâncime) a fost efectuată o săpătură de salvare.
Rezultatele cercetării. Cercetarea s-a efectuat pe partea de V a șoselei la km. 85,400 - 85,600, secțiunea fiind amplasată la 15 m de axul drumului, conform proiectului avizat de RomTelecom. Secțiunile însumează peste 230 m2, care corespunde la peste 160 m liniari de secțiune cu lățimea de 1,50 m rezultând cca. 2400 m3 de pământ excavat. Stratigrafic, terenul apare până la -0,6 / - 0,7 m adâncime ca o depunere masivă aluvionară constituită din pietriș mărnos, piatră foarte măruntă de marnă ("mal"), tuf vulcanic spălat și adus de-a lungul sutelor de ani, depus în capătul acestei suprafețe ce reprezintă în fond un con de dejecție a pârâului Lupilor. Această depunere acoperă practic peste tot întreaga suprafață a așezării vechi de epocă romană și chiar pe cea aparținând sec. VII - VIII, ce a fost identificată aici. Nivelul de locuire apare începând de la -0,7 / -0,8 m adâncime și este constituit dintr-un strat de pământ foarte negru în care apar puține fragmente ceramice aparținând sec. VII - VIII și un material ceramic relativ mai bogat din epoca romană, sec. II - III. Între -0,8 / -1,15 (-1,2) avem nivelul de locuire din epoca romană sec. II - III. Acestei perioade i s-au surprins două nivele de locuire care se suprapun în unele zone ale așezării.
În capetele NV și NE ale secțiunii la adâncimea de peste -1,3 / -1,4 m a apărut un nivel de locuire ce aparține perioadei dacice, sec. III - II a. Chr. În zona de NE se pare că a fost surprins un nivel de locuire, la cca. -1,2 / -1,3 m adâncime, ce ar putea aparține unei așezări dacice din faza clasică (prima sa parte) sec. II - I a. Chr.
În zona m. 4 - 12 a fost secționat un complex - locuință dacică sec. III - II a. Chr., foarte greu sesizată în profilul secțiunii; doar abundența materialului arheologic tipic (vase cu "aripioare", butoni etc.) și prezența unor urme de stâlpi de lemn ne-au indicat prezența acestuia în zonă.
 În caroul 55 - 62 a fost surprins un complex de locuire din aceeași perioadă sec. III - II a. Chr., complex cu un contur rotunjit, sesizat la -1,3 / -1,45 m adâncime, din care a fost recoltat un bogat material ceramic. Acesta se află în totalitate în laboratorul de conservare și restaurare.
Caroul 22 - 29 la -0,8 / -1,1 m s-a conturat foarte clar o locuință de suprafață cu plan rectangular având dimensiunile de 4 x 5,5 m. Laturile locuinței, perimetrul ei și colțurile acesteia sunt marcate de gropile stâlpilor de lemn ce susțineau pereții și chiar acoperișul. Pe latura de NE dispunerea stâlpilor marchează intrarea în locuință. Stâlpii de lemn aveau o grosime de cca. 0,4 - 0,45 m (diametru). Materialul arheologic datează această locuință în sec. II - III p. Chr., respectiv în epoca romană. Este posibil ca acest complex să se dateze numai în sec. III p. Chr.
Caroul 35 - 40, cu nivelul de călcare la cca. -0,9 / -1 m, aici a fost descoperită o altă locuință ce aparține epocii romane, sec. II - III p. Chr. Orientarea clădirii este cu laturile lungi spre E - V, iar laturile scurte spre N - S. Această locuință folosește un alt sistem de construcție. Dimensiunile surprinse în această zonă par să fie de 8 x 6 m. Locuința este de mari dimensiuni și folosește ca temelie un strat de piatră de cca. 0,6 - 0,7 m lățime și 0,2 m grosime. Se pare că pe acest strat de piatră erau așezate bârnele care formau probabil pereții. Același sistem de construcție - strat de piatră așezat ca fundație într-un plan rectangular - este folosit și la cea de-a treia locuință sesizată în zona m. 41 - 51. Această locuință este orientată E - V și are dimensiuni relativ mari, respectiv 10 x 7m. Câteva aliniamente de stâlpi surprinși în interiorul locuinței prezintă sistemul de sprijin al acoperișului și urmele unor compartimentări interioare. În ambele locuințe au fost surprinși urme de stâlpi de dimensiuni mai mici cca. 6 - 10 cm ce susțineau mobilierul interior - mese, lavițe, paturi etc.
Sub aceste locuințe au apărut, sesizat clar stratigrafic, cu doar 0,05 - 0,1 m adâncime, urmele unui nivel inițial ce aparține epocii romane - o primă fază.
Stratigrafic cele două locuințe mari cu fundație de piatră acoperă un prim nivel de locuire din epoca romană. Materialul arheologic ceramic este compus din vase de tradiție și factură specifică epocii romane lucrate la roată (95%), datate în sec. II - III p. Chr. Nu au fost descoperite fragmente ceramice databile în sec. IV p. Chr. Materialul ceramic lucrat cu mâna, descoperit în cele două nivele de locuire din epoca romană, aparține categoriei de ceramică de tradiție dacică, ornamentată cu butoni și brâu alveolar. Formele ceramice prezente sunt vasul sac și vasul borcan, specifice populație dacice băștinașe. Merită semnalat aici lipsa, până acum, în suprafața cercetată a oricărui indiciu - fragment ceramic - care să ateste existența în acest loc a populației germanice timpurii (grupul Przseworsk) - vandali, victoali, lacringi etc.
Ca o concluzie putem spune că această așezare aparținea unei populații dacice ce trăia aici foarte aproape de limes-ul provinciei Dacia Porolissensis. Zidul provinciei se află la cca. 750 - 800 m S de aceste locuințe de mari dimensiuni. Prin așezare trecea drumul comercial ce ieșea prin poarta practicată în zidul provinciei. Caracterul deosebit al locuințelor, dispunerea și mărimea lor, apropierea de zidul provinciei ne face să presupunem că era locuită de șefi de trib sau comercianții daci și alți barbari prezenți aici pentru schimb comercial - posibilă așezare rezidențială - un emporium. Descoperirea acestor locuințe aparținând dacilor liberi are o importanță deosebită în studierea vieții ce pulsa în imediată apropiere a frontierelor Daciei Porolissensis.
Al treilea nivel de locuire surprins în suprafețele cercetate aparține sec. VII - VIII. Au fost identificate urmele a 4 complexe-locuințe ce aparțin perioadei de formare a poporului român. Materialul ceramic, deși puțin și fragmentar, aparține în majoritate categoriei ceramicii lucrate cu roata rapidă, ornamentată cu benzi de linii în val realizate prin incizare cu pieptănul. Aceste complexe au surprinse parțial - o latură, stâlpi, un colț - fără a se putea stabili dimensiunile și forma. Un complex a apărut între m. 32,5 - 33,8, altul în zona sudică a locuinței de epocă romană la m. 42 - 46, distrugând latura sudică a acesteia (temelia de piatră). Alt complex a apărut în zona estică a casetei IV la m. 34 - 37. În caroul 55,5 - 58,85 m, pe fundul secțiunii, la -1,15 / -1,2 m adâncime s-a conturat foarte clar urma unei locuințe de suprafață caracteristică sec. VII - VIII. Pereții locuinței erau realizați din bârne așezate orizontal și îmbinate în stâlpii centrali ce susțineau și acoperișul în două ape. A fost dezvelit cuptorul de tip pietrar foarte bine păstrat în colțul estic al locuinței. Vatra cuptorului era realizată din două pietre netede foarte mari, pereții fiind clădiți tot cu pietre de mari dimensiuni. Materialul ceramic este constituit din ceramică lucrată în majoritate la roată rapidă, alături de care sunt prezente și câteva fragmente lucrate cu mâna. Materialul ceramic datează locuința în sec. VII - VIII.
Obiectivele cercetării viitoare. Se vor efectua noi cercetări în zonele rămase necercetate în vederea stabilirii întinderii așezării
 
Bibliografie
 
1. Al. V. Matei, Repertoriul așezărilor aparținând dacilor liberi (sec. II-IV) descoperite pe teritoriul județului Sălaj, Acta MP, IV, p. 229 - 244.