116. Mehadia, com. Mehadia, jud. Caraș Severin [Praetorium]

Punct: vicus-ul militar Praetorium

Cod sit: 53283.01

Colectiv: Doina Benea - responsabil, Iulian Lalescu, Simona Regep (UV Timișoara)

Cercetările arheologice în anul 2000 au vizat reînceperea studierii vicus-ului militar, cercetat în 1948 prin lucrările efectuate de M. Macrea, fiind vizat în principal în castrul roman. Săpăturile s-au desfășurat între 1 - 17 august.
Pentru a se obține o delimitare exactă a zonei pe care s-a extins vicus-ul militar s-au inițiat deocamdată lucrările în zona aflată la V de castru roman. În bună măsură acest lucru a fost determinat de permisiunea de a efectua săpături în grădinile particulare din zonă.
Prima secțiune S1 / 2000 a fost trasată la 14 m S de colțul de SV al castrului și 10 m V, fiind orientată E - V (dimensiuni 12 x 1 m). Cercetările au încercat să identifice nivelul de locuire antică.
Stratigrafia este următoarea:
·            0 / -0,25 m = nivel de humus actual;
·            -0,35 / -0,5 m = Ientilă de lut cu pietricele;
·            -0,5 / -0,95 m = nivel de depunere antică - de culoare galbenă - în mare parte steril arheologic. Între m. 4,5 - 10 se conturează prezența boltită a unui drum din piatră de râu, care are delimitată Iatura de S prin blocuri de piatră groase de 0,3 m. Drumul este amenajat pe un sol viu, cu un strat de pietriș.
·            -1 / -1,2 m = solul viu antic.
Din punctul de vedere al descoperirilor, drumul antic lat de 5,5 m reprezintă drumul de acces spre poarta de S a castrului roman și implicit una din căile principale rutiere.
Pentru a putea preciza zona din care începe vicus-uI pe Iatura de V a castrului a fost trasată o nouă secțiune transversal pe incinta de V a castrului (dimensiuni 13,5 x 1,5 m). Orientarea sa este E - V. Stratigrafia extrem de complexă a condus la identificarea mai multor nivele de locuire:
1. 0 / -0,2 (-0,35) m = humus vegetal amestecat cu dărâmătură de piatră de râu și carieră, țigle și olane;
2. -0,35 / -0,75 m = ultima refacere a agger-ului castrului (V);
3. -0,75 / -1,25 m = agger-ul castrului din lut bătut (IV);
4. -1,25 / -1,55 m = nivel de depunere agger;
5. -1,55 / -1,75 m = nivel de locuire aparținând agger-ului castrului (III) marcat printr-o bârnă incendiată, probabil de la construcția unui turn. Zidul de incintă al castrului este executat din piatră de carieră (faza III) ce suprapune fundația cu mortar executată din piatră de râu.
6. -1,75 / -1,95 (2) m = nivel de amenajare agger. La -1,92 m apar mai multe pietre dispuse pe direcția N - S, ce reprezintă o amenajare interioară;
7. -2 / -2,15 m = agger al castrului de piatră (II), cu urma amprentei unei bârne de la bastion de curtină și un al doilea lipit de incintă.
8. -2,2 / -2,65 m = nivel de agger aparținând primei faze de locuire a castrului (faza de Iemn). Amenajarea unui pat din piatră de râu pentru ridicarea primului agger al castrului din lemn.
9. -2,65 / -2,85 m = solul viu antic.
Cercetările nu s-au putut extinde datorită lucrărilor agricole existente pentru dezvelirea întregului agger și a via sagularis. O fază de lemn nu poate fi prea clar sesizată, doar prin amenajarea de piatră a patului de agger care este intersectată de fundația din piatră fără mortar (înaltă de 0,5 m).
În afara castrului, fundația castrului este mai lată cu cca. 0,4 m, paramentul din blocuri de piatră de carieră cu emplecton în interior se ridica la 1,5 m.
șanțul de apărare al castrului are o lățime de 4,75 m și adâncimea de -1,75 / -2 m. Deși nu am reușit dezvelirea în întregime a șanțului de apărare se constată două faze mari de depunere - prima marcată prin blocuri fasonate de carieră, iar al doilea mult mai îngust (moment când șanțul avea o adâncime de -1,75 m), din blocuri de calcar galben fasonate, aparțin probabil perioadei de început a castrului din piatră.
Au fost surprinse parțial două lentile de construcție. În panta exterioară a șanțului sub un strat de depunere lentă, au fost identificate două faze ale unui drum antic așezat pe strat de piatră masivă de râu, suprapus de pietriș. Repere cronologice ferme nu au apărut până acum. Materialul arheologic descoperit constă în tegule cu ștampila COH III D(elmatarum), un opaiț cu două ciocuri, fragmentar, o monedă bronz de Ia Lucius Verus datată în anul 162.
În urma obținerii permisiunii de a face cercetări într-o grădină a proprietarului Emil Zărescu a fost trasată o secțiune de 8 x 2 m, având o casetă A de aceleași dimensiuni dispusă pe Iatura de S. Cercetările au condus Ia identificarea, sub un strat vegetal îngust, a unei mari aglomerări de pietre sugerând de fapt un drum antic, “pavat” cu numeroase monumente martelate sau reutilizate. Am aminti aici postamente de calcar, stele funerare, două pietre de râșniță de mari dimensiuni, fragmente mici de colonete și chiar o coloană masivă (căzută, cu fața reliefului în jos reprezentând pe Juppiter Turmasgada (vulturul cu cununa în cioc cu ghearele înfipte într-un cerb). Scena încadrată în fațada unui templu cu fronton are reprezentată două frunze de acant stilizate dispuse radial. O descoperire similară sub aspectul scenei centrale este cunoscută la Romula.
În zona centrală a casetei A a fost descoperită într-o groapă adâncă de -0,65 m, de la nivelul solului, un fragment la statuetă reprezentând pe Jupiter, fragmente de reliefuri votive, toate acoperite cu un fragment de bloc de calcar. În norma acestor descoperiri s-a trecut Ia prelungirea secțiunii cu încă 10 m, cu un martor de 0,5 m, respectiv o casetă aferentă pe latura de S. În timpul săpăturilor a fost atins doar ultimul nivel de locuire, caracterizat prin urmele unei construcții distruse până la bază din care au fost identificate zidurile A, B, C, D, E ale unui edificiu. Practic descoperirea sugerează existența unei clădiri ale cărei ziduri sunt orientate spre E. Aceasta constă dintr-un spațiu central dezvelit parțial, cu pavaj de cărămidă fixată pe un strat de mortar. Acest spațiu este la S de zidul A. Între zidurile A, B și E se conturează un al doilea spațiu închis, la fel între zidurile D și C. Zidurile A, B, D, C se prelungesc, ceea ce presupune continuarea cercetărilor pentru dezvelirea întregului edificiu. În sala cu pavaj de cărămidă au apărut fragmente dintr-o inscripție onorifică din piatră de calcar, fragmente de reliefuri votive și fragmente de statui.
Inventarul arheologic constă din câteva monede aparținând lui Iulia Domna (l), ilizibilă (l), o fibuIă cu genunchi din bronz (sec. III / 1) și fragmente de marmoră, care asigură o datare a unui nivel de locuire. Ultimul nivel de locuire este parțial distrus de lucrările agricole curente. Nu s-au găsit decât fragmente ceramice databile în epoca romană târzie.
În concluzie, cercetările de la Mehadia au demonstrat și prin observațiile perieghetice întinderea parțială pe laturile de V și S a vicus-ului militar. Complexele descoperite demonstrează o locuire intensă în secolele II - III p. Chr.

.