109. Livezile, com. Livezile, jud. Alba

Punct: Biserica românească "Adormirea Maicii Domnului"

Cod sit: 5176.02

 Colectiv: Gheorghe Petrov (MNIT), Paul Scrobotă (MI Aiud)

 
Biserica din Livezile este o construcție cu dezvoltare longitudinală (lungimea pe axă, la exterior, este de 18,2 m), alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară și un altar decroșat de formă poligonală cu cinci laturi. Cele două compartimente sunt despărțite printr-o tâmplă de zid prevăzută cu două intrări. Nava este divizată în naos (interior: 7,1 x 5,1 m) și pronaos (interior: 4 x 5,04 m) prin interpunerea unui zid străbătut de o ușă centrală, flancată de două deschideri cu pervaz înalt. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară prevăzută cu penetrații în dreptul ferestrelor, iar peste altar se află o boltă similară, care, în partea răsăriteană, este racordată la traseul poligonal al elevațiilor prin intermediul unor suprafețe curbe. Ambele bolți sunt realizate, în mare parte, din cărămidă, dar în structura lor se regăsesc și lespezi de piatră de carieră. Pronaosul este tăvănit, iar deasupra lui se ridică un turn-clopotniță care se sprijină pe patru stâlpi de zidărie amplasați la colțurile încăperii. Pe latura sudică a navei, în timpurile moderne, după 1848, a fost construit un pridvor cu stâlpi și arcade de zidărie. Intrarea în biserică se află practicată pe latura sudică a pronaosului, fiind prevăzută cu un ancadrament din piatră realizat în stilul Renașterii. Un ancadrament asemănător se află și la ușa care asigură comunicarea dintre naos și pronaos. Ambele ancadramente prezintă profilaturi bogate cu decor sculptat în partea lor superioară; ușciorii sunt subdimensionați, profilaturile lor fiind întoarse, în partea inferioară, spre golul ușilor; arhivoltele sunt prevăzute la centru cu câte un scut reliefat, înconjurat de motive florale stilizate, peste care se suprapune câte un segment de cornișă.
Intervenția arheologică din campania anului 2000 a constat în executarea a trei secțiuni, după cum urmează: S. 1 = 2,5 x 2 m, pe latura nordică a altarului, cu latura vestică în prelungirea umărului altarului; S. 2 = 2,5 x 2m, pe latura nordică a navei, în dreptul zidului transversal din interior care separă naosul de pronaos; S. 3 = 2 x 2 m, pe latura estică a altarului, cu laturile perpendiculare aflate fiecare la o distanță de 0,4 m față de extremitățile acestei laturi a altarului. În aceste secțiuni au fost descoperite și cercetate un număr de 32 morminte; gropile de înmormântare prezintă forme aproximativ dreptunghiulare, cu adâncimi variabile între -0,57 m (M. 7 / S. 1) și -1,97 m (M. 32 / S. 3). Defuncții au fost depuși, în toate cazurile, în sicrie de lemn, cu capul la V și picioarele spre E. Înmormântările respectă în general orientarea tradițională pe relația V - E, dar unele morminte prezintă anumite deviații, datorate probabil anotimpului în care a avut loc înmormântarea. Inventarul funerar descoperit și recuperat de la unele din aceste morminte este destul de sărăcăcios, fiind alcătuit din monede medievale și moderne, cercei, inele simple și nasturi globulari. Materialul numismatic conține piese monetare de valoare mică, emise de diferiți monarhi ai Ungariei, Poloniei, Austriei și Transilvaniei. Cea mai veche monedă este din vremea lui Matia I Corvinul (1458 - 1490), iar cea mai nouă este din vremea lui Francisc I (1745 - 1765), soțul Mariei Tereza.
Concluzii preliminare:
- Fundațiile tuturor compartimentelor bisericii se țes între ele, dovedind faptul că întregul edificiu, în actuala formă de plan, a fost ridicat într-o singură etapă de construcție.
- Biserica de zid a fost precedată de o biserică mai veche din lemn, care, probabil, a avut dimensiuni mai reduse decât cele ale lăcașului actual; biserica de lemn (urmele acesteia nu au fost sesizate în săpătură) a fost situată, credem, pe amplasamentul actualei biserici de zid. Mormintele, care au făcut parte din cimitirul dezvoltat în jurul bisericii de lemn, au fost deranjate - parțial sau total - de șanțurile de fundație ale bisericii de zid.
- Despre cronologia începuturilor bisericii de zid, în faza actuală a cercetării, se poate susține ca aceasta a fost ridicată cândva în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în perioada imediat următoare mijlocului său, având ca termen post quem anul 1654 (data inscripționată pe o monedă descoperită la M. 12 / S. 2, mormânt care este dovedit a fi mai vechi decât biserica). Clarificările asupra datării bisericii vor fi posibile numai după continuarea cercetărilor arheologice, în anul 2001.