97. Jigodin Băi (Miercurea Ciuc), jud. Harghita

Punct: Jigodin I - Câmpul Morii

Cod sit: 83366.05

 Colectiv: Viorica Crișan - responsabil; Gabriela Gheorghiu (MNIT), Cristina Popescu (MCR)

 Cetatea dacică Jigodin I - Câmpul Morii este situată la S de orașul Miercurea Ciuc, pe pintenul stâncos ce se ridică deasupra Băilor Jigodin. Aceasta a fost descrisă pentru prima dată de Al. Ferenczi (1928), săpături propriu-zise fiind întreprinse în anul 1950 de un colectiv condus de M. Macrea. Cercetările arheologice au fost reluate în anul 1980 de către Petre Roman și continuate, cu unele întreruperi, până în prezent. După 1990 ele sunt conduse de către Viorica Crișan.
În anul 1998 în interiorul cetății a fost amplasată o antenă GSM, care a dus la distrugerea celei mai mari părți din platou și a fortificației de pe latura de SV și V.
Cetatea de la Jigodin I face parte din sistemul defensiv dacic de pe linia Carpaților Răsăriteni. Ocupând o poziție strategică deosebită; de aici se putea supraveghea toată depresiunea Ciucului (de mijloc și de jos) dintre Racu și Tușnad Băi.
În campania anului 2000 a fost deschisă pe latura nord-vestică S. IX, de 4 x 20 m, cuprinzând o parte din platou și fortificația din acest sector. Cercetările au avut ca scop verificarea sistemului de fortificare și recuperarea materialelor arheologice dislocate ca urmare a construcției amintite.
Descrierea săpăturilor. Fortificația a constat dintr-un zid construit din pietre locale legate cu lut. Gros de circa 2 m, acesta a fost ridicat pe stânca nativă pe care s-a pus inițial un strat de lut. Modul de construire a zidului este puțin diferit de sectorul sudic, unde pentru amenajarea patului stânca a fost spartă în formă de șanț lăsându-se un pinten exterior pentru susținere. Piatra din zid provine în bună parte de pe pantă, scoaterea ei ducând la accentuarea înclinării acesteia. Zidul a fost distrus în antichitate, momentan putându-se observa doar patul de lut pe care a fost amenajat. Pietrele au căzut în parte în interiorul cetății dar majoritatea lor spre exterior.
Complexe. În imediata apropiere a zidului, sub dărâmături, s-au descoperit urmele unei locuințe de suprafață, marcată de cantități mari de lipitură, lemn carbonizat și cenușă. În interior erau numeroase bucăți de zgură de fier, un creuzet, un fragment de râșniță, o cute, un vârf de săgeată și un cuțit de fier, un borcan de dimensiuni mici și numeroase fragmente de vase modelate cu mâna și la roată.
Materiale descoperite. În stratul de cultură, dar mai ales în pământul alunecat de pe platou peste pietrele zidului, s-a descoperit o mare cantitate de vase ceramice fragmentare, obiecte de lut, fier și bronz.
Ceramica. Descoperită în cantitate mare, aceasta cuprinde mai toate tipurile de vase cunoscute în siturile dacice: borcane, cești-opaițe, străchini și fructiere (modelate cu mâna sau roată), oale simple sau de tip celtic, ulcioare, căni, kantharoi, strecurători (modelate cu roata) etc. Se remarcă mai multe vase pictate în stilul celor descoperite în stațiunile de pe Siret.
Obiecte din lut și piatră: au fost descoperite fusaiole, fragmente de râșniță, o cute din piatră.
Unelte: au fost descoperite cinci cuțite de fier și o daltă.
Piese de podoabă: au fost descoperite o fibulă de bronz de tipul "fibulă cu ochi" folosită pe parcursul sec. I p. Chr. și o verigă de bronz.
Oase de animale. A fost descoperit un important lot de piese ce vor fi prelucrate de specialiștii în domeniu.
Piesele descoperite sunt conservate, parțial restaurate și depozitate în MNIT.
Cronologia. Pe baza materialelor descoperite în campania anului 2000 se poate spune că platoul, precum și terasele din partea nord-estică au fost locuite și înainte de fortificare, respectiv pe parcursul sec. III - II a. Chr. Cetatea s-a ridicat în sec. I a. Chr. și a dăinuit până la cucerirea romană, după care zona nu a mai fost locuită. Având rosturi preponderent militare, în interiorul cetății au funcționat cu siguranță și ateliere de prelucrare a fierului. În S. IX nu au fost descoperite materiale aparținătoare altor epoci istorice, respectiv primei vârste a fierului, ca în săpăturile anterioare.
Cercetările viitoare vor urmări recuperarea materialelor arheologice dislocate de construirea antenei, cercetarea fortificației de pe latura estică și posibilul turn de apărare din colțul nordic. Se va sonda de asemenea sectorul nord-estic rămas neinvestigat în campania anului 2000.
 
Bibliografie
 
1. Viorica Crișan, Dacii din estul Transilvaniei, Sfântu Gheorghe, 2000
2. idem, în: Repertoriul Arheologic al județului Harghita, Sfântu Gheorghe, 2000.