96. Istria, com. Istria, jud. Constanța [Histria]

Cod sit: 62039.01

 Alexandru Suceveanu - responsabil științific (IAB)

 
Sector: Bazilica episcopală
 
Colectiv: Alexandru Suceveanu - responsabil sector (IAB), Crișan Mușețeanu (MNIR), Gordana Milośevič (IA Belgrad), Adriana Panaite (IAB), Constantin Băjenaru (MINAC)
 
Începute în anii 1969 - 1970 și reluate apoi, din 1984, an de an, săpăturile arheologice din acest sector, inclusiv cele din campania anului 2000 au dus la descoperirea, în cea mai mare parte a ei (circa 90%), a marii bazilici episcopale din centrul orașului roman târziu Histria, ceea ce face ca în campaniile următoare să nu mai fie necesare decât unele sondaje de interes arheologic, dar mai cu seamă arhitectonic.
Suprapunând sau folosind monumente mai vechi (bazilica din secolele IV - V p. Chr., canalul și strada de la V, reparată în secolul al IV-lea p. Chr.), marea bazilică episcopală este construită la sfârșitul secolului al V-lea p. Chr. sau la începutul celui următor. Măsurând 60 m în lungime (în care se includ și anexele de la E) și 30 m în lățime (transeptul, care ar fi putut fi adăugat într-o primă subfază a primului nivel de existență a bazilicii; celelalte piese ale bazilicii măsoară 20 m în lățime), bazilica episcopală se compunea dintr-un coridor porticat, un atrium, prevăzut cu două anexe la N și la S, precum și cu un portic în centru, nartex-ul, naos-ul trinavat, transeptul în mijlocul căruia este amplasat un podium mai înalt (bema) și absida, flancată la N și la S de două anexe.
La o dată ce trebuie căutată în a doua jumătate a secolului al VI-lea (poate după distrugătorul raid cutriguric din anul 559), bazilica este parțial refăcută (pereții ornamentați cu tencuială pictată, înălțarea podiumului din transept, amplificarea anexelor care flancau absida). Descoperirea unor piese din decorația de marmură a bazilicii care nu sunt terminate lasă deschisă posibilitatea ca unei prime distrugeri, de postulat în jurul anilor 586 / 587 (când se va fi încercat recondiționarea unor piese), să fi urmat o alta, de căutat, judecând cel puțin după materialul numismatic, după anii 592 / 593.
Următoarele (și ultimele) două niveluri ne prezintă o cetate în plin proces de ruralizare, bazilica încetând să funcționeze ca monument de cult (doar anumite încăperi ale acesteia continuă să fie locuite) pentru ca ulterior, la momentul ultimului nivel, ea să fie suprapusă de bordeie sau de locuințe cu ziduri fără fundații aparținând ultimilor locuitori din cetatea de pe malul lacului Sinoe.
       Résumé
       Les fouilles archéologiques effectuées dans le centre de la cité d 'Histria entre 1969 - 1970 et puis, a partir de 1984, chaque année, ont mis au jour une grande basilique (60 x 30 m), tres probablement épiscopale. Etant batie a la fin du Ve siecle ap. J. C. et cessant de fonctionner vers la fin du siecle suivant, elle contient toutes les pieces connues pour ce genre des monuments (portique, atrium, narthex, naos, transepte, bema, abside et de nombreuses annexes). Au VIIe siecle elle est superposée par des constructions qui témoignent de la décadence finale de la vie d 'Histria .
 
 
Sector: Basilica "Pârvan"
 
Colectiv: Mircea Angelescu - responsabil sector, Adriana Panaite (IAB)
 
Reluarea cercetărilor în acest sector din partea de S a cetății își propune valorificarea științifică a săpăturilor efectuate aici de către V. Pârvan și M. Lambrino, în sensul recuperării elementelor stratigrafice care să permită o actualizare a datelor pe care le avem la dispoziție pentru monumentele din această zonă a cetății.
Scurta campanie 2000 (1 - 15 august) a fost folosită pentru curățarea vegetației și pentru a scoate la lumină zidurile păstrate între vechile săpături antebelice, sarcină îngreunată de forma neregulată pe care au avut-o încă de la început aceste sondaje precum și de faptul că inexistența unor cercetări recente a dus la acumularea unei mari cantități de pământ deplasat și care a acoperit vechile intervenții.
Eforturile s-au concentrat asupra zonei basilicii "Pârvan" și a străzii adiacente acestui monument, scopul urmărit fiind acela de a încerca aducerea de precizări referitoare la cronologia celor două structuri, precum și identificarea unor elemente - în cazul în care ele mai există - care să permită relaționarea lor stratigrafică cu zidul de incintă care pare a avea în această zonă un traseu prea puțin cunoscut. La aceasta se adaugă și stratificarea diferitelor faze constructive ale incintei care este foarte probabil să se suprapună începând cu acest punct și până la extremitatea sa estică.
În acest scop, a fost curățată zona afectată de sondajul început și abandonat de V. Pârvan pentru latura de S a incintei târzii, care cuprinde și latura de S a basilicii. Relația dintre cele două monumente a fost interpretată diferit până acum, pornind de la afirmația lui Pârvan care vorbea despre "basilica creștină de pe zidul cetății". Una dintre puținele observații pe care cercetarea de anul acesta ne permite să o facem este că zidul de S al basilicii suprapune parțial paramentul exterior al zidului, așa cum pare a indica amprenta lăsată de fundația zidului basilicii în apareiajul incintei. Un punct de vedere pe deplin cert nu va putea însă fi formulat decât după examinarea relației dintre zid și incintă pe toată lungimea basilicii.
De asemenea, a fost curățată zona în care M. Lambrino a efectuat seria de sondaje identificate pe fotografia aeriană publicată în Les vases archaïques d'Histria cu sigla B. Această operațiune a dus la punerea în evidență a mai multor ziduri realizate în diferite tehnici constructive care deschid o problematică ce nu va putea fi rezolvată decât după un mare număr de campanii arheologice.
Începerea cercetării arheologice propriu-zise în acest sector va putea, sperăm, să permită stabilirea unor relații stratigrafice și cronologice cât mai precise care să ducă la încadrarea monumentelor de aici în stratigrafia și cronologia histriană.
 
 
 
Sector: B. T. G. (Bazilica din fața turnului G al zidului de incintă roman târziu)
 
Colectiv: Catrinel Domăneanțu - responsabil sector (IAB)
 
În problematica urmărită de săpăturile arheologice desfășurate la Histria, cea a incintelor a ocupat un rol important. Primele cercetări efectuate de Vasile Pârvan au avut ca rezultat dezvelirea incintei romane târzii și descoperirea unui alt zid de apărare aflat la 370 m V de aceasta. A urmat Scarlat Lambrino care l-a degajat în bună parte de sub dărâmături. Cercetătorilor de după război, începând cu anul 1949 și până astăzi, le revine însă meritul de a fi stabilit cronologia acestor incinte cu faze și subfaze de construcție și reparație, precum și descoperirea zidurilor de apărare din epoca greacă: arhaică, clasică, elenistică.
Săpăturile arheologice efectuate în ultimii ani au condus la concluzia că în epoca elenistică Histria avea două fortificații, una a acropolei și o alta a așezării civile. Cea din urmă apăra o suprafață foarte mare urmând în linii mari traseul incintei arhaice pe care o suprapune în bună măsură.
Această constatare a ridicat o nouă problemă. Care a fost situația în epoca arhaică? O informație preluată de Grigore Florescu în Histria I (1954) și confirmată de profesorul Dinu Adameșteanu, participant la săpăturile dinainte de război, vorbește de existența în nava de N a bazilicii din fața turnului G (al zidului de apărare roman târziu) a unei fortificații arhaice de mari dimensiuni, aflată la aproximativ -2 m adâncime.
Acest lucru ne-a îndemnat să facem noi investigații pentru a vedea dacă situația constatată pentru epoca elenistică este aceeași cu cea din epoca arhaică: incinta de acropolă, dublată de o alta a așezării civile. Ca urmare s-au trasat două secțiuni în navele laterale ale sus numitei bazilici, perpendiculare pe zidurile sale de E și V.
Secțiunea din nava de N a nimerit chiar în sondajul Lambrino, despre care nu aveam nici o indicație topografică și care fusese umplut cu pământ după ce se recoltaseră cu multă conștiinciozitate aproape toate fragmentele ceramice și obiectele care au fost descoperite. La aproximativ -2 m adâncime a apărut stânca, suprapusă de ceea ce presupunem a fi solul antic. Singurele elemente puse aici în evidență sunt: 1. zidul de E al bazilicii suprapune un altul mai vechi din a doua jumătate a secolului al III-lea (fapt știut deja dintr-o săpătură efectuată de Al. Suceveanu în anii 1969 - 1970); 2. din dreptul acestui zid, spre V, pe o lungime de 7 m a apărut o zonă cu pietre așezate, care a fost demontată și se afla cam la aproximativ 50 m deasupra stâncii.
În secțiunea din nava de S situația s-a repetat în parte. Aici am întâlnit sondajul lui Grigore Florescu din anul 1949, care din fericire pentru noi nu a coborât chiar până la stâncă și nu a mers până în pereții bazilicii, rezervându-ne la E și la V câte o porțiune de teren de aproximativ 2 m lungime nederanjată. Aceasta ne-a oferit posibilitatea unei “mini” stratigrafii a orașului grec în chiar centrul său (evident s-a pornit de la nivelul actual al bazilicii care se află la cota superioară a fundației). O primă descoperire este cea a unui mormânt deranjat, fără inventar. Având în vedere locul său de descoperire, în plină cetate, credem că este vorba de o înmormântare târzie, într-un moment în care locuirea la Histria încetase sau era doar sporadică.
Urmează două niveluri elenistice, secolul al III-lea a. Chr. (ștampilă de amforă de Cnidos, tipul cu prora) și a doua jumătate a secolului al IV-lea a. Chr. (două ștampile de amfore thasiene, 350 - 340 a. Chr., fragmente de lekanis cu figuri roșii de la mijlocul secolului al IV-lea a. Chr., etc.). Pe ambele niveluri s-a găsit câte o intruziune de epocă romană, respectiv un fund de amforă și un fragment de olișoară decorată cu caneluri orizontale.
Al treilea nivel aparține celei de-a doua jumătăți a secolului al V-lea a. Chr. judecând după cele mai recente fragmente ceramice descoperite pe el (foarte multe fragmente de amfore de Chios cu gâtul scurt și umflat).
Al patrulea este cu certitudine arhaic, din a doua jumătate a secolului al VI-lea a. Chr. El este suprapus de un strat gros de dărâmătură, cu pietre, fragmente de vatră și multă ceramică. Din nou fragmente de amfore de Chios, ceramică Fikellura, boluri, un fragment de droop-cup și, nu în ultimul rând, o statuetă de teracotă reprezentând o divinitate feminină așezată pe tron, căreia îi lipsesc din păcate capul și atributul pe care îl avea pe genunchi  (Cybele ?).
În ambele capete ale secțiunii din nava de S a bazilicii, la E și la V sub aceste niveluri apare o umplutură cu scoici și nisip în care materialul ceramic este foarte variat mergând din ultimul sfert al secolului al VII-lea a. Chr. (fragment stil Wild Goat mijlociu, bol cu rozete din puncte tipul timpuriu) până către mijlocul secolului al VI-lea a. Chr. (fragment de farfurie stil Wild Goat târziu). ținem să menționăm că aceast㠓mini” stratigrafie a fost făcută pe o “mini” suprafață, respectiv de 2 x 2 + 2 x 2 m la cele două extremități ale secțiunii.
Săpătura noastră a ajuns până la stâncă cu excepția marginii de V, unde apariția în ultimele zile a unei situații speciale, ne-a determinat să amânăm cu un an rezolvarea ei.
Stânca nativă a fost amenajată de primii locuitori ai Histriei care au nivelat-o cu un strat de lut curat. El este suprapus din loc în loc pe o distanță de peste 13 m, de un fel de trunchi de piramidă, tot din lut, cu o înălțime de aproximativ 0,5 m și una din laturi de 0,65 m. Rațiunea acestor “construcții” ne-a rămas deocamdată inexplicabilă.
 
       Abstract
       During the archaeological campaign from the summer of year 2000 in the sector named B.T.G (basilica which is in front of the Tower G from the Late Roman city wall) we made two sections in the north and south naves of the basilica, in order to check an information in acordance with heer might have been placed the archaic wall of the Acropolis .
       The section started from the north nave and came across an old excavation made by Lambrino, who was fild up and this is the reason why our excavation was usellesly.
       In the section from the south nave we had a similar situation, because heer was undertaken another excavation in 1949 by Gr. Florescu. Fortunately, here were preserved little parts which were not disturb; on the basis of them we had obtain the following stratigraphy :
- over the rock there is an padding of shells and sand with ceramics, dated between the last quarter of the 7th century B.C. and the first half of the next century;
- a level with a lot of ruins dated in the second half of the 6th century B.C.;
- a level from the second half of the 5th century B.C.;
- two helenistic lewels dated between the second half of the 5th century B.C. and 3rd century B.C.;
       - a damaged Late Roman tomb.
 
Sector: Zona sacră
 
Colectiv: Alexandru Avram - responsabil sector, Monica Mărgineanu Cârstoiu, Iulian Bîrzescu (IAB); Konrad Zimmermann (Univ. Rostock); studenții: Adrian Robu (FIB), Mădălina Claudia Firicel (Facultatea de Limbi Străine - secția de Limbi Clasice, Univ. București), Ștefan Bîlici, Virgil Apostol (Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" București), Daniel Gabriel Popescu (Univ. Craiova), Alexandru Bounegru (UAIC Iași, FII), Florina Panait (UO Constanța)
 
Campania desfășurată între 17 iulie și 12 septembrie 2000 și-a propus următoarele obiective: adâncirea săpăturii sub ultimul nivel elenistic în zona extrem estică a sectorului cercetat și continuarea săpăturii în "groapa sacră" situată la SE de templul Afroditei.
Reamintim că în 1996 - 1997 am dezvelit în totalitate temelia unei basilici compuse din atrium și naos (L = 15,2 m; Latrium = 4,6 m; latrium = 7,2 m la exterior, 6,3 m în interior; Lnaos = 7,85 m; lnaos = 6,7 m la exterior, 5,8 m în interior; deschiderea maximă a absidei = 1,8 m; grosimea zidurilor = 0,85 / 0,95 m, cu excepția zidului sudic = 1,4 m). Fundația zidului de E al acestei basilici, demantelată intenționat, era adosată direct temeliei incintei târzii. Basilica - datată conform poziției sale stratigrafice în sec. al V-lea p. Chr. - era, la rândul său, suprapusă de încăperile A8 / B8 ale locuinței datate în sec. al VI-lea p. Chr. situate între zidul de incintă post-gotic și str. II. Pe de altă parte, așa cum rezultase din secțiunea β / 1992 - 1993 și din cercetările din 1996, când s-a dezvelit aproape complet basilica, fundațiile acestui din urmă edificiu distruseseră complet depunerile arheologice anterioare din epoca imperială. Primul strat surprins nederanjat era databil în epoca elenistică târzie. În secțiunea β / 1993 am distins trei nivele elenistice, notate (de jos în sus) I, II, III, databile respectiv în sec. al III-lea, al II-lea și la sfârșitul sec. al II-lea sau începutul sec. I a. Chr.
În campania 2000 au fost dezvelite complet trei baze de calcar realizate din spolii provenite de la monumente mai vechi (două dintre acestea fuseseră identificate în 1996-1997, iar cel de al treilea era acoperit parțial de zidul târziu A8 / B8 demontat abia în această campanie). Aceste baze au fost notate, de la S spre N, respectiv αα, ββ și γγ. Monumentul αα stă pe nivelul elenistic mijlociu (N II) cu trei din laturile sale, în vreme ce latura sa de vest prezintă o temelie care se adâncește sub acest nivel. Bazele ββ și γγ stau și ele pe N II.
Adâncind săpătura în zona exterioară monumentelor, am constatat, după demontarea nivelului N II, existența unui strat compact de scoici, iar sub acesta un nou nivel elenistic (primul în ordine cronologică, N I). Din N I, compus dintr-o lutuială compactă și bine pus în evidență de urme de arsuri, pornesc două gropi. Una, de mici dimensiuni, se află în partea de S, între αα și zidul interior al basilicii. Pe fundul gropii se afla un perete de vas albiat de piatră (probabil fragment de mortarium), iar în acesta erau depuse fragmente informe de cuarțit. O a doua groapă (notată ε) era parțial suprapusă de baza ββ. În aceasta s-a găsit material ceramic amestecat, inclusiv fragmente databile în epoca clasică și arhaică. De asemenea, au fost scoase câteva blocuri de calcar, dintre care unul prezintă un profil. Acesta făcea parte în mod evident din monumentul dezafectat la o dată nedeterminată precis, din ale cărui spolii s-a constituit baza ββ. Rezultă că în momentul amenajării nivelului N II (sec. II a. Chr.) monumentul în cauză era deja distrus; unele părți componente au fost abandonate (precum blocul aruncat în groapă), iar altele au fost reținute pentru a se construi baza ββ.
După demontarea nivelului N I (cu excepția suprafeței în care se află amplasate cele trei baze elenistice) am surprins un strat de arsură puternică. Este vorba de arsura semnalată în mai multe rânduri de vechile săpături din zona sacră, databilă la sfârșitul sec. al IV-lea a. Chr. și pusă în legătură cu distrugerea Histriei de către Lysimachos (cca. 313 a. Chr.). Arsura în cauză desparte orizontul elenistic (cu cele trei nivele) de orizontul anterior (epoca clasică).
În ultima parte a campaniei am realizat o secțiune orientată aproximativ E - V, lată de 1,5 m, la N și de-a lungul zidului care desparte atrium de naosul basilicii. Secțiunea a fost adâncită până la stâncă. Stratigrafia se prezintă în felul următor: stratul de arsură, un strat compact de pământ galben-brun, mai jos o arsură, iar la bază un strat gros de pământ brun. În stratul de arsură s-au descoperit doi cercei de aur. În stratul superior de pământ galben-brun s-au descoperit numeroase fragmente ceramice (toate de mici dimensiuni, extrem de fărîmițate) databile majoritar în sec. al VI-lea a. Chr., însă și în sec. al V-lea a. Chr. (unele fragmente de opaițe și de amfore de Chios etc.). Datarea stratului în sec. V a. Chr. este așadar asigurată de materialele cele mai recente. Stratul inferior a furnizat, la rândul său, o cantitate remarcabilă de fragmente ceramice datate exclusiv în epoca arhaică. Atrag atenția numeroasele fragmente de opaițe.
Stratului arhaic îi corespunde un zid de marmură orientat aproximativ N - S, oarecum paralel cu viitorul traseu al incintei post-gotice. Acest zid, descoperit parțial în campaniile trecute, cu ocazia cercetării incintei târzii, avea până acum o poziție stratigrafică incertă. Abia acum i s-a asigurat datarea în sec. al VI-lea a. Chr.; s-a putut stabili, de asemenea, că zidul era încă funcțional în epoca clasică.
Rezultatele obținute în acest sector permit o interpretare topografică de mare însemnătate pentru ansamblul problematicii pe care o ridică zona sacră. Cele trei nivele elenistice succesive, cu cele trei baze (foarte probabil de statui sau de stele votive - cu inscripții sau anepigrafe), care se înscriu pe același aliniament cu bazele de la sud de monumentul D (descoperite în vechile săpături) pun în evidență, cel mai târziu în epoca elenistică timpurii, via sacra, calea de acces dinspre S spre zona sacră. Antecedentele acesteia par însă să fie mai vechi, judecând după prezența zidului de marmură (!), care bordează strada la E și care ar putea fi interpretat ca un peribol al incintei sacre.
Această imagine topografică pare să fie confirmată și de prezența "gropii sacre", a cărei cercetare a început în 1998. În campania 2000 am adâncit săpătura în zona cuprinsă între P 4 și capătul secțiunii α / 1997 (suprafața rezultată a primit notația "suprafața P 4/5"). Groapa se prezintă ca o foarte pronunțată albiere naturală a stâncii de șist pe care este amplasată zona sacră a cetății. Această groapă naturală ("marea depresiune" în notațiile de săpătură din anii '70) a fost recent interpretată de Petre Alexandrescu drept o "groapă sacră". Prezența acesteia în dreptul colțului de SE al templului Afroditei nu poate fi întâmplătoare. Mai mult decât atât, existența treptelor pe latura de E a templului, cu vedere spre "marea depresiune" și spre aliniamentul de baze de-a lungul "căii sacre" poate constitui un indiciu pentru faptul că de aici erau urmărite procesiunile.
În faza inițială (arhaică, poate și clasică) groapa naturală nu fusese umplută; este foarte posibil, în cazul în care în zonă exista un izvor, ca aici să fi fost un mic lac. Cert este că în epoca elenistică groapa a fost umplută. Atât săpăturile din 1998, cât și cele din actuala campanie au pus în evidență existența unei masive umpluturi peste care au fost construite monumente. Unul din acestea fusese parțial surprins în 1998 (două blocuri fasonate de calcar amplasate la marginea de E a gropii, vizibil peste umplutura elenistică și ușor deplasate față de poziția inițială). Din acest monument au fost descoperite în actuala campanie încă două blocuri; monumentul continuă spre E, dar nu a putut fi cercetat în întregime, atâta vreme cât este acoperit de masivul profil P4. Umplutura gropii a furnizat o imensă cantitate de materiale (cu precădere ceramice, dar și obiecte de piatră, monede, obiecte de bronz, fragmente de statuete de teracotă) din epoca elenistică. Atrag atenția mai ales un fragment de krater West Slope inscripționat cu un graffito (un fragment din același vas fusese descoperit în 1998) și un graffito pe un ciob cu firnis (se distinge numele zeiței Leto).
În epoca romană au continuat depunerile peste fosta groapă. Între acestea se remarcă o groapă (notată δ) care pornește dintr-un nivel roman târziu (nedefinit încă cu precizie); o groapă de mai mici dimensiuni (δ') a fost surprinsă în interiorul acesteia din urmă. În sfârșit, cu ocazia răzuirii profilului P5, în zona incidenței acestuia cu profilul P4/5, la mică adâncime față de actualul nivel de călcare s-a descoperit un mormânt de inhumație. Este vizibilă în profil o parte din schelet, iar un medalion de bronz a fost deja recuperat. Mormântul poate fi pus în legătură ori cu basilica (este situat la N de altarul acesteia) ori cu orizontul de înmormântări intramurane târzii din ultimele faze de existență a cetății. Cercetarea sistematică a mormântului va avea loc în următoarea campanie.
 
       Résumé
       Les fouilles de 2000 ont porté sur les monuments de basse époque hellénistique situés sur ce qu'on interprète comme "voie sacrée" (précisions chronologiques supplémentaires) et sur une fosse située à l'est du temple d'Aphrodite. Dans cette fosse naturelle, creusée dans le rocher, on a dégagé plusieurs remplissages d'époque hellénistique, riches en matériels céramiques, sans pour autant aboutir à en dégager tout le contenu.
 
 
Sector Extramuros: Poarta Mare - Turnul Mare
 
Colectiv: Paul Damian, Adela Bâltâc, Christina Știrbulescu (MNIR), Decebal Vleja, Emil Dumitrașcu, Gabriel Bălan - studenți (FIB)
 
În toamna anului 2000 am început cercetarea zonei din exteriorul incintei cetății târzii, situată între Poarta Mare și Turnu Mare, din dorința mărturisită de a face o serie de observații asupra locuirii romane timpurii, eventual a celei elenistice, dar și de a pune în valoare din punct de vedere turistic o porțiune din perimetrul central al așezării histriene. În pofida poziției centrale și a situării în imediata apropiere a zidului de incintă, zona apare rar în mărturiile rămase din zbuciumata istorie a celor peste 85 de ani de când au început cercetările asupra Histriei. Poarta Mare și porțiunea din imediata sa apropiere apar în unele fotografii publicate de Vasile Pârvan1, iar unele date despre stratigrafia zonei se găsesc în primul volum din seria Histria2; la acestea se adaugă cercetările efectuate cu ocazia studierii zidului de incintă târziu3.
Zona dintre Poarta Mare și Turnul Mare, având zidul de incintă la E și drumul actual din circuitul de vizitare al cetății la V, a fost împărțită în casete de 5 x 5 m, numerotate cu litere pe direcția N - S și cu cifre pe direcția E - V, aceeași regulă aplicându-se și în interiorul fiecărei casete, care la rândul ei a fost împărțită în casete de 1 x 1 m. Din dorința obținerii unor cât mai riguroase observații arheologice, dar și din motive practice (acces, evacuarea pământului), spre S și V a fost lăsat un martor cu o lățime de 1 m. Cercetarea a început în casetele B - E (1 - 3), însumând o suprafață de 192 m2.
Deși săpătura este relativ extinsă, în stadiul actual al cercetării ne este greu să facem delimitări stratigrafice clare, motivele ținând de specificul zonei - o suprafață care a suferit multe transformări, atât în perioada de după 238 p. Chr., cât mai ales odată cu începerea săpăturilor în 1914. Astfel ne-am aflat în situația de a delimita complexe imediat după înlăturarea primilor 0,05 m din așa-zisul vegetal la care se adaugă altele, deja săpate, dar rămase inedite, dovada în acest sens constituind-o unele secțiuni mai vechi surprinse în săpătura noastră. Vom prezenta în continuare principalele complexe cercetate în această campanie, urmând ca referiri asupra stratigrafiei zonei să facem cu ocazia viitoarelor campanii
În caseta B 1 a început studierea unei clădiri de mari dimensiuni, datată anterior zidului de incintă, din care a apărut un zid (zidul a) format din trei blocuri mari de piatră (L = 2,85 m, l = 0,75 m, h = 0,46 m) așezat pe un pat de pietre nelegate cu mortar. La S de acest zid, a apărut o platformă de mortar (din nisip, var, scoici pisate) care se întinde și la vest de acest zid. Sub zidul a (la -0,68 / -0,7 m), spre N, a apărut un alt fragment de zid (zidul b) format din trei blocuri de piatră, care intră în martorul de V (L = 3 m, l = 0,48 m). În c. a - b 1, la -0,24 m a apărut o amenajare (L = 1,21 m, l = 0,84 m, h = 0,42 m), suprapusă de zidul de incintă, formată din pietre, peste care se află o nivelare din scoici, cărămidă pisată, pietricele având ca liant un mortar de culoare roz, de bună calitate. În c. a - b 2 - 4, la -0,34 m a apărut o altă amenajare (L = 2,42 m, l = 1,42 m, h = 0,47 m) din pietre legate cu pământ acoperite de o lutuială din pământ galben.
Un alt complex cercetat este edificiul din caseta C 1, datat tot anterior zidului de incintă, din care a fost cercetată o încăpere, cu o suprafață surprinsă de aproximativ 19 m2. Această încăpere este delimitată de trei ziduri. Zidul a (de la S, orientat E - V) construit din blocuri mari de calcar având L = 5,8 m, l = 0,6 m, h = 0,2 m, zidul b (orientat N - S) construit din șisturi verzi legate cu mortar, adosat zidului a, având L = 4,5 m, l = 0,5 m, h = 0,3 m, zidul c (orientat E - V), construit din șisturi verzi și cărămizi (0,3 x 0,3 m) legate cu mortar, cu dimensiunile L = 4,18 m, l = 0,48 m, h = 0,35 m, suprapus de zidul de incintă. La V de încăperea surprinsă, înglobând și o parte din zidul a, se întinde o amenajare, probabil posterioară, formată dintr-o fântână, construită din ghizduri de piatră cu formă pătrată la bază și circulară în partea superioară (L = 1 m, hpăstrată = 0,78 m, Dgurii = 0,65 m) și o stradă din dale mari de calcar (din care se păstrează doar opt) cu lungimi cuprinse între 0,8 - 1,8 m. În continuarea acesteia, spre N se găsește un pavaj (L = 1,5 m, l = 1,14 m) construit din cărămizi (cu dimensiunile de 0,33 x 0,33 m). Strada pare a fi mărginită la V de o bordură formată din pietre și șisturi legate cu mortar (L = 3,85 m, l = 0,45 m). Sub această stradă se află un canal (L = 4 m, l = 0,7 m) construit din dale de calcar așezate verticale, lățimea interioară a canalului fiind de 0,22 m. Menționăm că dalele ce-l suprapuneau nu mai există. La vest de această amenajare se află un zid (în casetele B 2 și C 2) construit din șisturi verzi legate cu pământ, surprins pe L = 8,68 m și l = 0,8 m.
În casetele D 1 - 2 a fost surprins traseul unei alte străzi, orientate E - V, cu o lățime de aprox. 4 m, fiindu-i degajată bordura nordică (L = 5,28 m, l = 0,25 m, h = 0,07 m) construită din dale de calcar. Traseul străzii, suprapus de incintă, se poate observa și în interiorul cetății târzii. Bordura și strada sunt acoperite de o lutuială din pământ galben cu o grosime de 0,1 - 0,2 m, distrusă pe alocuri de un strat de dărâmătură.
O încăpere a unui alt edificiu a fost surprinsă în casetele E 1 - 2, D 1 - 2 din care se păstrează trei ziduri: zidul a (orientat N - S), construit din bucăți de șist verde și calcar legate cu pământ, are L = 5,14 m, l = 0,66 m, h = 0,63 m; zidul b (orientat E - V), tot din șisturi verzi legate cu pământ, are L = 3,80 m, l = 0,54 m, h = 0,23 m; zidul c (orientat E - V), construit din blocuri mari de piatră legate cu pământ, între care apar și șisturi verzi și calcare, are L = 5,8 m, l = 0,47 m, h = 0,31 m. La E de zidul c se află o bordură (orientată N - S) din șist verde (L = 1,26 m, l = 0,43 m, h = 0,2 m), care pare a mărgini o stradă (L = 1,6 m, l = 0,8 m, h = 0,17 m) formată din pietre și fragmente de dale de calcar (sparte). și această stradă este suprapusă de zidul de incintă și prezintă urme puternice de arsură. În casetele B, C, D, E - 3 au fost surprinse două ziduri paralele, distanța între ele fiind de 1,1 m, orientate N - S. Zidul a, dinspre E (L = 10,3 m, l = 0,4 m, h = 0,32 m) este construit din șisturi și blocuri de calcar legate cu mortar (din nisip, var, fragmente ceramice pisate). În caseta C 3, la V de acest zid, și care pare a fi distrus de acesta, se găsește un canal (orientat SE - NV) format din 5 tuburi (0,45 x 0,4 m) de piatră îmbinate și legate între ele cu mortar. Primul tub, dinspre E, are un orificiu (D = 0,15 m) de scurgere, astupat ulterior cu un fragment de cărămidă lipit cu mortar. La N de canal a apărut o nivelare/platformă păstrată pe L = 1,45 m, l = 0,82 m, din pietricele și mici fragmente ceramice bine tasate, care pare a acoperi canalul4.
Zidul b (L = 19 m, l = 0,81 m, h = 0,46 m) construit din șisturi și blocuri de calcar legate cu mortar din nisip, var și pietricele, este demantelat pe latura de V. În prima casetă (B 1), la V de acest zid, se află o fântână, posterioară zidului, de formă pătrată construită din șisturi verzi legate cu pământ (L = 1,4 m, l = 1,2 m, h = 0,35 m). Materialul arheologic este sărac, fiind format din fragmente ceramice - amfore, ceramică de uz comun -, fragmente de sticlă - mai ales de geam -, materiale de construcție - cărămizi, piroane, un fragment de fus de coloană (L = 0,3 m, D = 0,35 m). În cursul cercetărilor au fost descoperite 28 de monede, foarte prost conservate, dintre care au fost identificate totuși 185, 10 monede fiind emise la Histria între secolele V - I a. Chr., iar 8 aparținând perioadei romane (două sunt emise în perioada lui Septimius Severus, una din timpul lui Aurelian, iar cinci se datează în secolul IV p. Chr.).
 
Note
 
1. V. Pârvan, Începuturile vieții romane la gurile Dunării, ediția a II-a, București, 1974, p. 59, fig. 18 și 19
2. Histria I, București, 1954, p. 77, fig. 11 și p. 81, fig. 13, unde sunt publicate câteva fotografii din zona curtinei f și a turnului F și câteva date, mai ales de ordin stratigrafic, atunci când sunt descrise situațiile arheologice prilejuite de secțiunea de sondaj E - V. (p. 163 - 180).
3. H. Nubar, A. Sion, Incinta romano-bizantină de la Histria în lumina ultimelor cercetări, Revista muzeelor și monumentelor. Monumente istorice și de artă, 1980, 1, p.  20 - 21. Cu ocazia unui sondaj în interiorul bastionului F, pentru lămurirea unor situații apărute se fac trei sondaje în exteriorul turnului, fiind surprinse o serie de urme ale unor construcții și nivele de dărâmătură masivă.
4. Platformă surprinsă și de cercetările din anii 1949 - 1952, v. Histria I, p. 171
5. Identificate de către Mihai Dima.