89. Iaz, com. Obreja, jud. Caraș Severin

Punct: Șușara - Rovină

Cod sit: 53407.03

Colectiv: Sorin Marius Petrescu (MJERG Caransebeș)

În hotarul satului Iaz (comuna Obreja, județul Caraș Severin) în imediata apropiere a municipiului Caransebeș, în punctul "Șușara-Rovină" a fost semnalată mai demult existența unor morminte tumulare de incinerație, fiind recuperat inventarul metalic a două astfel de morminte distruse de lucrările de îmbunătățiri funciare. În mod eronat însă, materialul a fost publicat ca provenind de la Iaz - "Dâmb", zonă aflată totuși la cca. 1 km NV de zona cu tumuli. Facem cuvenita precizare pentru a nu se mai face confuzia în ce privește toponimul corect.

În anul 2000 între 8 august - 28 septembrie au fost depistați 11 tumuli încă vizibili în teren (sunt aplatizați puternic datorită lucrărilor din zonă) ce se întind de-a lungul terasei a III-a a râului Timiș pe o distanță de cca. 200 m. Dintre aceștia a fost cercetat unul dintre tumuli amplasat lângă drumul roman Dierna - Tibiscum și "atins" puțin de un drum de țară.

Inițial, tumulul notat de noi T. 3 / 2000 avea un diametru de cca. 9 m, păstrându-se în prezent cu un diametru de 8,5 m și înălțimea maximă de 0,2 m. Tumulul a fost excavat, după împărțirea lui în patru cadrane, având axele pe direcția N - S și E - V, cu lungimea de 8 m fiecare.

Stratigrafia este deosebit de interesantă. Stratul vegetal are în medie o grosime de 0,2 m. Sub acesta se află un strat gălbui-lutos de aproximativ 0,25 m grosime, în care au fost descoperite doar trei fragmente ceramice mici. Încă în acest strat, în zona centrală, își fac apariția pietre rulate de râu aranjate atent, constituind vârful mantalei tumulului.

Începând de la -0,40 / - 0,45 m pământul este de culoare mai închisă, conținând multă cenușă fină albicioasă, mici bucăți de lemn carbonizat și multe fragmente ceramice mici. În partea superioară a acestui strat sunt dispuse pietrele mantalei care sunt aranjate foarte atent una lângă alta, chiar pe două rânduri la marginea tumulului. La adâncimea de -0,4 m în cadranul al II-lea au apărut două așchii din calcedonie (silex), unul cu urme clare de trecere prin foc.

Acest nivel cu cenușă, cărbune și fragmente ceramice ajunge până la adâncimea de -1,2 m de unde urmează sterilul lutos cu pigmentații de oxid manganos. O situație interesantă a fost observată în cadranul I, unde a fost executată o groapă cu margini albiate, lungă de -1,2 m, lată de 0,75 m, și adâncă de -0,1 m în steril și care a fost umplută cu mult lemn ars, cenușă și puține fragmente ceramice. Deasupra gropii umplute au fost așezate trei pietre de râu. Credem că acesta este mormântul propriu-zis umplut cu cenușă și lemn ars, chiar dacă nu am sesizat nici un fragment de os uman sau piese metalice din inventar. Un singur fragment de os ars, cu dimensiunea de 0,8 cm a fost descoperit în cadranul II la adâncimea de -0,45 m.

Ceramica puternic fragmentată și în parte trecută prin foc a fost răspândită peste tot și după părerea noastră provine de la 7 - 8 vase distincte. Predomină ceramica prost arsă, cu pietricele și nisip folosite ca degresant. Culoarea este brună și diferite nuanțe de roșu, de la roșu viu la portocaliu. Dintre forme distingem străchini cu buza invazată și caneluri oblice pe umăr, vasul sac și vasul urnă cu ornamente cu incizii în formă de "S" culcat.

În lipsa inventarului metalic care se pare că a lipsit în cazul mormântului cercetat de noi, ceramica - așa fragmentată cum este - permite atribuirea mormântului culturii Basarabi, faza clasică (II).

Cercetările viitoare vor aduce noi mărturii în ce privește ritul și ritualul funerar în epoca fierului din Banat.

Bibliografie

1. Marian Gumă, Analele Banatului, s. n., Arheologie - Istorie, IV, 1, 1995, p. 244 - 248.