71. Gherghița, com. Gherghița, jud. Prahova

Cod sit: 133438.01

Colectiv: Ștefan Olteanu (UCDC București), Nina Grigore (MJIA Prahova), Călin Hoinărescu

În campania de cercetări arheologice din vara anului 2000, lucrările s-au desfășurat în două zone distincte topografic din actuala așezare Gherghița:

A. Una pe latura de N a așezării, acolo unde s-au făcut cercetări și în anul 1999, la cca. 30 m NV de biserica domnească Matei Basarab - "Sf. Procopie", unde se presupune a fi fost centrul vechiului oraș medieval Gherghița.

B. Cea de-a doua situată în curtea Școlii Generale din Gherghița, amplasată istoric la marginea așezării medievale a localității.

A.În prima zonă, cercetările s-au efectuat în S. 2 cu o lungime de 30 m, lățime 1,5 m. Precizăm că datorită culturilor (porumb) nu a fost posibilă extinderea de cercetare a spațiului respectiv, așa că observațiile noastre se referă la suprafața indicată mai sus. Ca și în campania trecută, au fost scoase la iveală complexe începând din secolul al XV-lea și până în secolul al XVIII-lea, ele constând din patru locuințe, eșalonate secolele al XV-lea - al XVII-lea, după cum urmează:

  • Locuința nr. 1 din secolele al XV-lea - al XVI-lea și două gropi nr. 1 - 2 din aceeași vreme, datate pe baze stratigrafice și materiale ceramice;

    .

  • Locuințe din secolele al XVI-lea - al XVII-lea, Nr. 2, interceptată de locuința Nr. 3 și Nr. 4, datată secolele al XVII-lea - al XVIII-lea;

    .

  • Menționăm că locuința nr. 4 prezintă fundații din zid, cu adâncimea de 0,6 m, zid alcătuit din piatră legată cu mortar, la suprafață zidăria continuând cu elemente de cărămidă cu mortar. Din nefericire, datorită culturilor cerealiere, descoperirea întregii locuințe nu s-a putut face din această cauză.
Din secolele al XVII-lea - al XVIII-lea, datează și o construcție C. 18 - 23, adâncită în pământ cu cca. -0,5 m, a cărei destinație nu s-a putut preciza - varniță sau locuință.

În afară de complexele menționate mai sus, în S. 2 au fost cercetate două cuptoare de uz casnic, unul cu dimensiunile de 0,8 m - 0,6 m în C. 7, datând din secolul al XVI-lea și unul de mari dimensiuni în C. 6, cu diametrul de 0,6 - 1,2 m, prezentând în construcție și bucăți de cărămidă, datat potrivit materialelor ceramice, în secolul al XVII-lea.

Din cercetarea conținutului acestor complexe au ieșit la iveală materiale ceramice specifice fiecărei perioade căreia îi aparțin complexele. Remarcăm vase ceramice lucrate la roata rapidă, ornamente cu val pe pântecul vasului, predominant smălțuite verde-oliv și maron-bej, în special în locuința Nr. 2. Remarcăm prezența în locuința Nr. 1 (C. 1 - 2) a unor fragmente provenind din plăci ornamentale (cahle), lucrate prin ștanțare cu diferite motive, unele dintre ele simulând o eventuală cruce smălțuită verde de mici dimensiuni (0,3 - 0,4 cm), având în mijloc o rozetă cu șase brațe cuprinse într-un chenar pătrat. O altă piesă este o cahlă circulară, lucrată la roată rapidă cu umbouri, crestată pe margini, nesmălțuită și suport de sfeșnice.

În locuința Nr. 1 (C. 1 - 2), la adâncimea de -0,65 m s-a descoperit un vas din secolul al XVI-lea, cu ornamente în formă de spirală cu angobă albă.

Dintre piesele metalice menționăm un inel cu decor linear pe chaton, un fragment dintr-un cercel din secolele al XVI-lea - al XVII-lea, un cuțit și două monede; o accea și una numai jumătate, greu lizibilă.

În legătură cu locuința Nr. 4, C. 19 - 21, din secolele XVII -XVIII, cu fundații de piatră, este al doilea exemplu de acest gen, descoperit până acum în cercetările de la Gherghița. Este posibil să avem de-a face cu o construcție aparținând unei autorități administrative a fostului oraș Gherghița. Cercetările din anul acesta vor delimita dimensiunile acestei locuințe și utilitatea ei.

B. În zona a doua, în curtea școlii generale, s-a deschis S. 3 cu o lungime de 17 m și o lățime de 1,5 m, precum și o casetă pe latura de N de 3 x 3 m. Cercetările din campania anului 2000 au scos la iveală un complex de construcție din piatră legată cu mortar, dezvelită parțial, în care se delimitează o latură a construcției din piatră, lungă de 7 m, din care se păstrează șanțul de fundație cu resturi ale zidului inițial, cu lățimea de 0,6 m. În fața acestui zid s-a descoperit o platformă de mortar cu pietre încastrate, un fel de verandă în partea nordică a construcției, cu o suprafață de 16 m2. Din elevația construcției s-au descoperit numeroase cărămizi întregi și fragmentare, provenind probabil de la pereții interiori ai locuinței. Pentru delimitarea cât mai exactă a construcției urmează a se dezveli și zona sudică în campaniile viitoare.

Din punct de vedere al datării complexului, s-a constatat că zidul construcției se fundează la o adâncime de -0,5 m de nivelul medieval, suprapunând fără a-l deranja un mormânt de copil de câțiva anișori, din secolul al XV-lea, rezultând, astfel, termenul post quem (după care s-a construit clădirea respectivă). Datarea nivelului de la care s-a fundat construcția de piatră, s-a făcut pe baza ceramicii descoperite, în special a unui vas întregibil (secolul al XVI-lea) pe care îl prezentăm în.

Potrivit ceramicii descoperite în nivelul de construcție și mai cu seamă a acestui vas ceramic încastrat în mortarul clădirii, construcția ar aparține secolului al XVI-lea, probabil celei de a doua jumătăți a acestuia. Materialele arheologice descoperite nu ne pot preciza cărui voievod din a doua jumătate a secolului al XV-lea aparține această construcție.

Stratigrafia complexului ne mai arată că undeva, la începutul secolului al XVII-lea, după Mihai Viteazul, construcția a fost demolată, luându-se până și piatra din șanțul fundației. Un strat de pământ de cca. 0,1 m grosime acoperă întreaga clădire din secolul anterior. În secolele următoare, pe această suprafață de teren s-au construit noi clădiri, mai ales în secolul al XIX-lea, unele dintre zidurile acestora păstrându-se parțial, până astăzi, fiind încadrate în clădirile moderne, inclusiv Școala Generală.

Documentele scrise în această privință începând din 1453, ne arată că în orașul Gherghița s-a desfășurat o anumită activitate jurisdicțională, implicată fiind domnia, sfatul domnesc și împricinați: boieri, săteni, cler, în legătură cu judecarea diferitelor procese civile și penale, pentru aria jurisdicțională care aparținea de Gherghița.

Primul act de cancelarie cunoscut emis în Gherghița, datează din 2 august 1453, de la voievodul Vladislav al II-lea, în care se arată că acest document a fost scris în Gherghița, fără nici o altă localizare (Bτ Gherghița - în slavonă). Urmează, în continuare, o serie de nouă acte scrise în Gherghița, aparținând voievozilor Radu cel Frumos, Basarab cel Bătrân și apoi cel Tânăr, din secolul al XV-lea și de la Vlad cel Tânăr și Vladislav al III-lea, din secolul al XVI-lea, până la domnia lui Pătrașcu Vodă, tatăl lui Mihai Viteazul. Domnia lui Pătrașcu Vodă marchează un moment important în evoluția orașului Gherghița din punctul de vedere al organizării judiciare. Dacă până la 1554, documentele consemnează simplu că scrierea actului s-a făcut la Gherghița (Bτ BAPωm Gherghița), la 17 mai 1554, Pătrașcu Vodă emite un act de judecată în care arată că a fost scris în Scaunul Gherghiței (BτCTOΛб Gherghița), funcția de scaun presupunând atât creșterea în importanță a orașului, cât și în ceea ce privește atribuțiile de judecată pentru aria jurisdicțională foarte întinsă după cum se constată din documente. Totodată în această perioadă apar pentru prima oară funcția de județ cu cei 12 pârgari din Gherghița, semnul organizării conducerii urbane (1560 octombrie 10, este data menționării județului Gheorghe cu cei 12 pârgari nominalizați). Dacă luăm în considerare faptul că Pătrașcu Vodă este prezent foarte des la Gherghița (între 1554 și 1556 el emite din scaunul de la Gherghița șapte acte), comparativ cu situația anterioară, când într-un secol și jumătate se emit doar nouă acte. Aceste două elemente: ridicarea la rangul de Scaun al orașului Gherghița și organizarea conducerii orașului prin menționarea județului și pârgarilor, exprimă evoluția la cote superioare a orașului și o lărgire a atribuțiilor lui juridice, ceea ce presupune din partea domniei și a organelor judiciare o oarecare permanență în oraș. Este posibil ca în aceste împrejurări să se fi luat măsura de construire în Gherghița a unei clădiri necesare realizării actului de justiție.

După cum am văzut mai sus, cercetările arheologice sunt în concordanță cu o asemenea construcție din piatră la Gherghița, ele neputând însă preciza dacă aceasta datează din domnia lui Pătrașcu Vodă sau mai târziu. În perioada următoare, după Pătrașcu Vodă, cel care dă strălucire Gherghiței este autorul primei uniri politice a românilor. În cursul anilor 1595 și 1596 sunt emise din Gherghița 27 de acte cu mențiunea "în Scaunul orașului domniei mele" sau simplu "în Scaunul Gherghița". Este de remarcat faptul că în cursul anului 1596, Mihai este prezent în oraș nu numai lună de lună, dar, în multe cazuri, zi de zi: ianuarie 6 și 7; februarie 16 și 19; aprilie 10, 14, 16; mai 4, 14, 15, 27, 28; iunie 3, 15, 19, 20, 23; iulie 18, 19, 24 etc. Această prezență a marelui voievod la Gherghița, presupune fără îndoială, existența unui sediu rezidențial unde se desfășurau activitățile judiciare și administrative în general. Este posibil ca el să fi folosit în acest scop construcția tatălui său dacă, într-adevăr, acesta și-a construit sediul descoperit în curtea școlii din Gherghița, sau, în caz contrar, Mihai este autorul sediului descoperit în care a staționat perioada de timp arătată mai sus. Este de precizat, de asemenea, faptul că despre o cetate la Gherghița, cum s-a spus de unii istorici ai orașului, nu poate fi vorba; traducerea în secolul al XVIII-lea a termenului slavon de ГPAD, cum apare în documente, în secolul al XVI-lea, cu cel românesc de cetate, este neadecvat; termenul slavon de ГPAD se traduce prin oraș, așa încât orice discuție în acest sens este inutilă.

Facem precizarea că cercetările arheologice nu ne-au putut demonstra până acum că clădirea descoperită servea atribuțiilor judiciare ale domniei, ca sediu temporar al acesteia. Aceasta reiese însă din faptul că, așa cum am amintit mai sus, construcția din piatră descoperită, este singulară pentru epoca respectivă, locuințele descoperite până acum în diferite puncte ale așezării actuale fiind toate construite din paiantă, ca mai în toate așezările urbane medievale din câmpie unde s-au făcut cercetările de rigoare.

După Mihai Viteazul strălucirea Gherghiței ca scaun judiciar pălește, cele două acte de la începutul secolului al XVII-lea, 6 iunie 1622, scrise în Gherghița, reprezintă mai degrabă un ecou întârziat al predării orașului de către noua domnie. Cum s-a constatat în cercetările arheologice, construcția este demolată, piatra scoasă până la fundație, poate ca urmare a reacției unor categorii sociale în frunte cu noul domn Simion Movilă, nemulțumite de politica internă a fostului voievod al unirii. Radu Șerban, care a urmat la domnia Țării Românești după Simion Movilă inițiază în 1605 lucrările de fortificare de la Cuciu; este vorba de o palancă, sat situat în susul Gherghiței, pentru apărarea orășenilor. Cu excepția celor câteva acte scrise încă în Gherghița la începutul secolului al XVII-lea, în tot cursul primei jumătăți a secolului al XVII-lea, nu se mai emite nici un act din Gherghița, ceea ce înseamnă dispariția funcției de scaun de judecată jurisdicțională al Gherghiței.

De altfel, secolul al XVII-lea aduce, totodată, și începutul decăderii orașului la nivelul așezării rurale, așa cum îl vom cunoaște din documentele secolelor al XVIII-lea - al XX-lea. Dacă la această decădere a contribuit și pierderea funcției mai sus amintite, adică pierderea sprijinului autorității centrale, rămâne o problemă de rezolvat în viitor. Cert este că structurile noi, care încep să se producă încă din secolul al XVII-lea în cadrul societății medievale românești afectează și sistemul domniei itinerante, capitala Țării Românești preluând aproape întreaga activitate de elaborare a actului de justiție ca loc de desfășurare, desigur cu oarecare excepții, ale vechiului sistem care mai persistă încă o bucată de vreme.

În încheiere, dorim să remarcăm această corespondență dintre documentul scris și cel arheologic în descifrarea unor enigme, cum a fost cea a rezidenței temporare a domniei Țării Românești, în unele localități - scaune de judecată, prin cercetarea arheologică de la Gherghița, confirmă din plin documentele scrise.

Abstract

In the campaign of the year 2000, the archaeological research from Gherghița was undertaken at the following points: "La Târg", near the church founded by the voivode Matei Basarab, in the year 1641 and "Școala Generală" in the present village. At "La Târg", by digging section S. 2, (30 m long and 1,5 m wide) four medieval houses were discovered. One of it have had a stone foundation and two household ovens. At "Școala Generală" by digging section S. 3, (17 m long and 1,5 m wide) was discovered a wall made of stone joined to another one with mortar, 0,6 m wide. The archaeological material, especially pottery discovered in the two points mentioned above allows the dating of the discoveries in the 16th century.

Ilustrația